Aritmii cardiace

Inima sănătoasă este un miracol de eficacitate, pompând circa patru litri de sânge în fiecare minut, prin contracţii regulate, puternice ale celor patru camere ce o alcătuiesc. Fiecare bătaie percepută a inimii constă, de fapt, din două bătăi, una a camerelor superioare (atriile) şi una a celor inferioare (ventriculii). Contracţiile sunt declanşate de impulsuri electrice cu originea în nodul sinusal, un grup specializat de celule din atriul drept al inimii.

Orice tulburare a ritmului normal al inimii se numeşte aritmie sau contracţii neregulate ale inimii. Practic oricine trece ocazional printr-un tip oarecare de aritmie, de obicei sub forma unor palpitaţii uşoare sau a unei bătăi „sărite”. De fapt, ceea ce se simte ca o bătaie „sărită” este o bătaie care vine prea devreme, prea slabă pentru a fi percepută, urmată de o pauză de una sau două secunde, după care apare o bătaie mai puternică. Distanţa între bătăi este simţită ca o lipsă. Tulburări uşoare şi izolate de acest fel sunt în mod normal inofensive. O aritmie recurentă, pe de altă parte, trebuie verificată de către un medic.

Există două categorii principale de aritmii: tahicardii, adică un ritm prea rapid, şi bradicardii, ritmuri prea lente ale inimii. Ambele situaţii se referă doar la creşteri sau scăderi excepţionale ale vitezei inimii, nu la variaţiile normale care apar în timpul zilei, în funcţie de starea de repaus sau de activitate. În repaus, inima are un ritm între 60 şi 100 de bătăi pe minut. Tahicardia se defineşte prin mai mult de 100 de bătăi pe minut, în timp ce bradicardia se defineşte prin mai puţin de 60 de bătăi pe minut. Atât tahicardia, cât şi bradicardia pot să apară în puseuri sau ca situaţii persistente.

Majoritatea aritmii lor intră în categoria tahicardiilor. Unele îşi au originea în atrii, altele în ventriculi. Aritmiile ventriculare sunt în mod caracteristic stări mai grave. De fapt, cele mai multe cazuri de moarte cardiacă subită se datorează aritmiilor ventriculare, nu atacurilor de cord, cum se credea odată. Deosebit de periculoasă este fibrilația ventriculară, în care activitatea din ventriculi este atât de necoordonată, încât ventriculii au doar spasme şi nu mai are loc practic nici un fel de pompare de sânge. Dacă nu este întreruptă, fibrilația ventriculară va provoca moartea în câteva minute.

Bradicardii le se pot datora unor probleme ale nervilor care controlează ritmul nodului sinusal (unde îşi au originea impulsurile electrice ale inimii) sau chiar ale transmisiei acestor impulsuri prin inimă. În ultima situaţie, numită bloc al inimii, semnalele electrice nu mai pot ajunge din atrii la ventriculi datorită unei probleme de conducere. Semnalele pot fi blocate continuu sau intermitent, în cel mai rău caz posibil, activitatea electrică din inimă se întrerupe complet şi bătăile se opresc.

Simptome

Reţineţi că tulburări ocazionale, izolate, ale ritmului inimii sunt obişnuite şi de obicei inofensive. Semne ale unor aritmii mai grave sunt:

Pentru tahicardie sau ritm anormal de rapid al inimii:

• palpitaţii recurente, definite ca stare inconfortabilă de conştientizare a bătăilor inimii; palpitaţiile pot lua forma unor pulsaţii puternice la gât, o inimă care „pendulează” sau bătăi în piept care flutură, zvâcnesc, bubuie sau galopează;

• jenă în piept, scăderea forţei fizice, leşin, transpiraţii, dispnee de efort, confuzie sau ameţeală.

Pentru bradicardie sau ritm anormal de lent al inimii:

• oboseală, dispnee de efort, dezorientare sau pierderea conştientei.

Chemaţi medicul dacă:

• simţiţi bătăi neregulate ale inimii care se repetă sau care produc disconfort; orice aritmie susţinută sau intensă trebuie investigată pentru a i se determina gravitatea;

• în timp ce luaţi medicamente pentru tratamentul unei forme de aritmie remarcaţi caractere noi ale neregularităţilor inimii; unele medicamente antiaritmice pot efectiv să agraveze afecţiunea iniţială a inimii;

• în timp ce luaţi medicamente antiaritmice, prezentaţi efecte secundare cum ar fi ameţeală, vărsături, greaţă, vedere înceţoşată, ţiuituri în urechi, diaree, pierderea poftei de mâncare sau pierderi de conştientă; o reţetă nouă va corecta adesea problema.

