Sindrom de canal carpian

Sindromul de canal carpian (SCC) este una dintre denumirile leziunilor dureroase şi invalidante ale policelui şi degetelor şi uneori ale articulaţiei pumnului, cotului şi altor articulaţii. Medicul dumneavoastră mai poate denumi aceste leziuni tulburări cumulative posttraumatice, nevrită ocupaţională, maladia stresului repetitiv (MSR) sau tulburări de suprasolicitare. Semnele de alertă sunt înţepăturile şi furnicăturile în articulaţiile afectate - în mod tipic degetele - în special după o zi obişnuită de lucru sau când sunteţi gata să mergeţi la culcare sau la trezire.

În lipsa tratamentului, simptomele progresează şi se instalează dureri surde şi persistente şi în alte zone, precum mâinile şi braţele. Sindromul de canal carpian poate conduce în cele din urmă la incapacitatea de a apuca ferm obiectele şi de a folosi mâinile într-o manieră normală. Dacă resimţiţi înţepături sau furnicături similare în picioare, glezne şi gambe, aceste tulburări poartă numele de sindrom de canal tarsian.

Mulţi oameni cred că sindromul de canal carpian a apărut odată cu tastatura computerului. De fapt, leziunile canalului carpian şi ale altor pasaje nervoase majore există de multă vreme. Însă astăzi, cu atâtea degete care tot butonează tastaturile de computer, problema este mai răspândită ca niciodată. Aceleaşi simptome pot apărea ca urmare a oricărei activităţi manuale repetitive.

Sindromul de canal carpian şi alte forme de maladie a stresului repetitiv sunt cel mai frecvent întâlnite la vârsta mijlocie şi tind să afecteze femeile mai mult decât bărbaţii, în special femeile supraponderale, însărcinate sau după menopauză. Indiferent de cauze sistemice sau, ca rezultat al stresului repetitiv, majoritatea leziunilor canalelor carpian şi tarsian pot fi prevenite cu uşurinţă şi pe deplin corectate dacă sunt recunoscute în primele stadii.

Factorul critic în leziunile provocate de stresul repetitiv este ca pacientul să întrerupă sau să schimbe activitatea generatoare de disconfort, în lipsa acestei conduite, se pot instala leziuni definitive, ireversibile, ale nervilor şi muşchilor de la nivelul mâinii, pumnului sau altor regiuni ale corpului.

Articulaţia pumnului

Articulaţia pumnului este complexă şi vulnerabilă. Nervul median - care trece prin antebraţ şi ajunge până în vârfurile degetelor, controlând mobilitatea degetelor şi policelui - trece printr-un canal format din oasele carpiene şi un strat rezistent de ligamente. Dacă nervul median este suprasolicitat sau ciupit, puteţi simţi înţepături sau furnicături în degete sau puteţi pierde sensibilitatea la nivelul mâinii.

Simptome

Simptomele sunt următoarele:

• o senzaţie de înţepătură sau înţepenire a mâinii, de obicei numai în police şi primele trei degete;

• dureri cu caracter de junghi în articulaţia pumnului antebraţ, iradiate uneori în umăr, gât, torace sau picior;

• dificultate la strângerea pumnului sau apucarea obiectelor mici;

• uneori, piele uscată şi deteriorare a unghiilor.

Chemaţi medicul dacă:

• simţiţi dureri în articulaţia pumnului, mână sau degete, după o cădere sau un alt accident; este posibil să aveţi o fractură;

• mâinile sau degetele dumneavoastră sunt dureroase şi ţepene, în special dacă şi articulaţiile sunt umflate; este posibil să suferiţi o formă de artrită;

• pielea mâinilor şi degetelor dumneavoastră devine albă şi apoi roşu intens, în special pe vreme rece; este posibil să aveţi un sindrom Raynaud în primele stadii;

• durerea în mâini şi degete este mai intensă noaptea; acest lucru poate semnala un diabet cu debut la vârsta adultă.

Cauze

Leziunile de stres repetitiv pot afecta pe oricine a cărui muncă necesită perioade lungi de mişcare precisă a mâinii, de la muzicieni la tranşatorii de carne. Astfel de leziuni au tendinţa de a se instala în condiţiile unor mişcări repetate de apucare, rotire şi răsucire. Ele sunt deosebit de probabile dacă munca respectivă necesită răsuciri repetate sau implică vibraţii repetitive, ca în baterea de cuie cu ciocanul sau operarea unei unelte de putere. Poziţiile incomode ale mâinii, braţului şi gâtului - fie în timpul lucrului la un birou, al condusului pe distanţe lungi sau al servitului la mese - nu face decât să agraveze potenţialul de apariţie a leziunilor.

