Cancer pancreatic

Pancreasul, o mică glandă localizată profund în abdomen, are două funcţii vitale: aprovizionează intestinul cu sucuri digestive şi secretă hormoni - printre care insulina - ce reglează modul în care organismul utilizează zaharurile şi amidonurile. Celulele endocrine din pancreas sunt destinate reglărilor hormonale. Ele formează aglomerări numite insule şi sunt găsite în cea mai mare parte în porţiunile glandei numite coadă şi corp. Celulele exocrine, care depăşesc ca număr celulele endocrine în proporţie de 99 la 1, sunt răspândite în întreaga glandă şi se ocupă de funcţiile digestive.

Cel puţin 90% din cancerele pancreatice sunt cancere ale celulelor exocrine, de obicei cu originea în porţiunea din glandă numită cap. Cancerele celulelor endocrine - sau carcinoame ale insulelor pancreatice - cresc mai încet, sunt în general mai curabile şi destul de rare. Deoarece cancerele pancreatice provoacă puţine simptome în stadiile precoce şi deoarece semnele indicatoare ale majorităţii cancerelor pancreatice pot fi în mod greşit atribute unor afecţiuni digestive mai benigne, boala este rareori detectată înainte de a se fi extins la ţesuturile învecinate sau organe aflate la distanţă, prin intermediul circulaţiei sanguine sau sistemului limfatic. Câteva rare tipuri de cancere ale celulelor endocrine pot fi detectate precoce, deoarece ele produc cantităţi anormale de hormoni ce provoacă dezechilibre hormonale foarte evidente.

Cancer

Ca multe alte cancere, şi cancerul pancreatic este în mod caracteristic o boală a vârstnicilor, lovind de obicei după vârsta de 60 de ani. Este diagnosticată mai frecvent la bărbaţi decât la femei, iar majoritatea cazurilor sunt incurabile. Incidenţa cancerului pancreatic a crescut odată cu prelungirea duratei medii a vieţii, provocând anual aproximativ 27.000 de cazuri noi şi aproximativ acelaşi număr de decese în Statele Unite, ceea ce îl face unul din cancerele cu cel mai mare risc de deces.

Tumori ale pancreasului

Cancerul se dezvoltă cel mai frecvent la nivelul capului pancreasului, unde poate afecta procesul digestiv. Dacă duetul biliar comun, care conectează ficatul şi vezica biliară de pancreas, este blocat de o tumoră canceroasă, bila nu poate fi transportată în intestinul subţire, ceea ce afectează digestia. Un efect secundar este icterul, deseori un simptom al cancerului pancreatic.

Simptome

Cancerul pancreatic nu provoacă de obicei nici un fel de simptome până ajunge într-un stadiu avansat. Simptomele ce pot surveni, în ordinea tipică a apariţiei, cuprind:

• scăderea semnificativă în greutate, însoţită de dureri abdominale - cele mai probabile semne de avertizare;

• dureri abdominale vagi, însă progresiv agravate, deseori severe pe timpul nopţii, ce pot iradia în zona lombară;

• acuze digestive sau intestinale, precum diareea, constipaţia, balonarea dureroasă, meteorismul sau eructaţiile;

• greţuri, vărsături, pierderea poftei de mâncare şi scădere în greutate;

• icter, indicat printr-o coloraţie gălbuie a pielii sau albului ochilor;

• diabet cu debut brusc;

• scaun negru sau sanguinolent, indicând o hemoragie la nivelul tubului digestiv.

Câteva tipuri rare de cancer pancreatic provoacă dezechilibre hormonale ce generează propriile lor simptome, ce pot cuprinde:

• crize de slăbiciune, transpiraţii, bătăi rapide ale inimii, iritabilitate sau înroşire a pielii, legate de un nivel scăzut al zahărului în sânge;

• simptome severe de tip ulceros, cum ar fi durerile de stomac şi diareea apoasă, care nu răspund la medicaţia antiulceroasă.

Chemaţi medicul dacă:

• oricare dintre simptomele enumerate mai sus persistă mai mult de două săptămâni; trebuie să fiţi supus unui examen fizic complet.

