Alopecie (chelie, calviţie)

Căderea părului sau alopecia se poate produce în orice zonă a organismului. Căderea părului la nivelul scalpului se numeşte chelire. Pierderea părului este adesea o cauză de îngrijorare crescută pentru pacient, din motive cosmetice, dar care poate reprezenta, de asemenea, un semn important al unei boli sistemice.

Părul creşte în cicluri, fiecare ciclu constând dintr-o fază de creştere lungă (anagenă), o fază scurtă de tranziţie (catagenă) şi o fază scurtă de repaus (telogenă). La sfârşitul perioadei de repaus, firul de păr cade şi un nou fir de păr începe să crească în folicul, începând un nou ciclu, în mod normal, zilnic aproximativ 50-100 de fire de păr de la nivelul scalpului ajung la sfârşitul fazei de repaus şi cad. Când mult mai mult de 100 de fire de păr ajung zilnic la sfârşitul fazei de repaus, apare pierderea clinică de păr (telogen effluvium).O tulburare a perioadei de creştere cauzează o pierdere anormală a părului anagen (anagen effluvium).

La bărbaţi, alopecia debutează din zona frunţii sau a vertexului, extinzându-se către ceafă. Aceasta este alopecia cu pattern masculin. La femei, căderea părului apare în special la nivelul vertexului şi de obicei este vorba mai mult de subţierea firului de păr decât de o pierdere completă. În mod tipic, linia părului rămâne intactă. Aceasta este alopecia cu pattern feminin.

Alopecia poate fi clasificată ca focală (limitată la o zonă a scalpului) sau difuză.

Cauze

Cea mai comună cauză de alopecie este alopecia androgenică (pattern masculin sau pattern feminin de pierdere a părului).

Alte cauze comune ale alopeciei sunt:

• alopecia areata;

• boli sistemice, în special cele care produc febră ridicată, lupus eritematos sistemic, boli endocrine şi deficienţe nutriţionale;

• medicamente, în special agenţi chimioterapici;

• infestaţii fungice, de exemplu, tinea capitis;

• stresul fizic, de exemplu stare febrilă, intervenţii chirurgicale, boli sistemice grave, scădere bruscă în greutate sau sarcină (care determină telogen effluvium).

• stresul psihologic, incluzând tragerea compulsivă a firelor de păr normale (tricotilomania);

• alopecia de tracţiune (căderea părului cauzată de tracţiunea exercitată de împletirea părului, folosirea de bigudiuri etc.).

Cauze mai rare sunt: anomaliile primare ale tecii firului de păr, sarcoidoza, intoxicaţia cu metale grele, radioterapia şi afecţiuni dermatologice rare.

Alopecia androgenică

Această formă de alopecie afectează până la 80% dintre bărbaţii albi de la vârsta de 70 de ani (alopecie cu pattern masculin) şi aproximativ 50% dintre toate femeile (alopecie cu pattern feminin). Hormonul dihidrotestosteron joacă un rol major, alături de ereditate. Alopecia poate debuta oricând în cursul pubertăţii sau după această perioadă, în adolescenţă.

La bărbaţi, alopecia debutează din zona frunţii sau a vertexului, extinzându-se către ceafă. Unii dintre ei îşi pierd doar unele fire de păr şi au doar o linie îndepărtată a părului sau o mică zonă de chelie la ceafă. Alţii, în special dacă alopecia a debutat la o vârstă tânără, pierd tot părul de la nivelul vertexului, dar nu şi de la tâmple sau ceafă. Aceasta este alopecia cu pattern masculin.

La femei, căderea părului apare în special la nivelul vertexului şi de obicei este vorba mai mult de subţierea firului de păr decât de o pierdere completă. În mod tipic, linia părului rămâne intactă. Aceasta este alopecia cu pattern feminin.

Alopecia areata

Alopecia areata se caracterizează prin zone circulare, neregulate în care părul a căzut brusc. Se pare că etiologia este o reacţie autoimună.