Mai multe sporturi pot determina leziuni de stres repetitiv: vâslitul, golful, tenisul, coborârea pe schiuri, tirul cu arcul, tirul sportiv şi escaladarea sunt numai careva exemple de activităţi ce suprasolicită articulaţiile pumnului şi mâinii. Traumatismele şi afecţiunile ce provoacă edemul sau compresiunea ţesuturilor moi asupra nervilor, precum entorsele, leucemia şi poliartrita reumatoidă, pot conduce la leziuni de suprasolicitare.

Diabetul, problemele tiroidiene şi alte tulburări sistemice sunt de asemenea asociate cu un disconfort generat de suprasolicitarea nervoasă şi la fel şi acumularea de lichide întâlnită uneori în timpul sarcinii. Unii specialişti consideră că un deficit de piridoxină (vitamina B6) poate de asemenea induce astfel de simptome.

Procedee de testare şi diagnostic

Medicul dumneavoastră va controla mai întâi edemul, inflamaţia, slăbiciunea, diminuarea reflexelor şi limitarea mobilităţii la nivelul mâinii şi braţului. Furnicăturile afectează policele, primele două degete şi partea internă a degetului inelar. Degetul mic este de obicei cruţat. Testul semnului lui Tinel, care constă în bătăi uşoare pe faţa anterioară a articulaţiei pumnului, provoacă furnicături la nivelul antebraţului unui suferind de maladie stresului repetitiv.

Procedura clasică de identificare a maladiei stresului repetitiv este testul flexiunii pumnului Phalen - numit uneori şi testul rugăciunii inversat: ţinerea mâinilor împreună „spate în spate”, cu unghiile atingându-se, induce o senzaţie de înţepătură la un pacient suferind de maladie a stresului repetitiv.

Medicul poate dori să confirme diagnosticul prin inducerea durerii sau a furnicăturilor prin compresie, cu ajutorul unei manşete de tensiometru plasate pe antebraţ, în care se introduce aer până deasupra valorii tensiunii sistolice. Pentru a detecta potenţialele anomalii ale articulaţiilor în sine, medicul poate solicita o radiografie, o explorare imagistică prin rezonanţă magnetică (MRI), studii ale vitezei conducerii nervoase (VCN) sau o electromiografie (EMC).

Tratament

O reacţie instinctivă la înţepăturile şi furnicăturile din degete este lăsarea mâinilor să cadă în lateral, cu scuturarea pumnilor şi degetelor. Deseori, această reacţie naturală asigură o uşurare imediată şi, dacă simptomele apar numai ocazional, poate fi suficientă. Dar, în cazul în care continuaţi să faceţi mişcările ce aduc cu ele înţepături şi furnicături, simptomele vor continua şi puteţi suferi leziuni definitive ale nervilor afectaţi. Următoarele tratamente, ce variază de la conservatoare la radicale, pot contribui la prevenirea, combaterea sau vindecarea leziunilor.

Medicină convenţională

Vă puteţi aştepta ca medicul dumneavoastră să vă recomande repaus, băi sau comprese reci şi să vă arate cum să folosiţi o atelă pentru a împiedica articulaţia pumnului să se îndoaie, în special în somn. Este posibil să aveţi nevoie să purtaţi atela pentru pumn timp de 1-2 săptămâni, însă în mod normal nu vă împiedică să vă folosiţi mâna. În unele cazuri, totuşi, medicul dumneavoastră vă poate recomanda să nu mai bateţi la maşină sau să nu mai lucraţi cu mâinile/degetele până la dispariţia simptomelor.

De asemenea, vă puteţi schimba poziţia mâinii în timpul lucrului, puteţi folosi un suport pentru articulaţia pumnului în faţa tastaturii computerului, puteţi face pauze frecvente pentru uşurarea stresului şi puteţi face exerciţii regulate pentru mână şi braţ. Medicul dumneavoastră vă mai poate recomanda tratament pentru artrită, obezitate sau alte tulburări asociate.

Pentru ameliorarea durerii de lungă durată, medicul poate prescrie aspirină sau un alt medicament antiinflamator nesteroidian (AINS), ca ibuprofenul. Crema cu cortizon sau alte preparate analgezice aplicate extern pot fi utile în ameliorarea durerii şi combaterea uscăciunii pielii şi a fisurilor unghiale ce însoţesc uneori maladia stresului repetitiv. Injecţiile cu corticosteroizi pot contribui la diminuarea inflamaţiei în cazurile severe. Dacă simptomele se instalează în timpul sarcinii sau sunt asociate cu obezitatea, puteţi primi un diuretic pentru a elimina excesul de lichid din ţesuturile moi.

