Boală intestinală inflamatorie

Termenul „boală inflamatorie intestinalăcronică idiopatică” include colita ulceroasă şi boala Crohn. Colita ulceroasăeste o boală cronică, recurentă, caracterizată prin inflamaţie difuză a mucoasei,care afectează numai colonul. Afectează invariabil rectul şi se poate extindeproximal de o manieră continuă, afectând o parte sau întregul colon. BoalaCrohn este o boală cronică, recurentă, caracterizată de o inflamaţietransmurală în focare, care afectează orice segment al tractuluigastrointestinal, de la gură până la anus.

Tratamente medicamentoase pentru boala intestinală inflamatorie

Deşi colita ulceroasă şi boala Crohn par a fi entităţi distincte, tratamentul foloseşte practic aceiaşi agenţi farmaceutici. În ciuda cercetărilor intense, încă nu există tratamente specifice pentru aceste boli. De elecţie rămân derivaţii de acid 5-aminosalicilic, corticosteroizii şi mercaptopurină.

Acidul 5-aminosalicilic

Este un agent topic activ, cu o varietate de efecte antiinflamatoare. Este utilizat în tratamentul activ al colitei ulcerative şi al bolii Crohn şi în perioadele de inactivitate ale bolii, pentru menţinerea remisiunii. Se absoarbe uşor din intestinul subţire, dar are nivele minime de absorbţie din colon. Au fost create numeroase preparate orale şi topice, astfel încât să se asigure un nivel optim în colon sau în intestinul subţire, menţinând în acelaşi timp un nivel minim de absorbţie. Preparatele de acid 5-aminosalicilic disponibile în prezent sunt sulfalazina, olsalazina şi mesalamina.

Sulfasalazina

Reprezintă un derivat de acid 5-aminosalicilic legat de o parte sulfopiridinică printr-o legătură azo. Trece în mare parte neabsorbit la nivelul intestinului subţire. În colon, azoreductazele bacteriene separă acidul 5-aminosalicilic de grupul sulfopiridinic. Nu este clar dacă gruparea sulfapiridinică are vreun efect antiinflamator. Un gram de sulfasalazină conţine 400 mg acid 5-aminosalicilic. Acesta acţionează topic şi este în mare parte neabsorbit.

Boala Crohn

Gruparea sulfopiridinică este însă absorbită şi poate produce efecte secundare la 15-30% dintre pacienţi. Efectele secundare, corelate cu doza, sunt: greaţă, cefalee, leucopenie, oligospermie şi alterarea metabolismului folaţilor. Efectele secundare alergice sau idiosincrazice sunt: febră, erupţii, anemie hemolitică, neutropenie, agravarea colitei, hepatită, pancreatită şi pneumonie. Sulfalazina este semnificativ mai ieftină decât alte preparate de acid 5-aminosalicilic.

Agenţi mesalaminici orali

Aceste preparate cu acid 5-aminosalicilic sunt înveliţi cu diverse răşini pH-sensibile sau ambalaţi în capsule cu eliberare progresivă. Tabletele de mesalamina se dizolvă la pH 7,0, eliberând acid 5-aminosalicilic în intestinul subţire terminal şi în colonul proximal. Pentasa eliberează lent acidul 5-aminosalicilic de-a lungul întregului intestin subţire şi colon. Efectele secundare ale acestor preparate sunt rare: greaţă, cefalee, pancreatită şi nefropatie. 80% dintre pacienţii care nu tolerează sulfasalazină, pot tolera acidul 5-aminosalicilic.

Olsalazina

Olsalazina constă din două molecule de acid 5-aminosalicilic legate printr-o legătură diazo. La fel ca sulfasalazină, nu se absoarbe în intestinul subţire. În colon, este descompus de bacterii, eliberând acidul 5-aminosalicilic. Efectele secundare grave sunt rare. O uşoară diaree secretorie corelată cu doza, care apare la 20% dintre pacienţi, se ameliorează dacă medicamentul este administrat în timpul meselor.

Mesalamina în administrare topică

Acidul 5-aminosalicilic se află sub formă de supozitoare (500 mg) sau clisme (4 g / 60 ml). Aceste preparate pot elibera concentraţii mult mai mari de acid 5-aminosalicilic în colonul distal decât preparatele orale. Efectele secundare sunt extrem de rare.

Corticosteroizii

În boala intestinală inflamatorie au fost folosite o varietate de preparate steroidiene orale, topice sau intravenoase. Acestea sunt utile în tratamentul de scurtă durată al bolii moderate sau severe. Utilizarea îndelungată este asociată însă cu efecte secundare grave, potenţial ireversibile, şi trebuie evitată. Agenţii, calea de administrare, durata tratamentului şi schemele de reducere a dozei sunt bazate mai mult pe criterii personale şi pe experienţă decât pe date furnizate de studii clinice riguroase.

Preparatele intravenoase cel mai frecvent utilizate sunt hidrocortizonul şi metilprednisolonul, administrate în perfuzie continuă sau la 6 ore. Preparatele orale sunt prednison şi metilprednisolon. În administrare topică sunt disponibile sub formă de supozitoare cu hidrocortizon (100 mg), spumă (90 mg) şi clisme (100 mg).

Mercaptopurina şi azatioprina

Sunt utilizate la 10-15% dintre pacienţii cu boală Crohn refractară. Efectele secundare apar la 10% dinte pacienţi, constând din pancreatită, supresie medulară, infecţii, alergii şi, potenţial un risc mai mare de neoplasm. După începerea tratamentului, se vor efectua hemoleucograme complete săptămânal timp de o lună, apoi cel puţin lunar.

Asistenţa socială pentru persoanele cu boală intestinală inflamatorie

Boala inflamatorie intestinală este o afecţiune care durează întreaga viaţă şi care poate avea un profund impact emoţional şi social asupra individului.

Check Also

Boala Bouveret

Definiţie şi cauze Boala Bouveret este o boală caracterizată prin accese de tahicardie (accelerarea ritmului …