Generatorul dumneavoastră natural de ritm

Contracţiile inimii încep prin impulsuri electrice din nodul sinusal, un grup de celule din atriul drept. Impulsurile se deplasează de-a lungul unor căi din atrii (drept şi stâng) determinând contracţia atriilor. Impulsurile continuă să avanseze spre ventriculi, încetinind pentru scurt timp în nodul atrioventricular. Ventriculii se contractă imediat după atrii, iar contracţiile coordonate menţin un flux constant de sânge.

Cauze

Orice situaţie, care afectează structura muşchiului inimii sau a valvelor sale sau care modifică activitatea electrică din inimă, va interfera probabil cu ritmul regulat al inimii. Aşa cum e de aşteptat, multe forme de afecţiuni ale inimii provoacă aritmii.

Cardiopatia ischemică gravă este un declanşator frecvent. Ea produce în inimă ţesut cicatricial care poate tulbura transmiterea semnalelor electrice. Defectele congenitale ale inimii, afecţiunile muşchiului cardiac, tulburările valvelor inimii şi alte boli, cum ar fi bolile pulmonare sau hipertiroidismul, pot de asemenea provoca aritmii. Se cunosc şi cazuri în care forţe externe, cum ar fi un şoc electric sau traumatisme puternice ale toracelui, au declanşat aritmii.

Aritmiile ventriculare sunt determinate cel mai frecvent de boli ale inimii şi anticipează complicaţiile unui atac de cord. Aritmiile atriale sunt, de asemenea, asociate, în general, cu afecţiunile inimii, dar pot avea alte cauze sau nici o cauză aparentă. Fibrilația atrială este frecvent asociată cu hipertensiunea. Multe bradicardii sunt asociate cu blocuri ale inimii.

O disfuncţie a sistemului nervos autonom (care reglează toate funcţiile involuntare ale corpului, inclusiv ritmul cardiac) poate, de asemenea, să provoace aritmii. Controlul eficient al sistemului nervos autonom depinde de un echilibru fin între nervii simpatici (care indică funcţiilor organismului să se accelereze) şi nervii parasimpatici (care comandă încetinirea). Uneori, accidentele vasculare cerebrale strică echilibrul şi pot rezulta aritmii.

Pătrunderea bruscă a anumitor substanţe chimice sau hormoni în fluxul sangvin poate, de asemenea, tulbura ritmul inimii. Multe medicamente şi droguri, printre care cofeina, nicotină, alcoolul, cocaina şi agenţii de propulsare ai aerosolilor inhalaţi, pot provoca accelerarea ritmului sau apariţia unui ritm neregulat. Acelaşi lucru poate apărea ca răspuns la stări care provoacă descărcări de adrenalină (numită şi epinefrină), cum ar fi şocul, sperieturile şi anxietatea.

Procedee de testare şi diagnostic

O înregistrare ECG a activităţii electrice a inimii furnizează cea mai exactă confirmare a unei aritmii. Totuşi, ECG este utilă doar când aritmia apare în timpul înregistrării, dar frecvent nu se întâmplă astfel. Pentru a detecta o aritmie bănuită, un pacient poate fi trimis acasă cu un monitor Holter. Acest dispozitiv portabil înregistrează activitatea electrică a inimii pe o perioadă de 24 de ore.

Testele care provoacă aritmia facilitează diagnosticul. De exemplu, exerciţiul pe o bicicletă medicală poate produce o aritmie care este, în mod normal, declanşată de efort.

Testele electrofiziologice sunt, de asemenea, utile în diagnosticul aritmiilor. Mici catetere - electrozi - introduse prin vene sau artere şi poziţionate în diferite puncte ale inimii - înregistrează transmiterea semnalelor electrice. „Harta electrică” - obţinută prin înregistrările cateterelor - dispune sub formă de diagramă localizarea, direcţia şi viteza semnalelor, astfel încât medicii pot determina unde îşi are originea impulsul sau unde s-ar putea bloca semnalele.