Pentru refacerea forţelor şi mobilităţii normale, puteţi avea nevoie de fizioterapie, ce implică masajul profund al ţesuturilor moi, elongaţiile şi exerciţiile blânde pentru mărirea mobilităţii. Pentru a activa propriile mecanisme analgezice ale organismului, medicul dumneavoastră vă poate recomanda să folosiţi un dispozitiv de stimulare electrică transcutanată a nervilor (TENS), care trimite impulsuri electrice de intensitate scăzută în zona afectată.

Dacă aveţi simptome persistente sau intermitente de sindrom de canal carpian de peste un an - sau dacă nervul dumneavoastră este comprimat sau ciupit - poate fi necesară o intervenţie medicală mai agresivă. În unele cazuri, poate fi necesară imobilizarea gipsată a antebraţului sau mâinii dumneavoastră timp de mai multe săptămâni. Ca ultimă soluţie, puteţi avea nevoie de o intervenţie chirurgicală pentru a elibera nervul comprimat şi pentru a îndepărta orice ţesut cicatriceal. Chiar dacă intervenţia este în general practicată în ambulator, refacerea poate dura de la mai multe săptămâni la o lună sau chiar mai mult.

Medicină alternativă

Tratamentele neconvenţionale ale sindromului de canal carpian completează necesitatea de a reduce inflamaţia, de a menţine în repaus articulaţia lezată a pumnului şi de a lua măsurile necesare pentru a corecta obiceiurile sau activităţile ce au cauzat problema de la bun început.

Acupunctură

Acupunctura poate asigura ameliorarea simptomatică a durerii prin stimularea circulaţiei optime, calmarea nervilor şi eliberarea substanţelor endogene cu efect analgezic. În afara introducerii de ace în jurul articulaţiei dureroase a pumnului, un acupunctor experimentat poate trata şi spatele, umerii şi gâtul. Terapia cu plante chinezeşti este deseori recomandată ca un adjuvantal acupuncturii.

Manipulare fizică

Un fizioterapeut vă poate oferi o combinaţie de masaj, hidroterapie, stimulare electrică de nivel scăzut şi ultrasunete, pentru a contribui la reducerea inflamaţiei şi edemului. Masajul combinat cu ultrasunete stimulează circulaţia sanguină, relaxează muşchii şi reduce tensiunea, nu numai în zona afectată, ci şi în întregul corp.

Gimnastica de întărire a mâinii şi articulaţiei pumnului poate fi utilă în prevenirea evoluţiei leziunilor de suprasolicitare. Dacă leziunile au fost provocate de stresul repetitiv, câteva minute regulate de eliberare a tensiunii pe toată durata zilei de muncă pot avea un efect pozitiv, preventiv.

Fitoterapie

Faceţi o compresă calmantă din 80-150 mg ghimbir (Zingiber officinale)proaspăt, dat pe râzătoare şi apoi infuzat în jumătate de ceaşcă de apă fierbinte, însă nu clocotită. Introduceţi un mic prosop moale, împăturit, în infuzie şi aplicaţi compresa pe zona afectată, acoperind-o cu un prosop uscat pentru a reţine căldura.

Homeopatie

Unele remedii homeopatice, eliberate fără prescripţie medicală, pot asigura ameliorarea simptomelor sindromului de canal carpian: Arnica (6-30C) pentru edemul şi tumefacţia provocate de utilizarea exagerată sau greşită a articulaţiilor, Ruta (6-12 C) pentru inflamaţia tendoanelor şi Rhus toxicodendron (6C) pentru dureri. Dacă aceste remedii nu ameliorează simptomele în decurs de o săptămână, consultaţi un homeopat autorizat pentru o analiză mai specifică şi remedii adecvate stării dumneavoastră.

Alimentaţie şi dietă

S-a semnalat că suplimentele de vitamina E, în cantităţi de până la 800 UI pe zi, contribuie la diminuarea inflamaţiei tisulare. Suplimentele de vitamina C, de până la 1.000 mg, pot fi benefice pentru reparaţia tisulară. Se crede că vitamina B6 (piridoxina) ameliorează inflamaţia nervilor şi circulaţia sanguină şi are un efect diuretic slab.