Lupusul cutanat

Lupusul eritematos sistemic, o afecţiune autoimună, afectează diferite organe, inclusiv pielea (lupusul cutanat). În cazul în care se localizează la nivelul scalpului sau al foliculului pilos, apare alopecia, care poate fi permanentă dacă foliculul este distrus complet.

Tulburări hormonale

Dacă femeia are cantităţi crescute de hormoni masculini, poate dezvolta caracteristici masculine (fenomen numit virilizare), de exemplu voce îngroşată, acnee şi prezenţa părului în zone tipice pentru bărbat (faţă şi trunchi). Virilizarea poate include şi căderea părului cu pattern masculin.

Cea mai comună cauză a virilizării este sindromul ovarelor polichistice. Rareori, o tumoră poate secreta hormoni masculini, cauzând virilizare, sau aceasta poate apărea ca o consecinţă a consumului de steroizi anabolizanţi pentru îmbunătăţirea performanţelor sportive. De asemenea, alopecia poate apărea după o naştere sau în menopauză.

Medicamente

Alopecia cu pattern masculin sau feminin poate apărea în urma consumului de steroizi anabolizanţi sau a administrării de medicamente chimioterapice.

Boli nutriţionale

Bolile nutriţionale reprezintă o cauză mai rară de alopecie. Simptomele variază în funcţie de afecţiunea specifică:

• excesul de vitamină A: erupţii cutanate, buze crăpate cu cruste, apatie, edeme dureroase ale membrelor, reducerea apetitului şi scădere în greutate;

• deficienţa de fier: anemie cu stare de oboseală şi scăderea capacităţii de efort;

• deficienţa de zinc: erupţii cutanate, diaree, organe genitale nedezvoltate, infecţii frecvente, scăderea apetitului şi vindecare deficitară a plăgilor.

Stres fizic

În situaţii stresante, cum ar fi starea febrilă, intervenţiile chirurgicale, o afecţiune gravă, scăderea în greutate sau sarcina, creşte numărul firelor de păr care intră în stare de repaus (cauzând telogen effluvium). În mod tipic, părul cade la câteva luni după stres, dar acest fenomen nu este permanent.

Stres psihologic

Acest tip de stres include tragerea compulsivă a firelor de păr normale (tricotilomania). Acest comportament este mai frecvent la copii, dar se poate manifesta şi la adulţi. Acest obicei poate să treacă neobservat mult timp, făcându-i pe medici şi părinţi să creadă eronat că este vorba despre o altă cauză a pierderii părului, cum ar fi alopecia areata sau o infestaţie fungică.

Dermatofiţii (Tinea capitis)

Această infestaţie fungică este o cauză comună a apariţiei de plăci neregulate de alopecie la copii. Infestaţia debutează ca o pată roşie cu scuame, care se extinde treptat. Firele de păr se pot rupe în cele din urmă, de obicei, la nivelul pielii capului, arătând ca nişte puncte negre. Uneori, firele de păr pot fi rupte la diferite nivele de la emergenţă. Alopecia poate fi permanentă, în special dacă infestaţia nu este tratată.

Alopecia de tracţiune

Această afecţiune reprezintă căderea părului cauzată de tracţiunea constantă exercitată de împletire, folosirea de bigudiuri etc. Alopecia apare cel mai frecvent la nivelul liniei părului în zona frunţii şi a tâmplelor.

Evaluare

Următoarele informaţii vă pot ajuta să decideţi dacă este necesară evaluarea unui medic şi la ce să vă aşteptaţi în timpul acestei evaluări.

Semne de gravitate

Următoarele constituie o preocupare specială:

• semne de boli sistemice sau o posibilă intoxicaţie;

• la femei, apariţia caracteristicilor masculine (virilizare), de exemplu, îngroşarea vocii, creşterea părului în zone mai caracteristice sexului masculin (hirsutism), cicluri menstruale neregulate şi acnee.