Cauze

În afară de vârsta avansată, fumatul este principalul factor de risc pentru cancerul pancreatic. Un fumător are o probabilitate de trei ori mai mare decât un nefumător de a face boala. Persoanele frecvent expuse la anumite produse petroliere pot de asemenea prezenta un risc crescut. Cantităţile excesive de grăsimi şi proteine din alimentaţie pot favoriza boala. Diabetul este de asemenea legat de cancerul pancreatic: 10-20% din pacienţii diagnosticaţi cu cancer pancreatic au de asemenea şi diabet.

Printre alte boli asociate cu cancerul pancreatic se numără: pancreatita ereditară, o afecţiune inflamatorie a pancreasului. Sindromul Gardner, caracterizat prin apariţia de tumori în interiorul şi în afara colonului. Neurofibromatoza sau boala omului elefant şi neoplazia endocrină multiplă, o afecţiune ce favorizează creşterea tumorilor benigne de la nivelul insulelor pancreatice. Toate aceste afecţiuni sunt ereditare.

Procedee de testare şi diagnostic

Pentru a verifica prezenţa tumorilor în pancreas, medicul se bazează pe explorările imagistice ale glandei. Cele mai frecvente explorări sunt ecografiile şi tomografiile computerizate ale abdomenului. Dacă este necesar, se obţin imagini detaliate prin introducerea unui endoscop pe gură până la pancreas, injectarea unui colorant şi apoi efectuarea de radiografii. Prin endoscop se poate de asemenea şi extrage o mostră de ţesut, pentru biopsie.

Dacă biopsia confirmă cancerul, sunt efectuate teste mai amănunţite, pentru a determina cât de avansată este boala. Uneori este necesară o intervenţie chirurgicală exploratorie, astfel încât chirurgul să poată studia direct tumora, să determine dacă ganglionii limfatici din apropiere sunt canceroşi şi să recolteze probe de ţesut pentru examinare microscopică.

Tratament

Medicină convenţională

Deoarece majoritatea cazurilor de cancer pancreatic sunt avansate în momentul diagnosticului, vindecarea reprezintă rareori un ţel realist. În locul acesteia, tratamentul vizează de obicei prelungirea supravieţuirii şi ameliorarea simptomatică a disconfortului. Intervenţia chirurgicală poate vindeca un cancer, însă numai dacă acesta nu s-a extins dincolo de pancreas.

Dacă este posibil, chirurgul îndepărtează tumora malignă, lăsând pe loc cât mai mult posibil din pancreas, pentru a permite funcţionarea acestuia în continuare. Mai adesea, însă, trebuie extirpat pancreasul în întregime. După aceea, pacientul trebuie să urmeze pentru tot restul vieţii un tratament de substituţie cu enzime şi hormoni, inclusiv insulina.

În funcţie de tipul de cancer, pacienţii pot primi de asemenea chimioterapie sau radioterapie, fie după operaţie, în străduinţa de a prelungi supravieţuirea, fie ca o metodă de ameliorare a simptomelor. Cancerul celulelor exocrine răspunde cel mai bine la radioterapie, uneori în combinaţie cu chimioterapia, în timp ce cancerul celulelor endocrine răspunde cel mai bine la chimioterapie. Pentru a contribui la controlarea durerilor, frecvente în cancerul pancreatic avansat, se administrează medicamente eliberate cu prescripţie medicală, printre care de obicei narcotice.

Medicină alternativă

Pentru mulţi suferinzi de cancer pancreatic avansat, durerea este semnificativă. În afara medicamentelor eliberate cu prescripţie medicală, pacienţii pot încerca să ţină durerile sub control cu ajutorul masajului, acupuncturii şi exerciţiilor de biofeedback, precum şi al tehnicilor de relaxare precum vizualizarea ghidată şi autohipnoza.

Prevenire

Cancerul pancreatic nu poate fi prevenit cu uşurinţă, însă puteţi lua unele măsuri de reducere a riscului. Dacă lucraţi cu produse petroliere, luaţi măsuri de precauţie pentru a evita expunerea inutilă, atât la materiale, cât şi la vapori. Şi dacă fumaţi, renunţaţi acum.

Check Also

Creme de noapte

Mergând la culcare cu cremă de noapte pe faţă poţi să-ţi ajuţi pielea în timp …