Tratament

Odată confirmată o aritmie, medicul va decide dacă starea este suficient de gravă pentru a merita tratament medical sau chirurgical. Deciziile de tratament depind nu numai de tipul de aritmie, ci şi de vârsta pacientului, condiţia sa fizică şi istoricul afecţiunii cardiace.

Medicină convenţională

Pentru afecţiunile uşoare, medicul va sugera unele lucruri pe care le puteţi face pentru a controla aritmia. Dacă este necesar, se prescriu medicamente. Un medic îşi bazează prescripţia pe tipul aritmiei, pe istoricul medical al pacientului şi pe prezenţa altor boli ale inimii. Acele medicamente clasificate în mod specific drept antiaritmice - printre care chinidina, amiodarona şi preparatele digitalice - sunt destul de puternice şi pot provoca efecte secundare grave - de aceea nu sunt prescrise în mod obişnuit. Ele sunt deseori administrate în cadrul unei testări electrofiziologice pentru a determina dacă vor fi eficiente şi dacă nu vor provoca o reacţie adversă.

Aplicarea unui şoc electric pentru întreruperea unei aritmii şi restaurarea unui ritm cardiac normal este deseori utilizată în urgenţe. Pacienţii sunt apoi trataţi cu medicamente. Terapia cu şoc electric poate fi, de asemenea, utilizată dacă un pacient nu răspunde la medicamente sau dacă medicul prevede o urgenţă datorită unei alte boli cardiace existente.

Uneori sunt utilizate dispozitive implantabile pentru controlul pe termen lung al aritmiilor. Persoanele cu bradicardie simptomatică poartă, de obicei, un pacemaker implantat. Orice persoană care are tendinţa de a face tahicardii ventriculare poate purta un defibrilator cardioverter, un dispozitiv implantabil cu electrozi care asigură terapie automată prin şoc atunci când este necesar. Persoanele care prezintă atât tahicardie cât şi bradicardie pot fi dotate cu un pacemaker defibrilator, un dispozitiv care poate reface ritmul cardiac normal prin şoc electric, dar menţine şi ritmul inimii la un nivel optim, constant.

Uneori sunt necesare tratamente mai invazive. Dacă o regiune a ţesutului cardiac este responsabilă de o aritmie, pentru corectarea problemei poate fi utilizată o tehnică numită ablaţie prin cateter: unde radio dintr-un dispozitiv inserat printr-o venă sau arteră distrug efectiv regiunea de ţesut cardiac responsabilă de aritmie, scoţând-o din funcţiune. În unele cazuri poate fi necesară chirurgia pe cord deschis pentru îndepărtarea ţesutului cardiac.

Medicină alternativă

Pentru tratamentul de urgenţă şi prevenirea pe termen lung a aritmiilor grave trebuie să consultaţi un cardiolog. Terapiile alternative pot fi complementare, dar nu trebuie să înlocuiască tratamentul standard al afecţiunilor severe ale inimii. S-ar putea ca, datorită ajutorului suplimentar al medicinei alternative, să vă puteţi micşora dependenţa de medicamentele antiaritmice. Puteţi, de asemenea, descoperi că procedeele alternative sunt suficiente pentru controlul aritmiilor uşoare.

Aromoterapie

Uleiurile de citrice, adăugate apei de baie, pot ajuta la stăpânirea unor palpitaţii minore. Încercaţi câteva picături de floare de portocal, numit şi ulei Neroli.

Plante chinezeşti

Numeroase combinaţii de plante chinezeşti tratează simptomele aritmiilor, dar unele plante - cum ar fi efedra (Ephedra sinica)- pot efectiv să agraveze afecţiunea. Consultaţi un specialist calificat în remedii vegetale şi informaţi medicul dumneavoastră despre orice plantă luaţi pentru alte probleme.

Fitoterapie

Multe plante conţin componente care cresc tonusul cardiac şi stabilizează ritmul ei. Unele, cum ar fi degeţelul roşu (Digitalis purpurea),sunt prea puternice pentru a fi utilizate de nespecialişti. Păducelul (Crataegus laevigata),o plantă cu acţiune blândă dar eficientă în tratamentul afecţiunilor inimii, este cel mai potrivit pentru utilizarea acasă. Păducelul dilată vasele şi stimulează musculatura inimii, ceea ce poate contribui la stabilizarea aritmiilor. Scufundaţi 2-3 linguriţe de plantă într-o cană de apă clocotită şi beţi patru căni pe zi.