Deoarece dietele bogate în proteine reduc absorbţia B6, reduceţi-vă consumul de proteine. Începeţi cu 50 mg pe zi sau încercaţi un supliment de complex vitaminic B. Simptomele ar trebui să se amelioreze în decurs de o lună. Reducerea consumului de zahăr şi dulciuri în general poate fi utilă, deoarece se crede că o dietă bogată în zahăr rafinat slăbeşte capacitatea organismului de a combate inflamaţia.

Osteopatie

Medicii osteopaţi pot recomanda manipularea articulaţiei şi a ţesuturilor moi din jur, pentru ameliorarea circulaţiei şi funcţiilor nervoase, precum şi medicamentele adecvate.

Chiropractică

Terapia chiropractică convenţională va căuta să acţioneze dincolo de articulaţia pumnului în sine, mergând spre ajustarea coloanei vertebrale cervicale şi toracice, pentru a restabili activitatea normală a nervilor. Unii chiropracticieni manipulează şi articulaţia pumnului şi a cotului şi pot recomanda şi ultrasunete, masaj şi terapie nutriţională.

Tehnici de yoga

Dacă suferiţi de sindrom de canal carpian sau alte probleme legate de stres, pot fi recomandate poziţiile yoga ce relaxează gâtul şi coloana. Evitaţi statul în mâini şi în cap, precum şi poziţiile ce implică răsuciri ale braţului, ce pot leza nervii deja sensibilizaţi.

Ce puteţi face acasă

Câteva exerciţii simple şi o compresă rece pot reprezenta cel mai eficient tratament imediat pentru reducerea disconfortului şi a furnicăturilor dintr-o leziune de stres repetitiv. Pentru cei mai mulţi dintre noi, cea mai la îndemână sursă de apă rece o reprezintă câteva cuburi de gheaţă sau o pungă de legume congelate, înfăşurate într-un prosop. Aplicaţi compresa rece pe durata de aproximativ o oră astfel: 10 minute pe zona afectată alternând cu 10 minute pauză.

Un exerciţiu eficient, pe care îl puteţi face oriunde şi oricând, este să închideţi şi să deschideţi pumnul de peste 12 ori. Alte exerciţii rapide şi la îndemână:

• cu palmele faţă în faţă, apăsaţi-vă vârfurile degetelor unele în altele de 20 de ori, odihniţi-vă, apoi repetaţi;

• ţinându-vă mâinile deasupra capului, rotiţi-le din articulaţia pumnului în sensul acelor de ceasornic timp de 20 de secunde, apoi faceţi acelaşi exerciţiu în sens contrar acelor de ceasornic;

• întăriţi-vă muşchii mâinii şi ai antebraţului cu ajutorul unui dispozitiv tip arc sau inel de cauciuc, pentru apucare.

În cazul sindromului de canal tarsian, unele persoane constată că mersul în picioarele goale, ori de câte ori este posibil, ameliorează disconfortul şi contribuie la prevenirea recidivelor.

Prevenire

Poziţia naturală a mâinii în cursul majorităţii activităţilor normale este cea dreaptă sau uşor îndoită din articulaţia pumnului, cu policele mai mult sau mai puţin în continuarea antebraţului. Îndoirea mâinii în faţă sau în spate, din articulaţia pumnului, pe perioade prelungite, suprasolicită nervii carpieni. Deci, învăţaţi să vă menţineţi articulaţia pumnului şi mâna cât mai drepte în timp ce lucraţi.

Dacă în munca dumneavoastră efectuaţi mişcări repetitive cu mâna sau cu degetele, faceţi pauze la fiecare oră şi faceţi gimnastică pentru mâini şi articulaţiile pumnilor. Dacă lucraţi la birou şi la o tastatură, folosiţi un suport pentru articulaţia pumnului, pentru a împiedica îndoirea nenaturală şi asiguraţi-vă că înălţimea biroului şi a scaunului sunt adecvate pentru statura dumneavoastră.

Arhitecţii şi designerii de interior îşi dau seama astăzi că ergonomia - ştiinţa ingineriei umane - este esenţială nu numai pentru eficientizarea locuinţei şi a locului de muncă, ci şi pentru menţinerea sănătăţii locuitorilor. Din fericire, birourile şi fabricile concepute ergonomie devin tot mai rapid o regulă. În sfârşit, dacă simptomele sindromului de canal carpian au debutat, nu încercaţi să lucraţi până vă trece durerea. Solicitaţi un diagnostic profesionist şi urmaţi recomandările primite.

Check Also

Boala Paget a vulvei

Boala Paget a vulvei este o afecţiune malignă rară care afectează vulva, apărând în special …