Homeopatie

Medicina homeopată oferă remedii atât pentru tratamentul imediat, cât şi pe termen lung al aritmiilor moderate. Lachesis, Digitalis şi Aconit sunt printre remediile utilizate pentru controlul palpitaţiilor. Consultaţi un medic homeopat pentru doze.

Stil de viaţă

Ritmul inimii se accelerează ca răspuns la efort, apoi revine, de obicei, la un nivel mai redus. Cei lipsiţi de antrenament au tendinţa să aibă o frecvenţă de repaus de circa 80 de bătăi pe minut, în timp ce persoanele exersate au o medie între 60 şi 65 de bătăi pe minut. Exerciţiul fizic ajută şi la eliminarea excesului de adrenalină, un hormon care excită inima, odată cu restul corpului. Nicotină din fumul de ţigară este un stimulant şi poate provoca aritmii persoanelor susceptibile. Dacă sunteţi fumător şi vi s-a stabilit diagnosticul de tahicardie, ar trebui să renunţaţi la fumat.

Medicină psihosomatică

Tehnicile de relaxare pot contribui la prevenirea sau controlul unor aritmii prin reducerea stresului, care măreşte frecvenţa inimii şi poate declanşa anumite tulburări cardiace. Multiple activităţi, variind între exerciţiile fizice şi meditaţie sau yoga, vă pot ajuta să vă relaxaţi. Descoperiţi ce funcţionează cel mai bine în cazul dumneavoastră şi practicaţi. Pentru a obţine beneficii din antrenamentul pentru relaxare este nevoie de timp.

Alimentaţie şi dietă

Calciul, potasiul şi magneziul sunt substanţele minerale care joacă un rol crucial în moderarea activităţii cardiace. O cantitate prea mică din aceste substanţe poate provoca aritmii. Şi o cantitate prea mare poate fi o problemă, mai ales pentru calciu. Magneziul administrat intravenos poate corecta tahicardia şi multe alte aritmii. Magneziul se găseşte în nuci, fasole, soia, tărâţe, legume verzi şi peşte. Multe fructe şi legume furnizează potasiu. Reţineţi că prin ingestia de prea multă sare sau de grăsimi saturate vă puteţi micşora depozitele de magneziu şi de potasiu, ca şi prin utilizarea excesivă de diuretice sau laxative.

Ce puteţi face acasă

• Pentru a controla o criză de tahicardie, cel mai bun remediu este odihna. Respiraţi adânc şi relaxaţi-vă.

• Presiunea moderată pe arterele carotide, care pulsează pe părţile laterale ale gâtului, vă poate ajuta să întrerupeţi o criză de tahicardie. Cereţi medicului să vă arate cum şi unde să apăsaţi.

• Pentru aritmiile atriale, încercaţi „manevrele vagale”. Aşezaţi-vă, aplecaţi-vă din talie şi apoi ţineţi-vă respiraţia, forţând expirul ca şi când aţi umfla un balon. În acest mod treceţi controlul de la sistemul nervos simpatic, care accelerează funcţiile organismului, la sistemul nervos parasimpatic, care le încetineşte.

Prevenire

Limitaţi-vă consumul de cofeină, nicotină, alcool şi medicamente stimulante, toate putându-vă accelera frecvenţa inimii. Dacă aveţi episoade de tahicardie în istoric trebuie să eliminaţi complet aceste substanţe. Reduceţi-vă stresul prin exerciţii fizice, meditaţie sau orice altă metodă care vi se potriveşte. Dacă aveţi o afecţiune a inimii, luaţi măsurile adecvate pentru ţinerea ei sub control. Astfel, pot fi prevenite sau controlate şi aritmiile.

Un duş rece peste faţă

Nu v-aţi întrebat niciodată cum supravieţuiesc leii de mare şocului dat de saltul în apa îngheţată? Ca şi alte mamifere, ei sunt protejaţi de un stimul nervos automat care încetineşte imediat frecvenţa inimii. Şi oamenii prezintă acest stimul nervos, care poate fi deosebit de semnificativ dacă suferiţi de accese ocazionale de tahicardie. Data viitoare când apare o criză, încercaţi să vă scufundaţi faţa într-un lighean cu apă rece. Ritmul inimii vi se va încetini temporar, ceea ce poate întrerupe tahicardia.

Check Also

Boala Paget a vulvei

Boala Paget a vulvei este o afecţiune malignă rară care afectează vulva, apărând în special …