Când să mergeţi la medic

Persoanele care prezintă alopecie şi semnele unei boli sistemice sau o posibilă intoxicaţie trebuie să meargă la medic în maximum 1-2 zile, femeile care prezintă semne de virilizare - într-o săptămână sau mai mult. Ceilalţi trebuie să meargă la medic atunci când este posibil, dar programarea nu este urgentă, cu excepţia cazurilor în care apar şi alte simptome.

Ce va face medicul

Acesta pune în primul rând întrebări despre simptomele pe care le prezintă pacientul şi despre antecedentele medicale, apoi îl examinează. Informaţiile pe care medicul le obţine în urma anamnezei şi a examenului fizic sugerează adeseori cauza şi testele care trebuie efectuate.

Doctorul pune întrebări despre căderea părului:

• Căderea părului a apărut brusc sau s-a instalat treptat?

• Cât a durat?

• Pierderea părului este accentuată?

• Este generalizată sau localizată la anumite arii specifice?

Trebuie notate simptomele asociate, cum ar fi prurit sau mătreaţă. Pacientul trebuie întrebat despre modul de îngrijire a părului, inclusiv utilizarea de bigudiuri, agrafe de prins părul sau a uscătorului de păr, precum şi despre obiceiul de a se trage de păr sau de a-l răsuci între degete.

Medicul va întreba pacientul despre expunerile recente la medicamente, toxine, radiaţii şi factori de stres (de exemplu, intervenţii chirurgicale, boli cronice, febră, stresori psihologici). Trebuie notate şi alte manifestări care ar putea sugera cauza, cum ar fi: scăderea dramatică în greutate, practicile de dietă (de exemplu, pacientul este vegetarian) şi comportamentul obsesiv-compulsiv. Medicamentele curente sau recent administrate trebuie revăzute pentru a descoperi agenţii declanşatori. De asemenea, trebuie notate antecedentele heredocolaterale în ceea ce priveşte alopecia.

În timpul examenului fizic, medicul trebuie să se concentreze pe scalp, notând distribuţia alopeciei, prezenţa şi caracteristicile oricărei anomalii cutanate şi a cicatricilor, dimensiunile acestora şi anomaliile tecii firului de păr.

Medicul trebuie să evalueze pierderea părului şi în alte zone ale corpului (de exemplu, genele, sprâncenele, braţele şi picioarele), să observe prezenţa erupţiilor cutanate, care se asociază cu anumite tipuri de alopecie şi a semnelor de virilizare la femei, cum ar fi vocea îngroşată, hirsutismul, clitoris mărit (micul organ genital feminine care este corespondentul penisului) şi acneea. De asemenea, trebuie să examineze şi glanda tiroidă.

Examene de laborator

Evaluarea de laborator nu este necesară de obicei dacă etiologia este identificată pe baza examinării clinice. De exemplu, alopecia cu pattern masculin sau feminin nu necesită, în general, examene de laborator.

Dacă alopecia apare la un bărbat tânăr, fără istoric familial de alopecie, medicul trebuie să întrebe pacientul despre utilizarea de steroizi anabolizanţi sau droguri ilicite. La o femeie cu o pierdere semnificativă de păr şi cu virilizare evidentă, trebuie măsurate nivelul testosteronului şi al sulfatului de dihidroepiandrosteron (DHEAS). Dacă medicul observă semnele altui dezechilibru hormonal sau ale unei boli sistemice grave, pot fi necesare alte teste sangvine pentru a le identifica.

Testul tracţiunii ajută la evaluarea alopeciei de scalp. Se execută o tracţiune uşoară a unui smoc de fire de păr (aproximativ 40) din minimum trei zone diferite de pe scalp. Firele de păr smulse sunt numărate şi examinate la microscop pentru a determina faza de creştere. Dacă la fiecare tracţiune se scot 4-6 fire de păr în faza telogenică, testul tracţiunii este pozitiv şi sugestiv pentru telogen effluvium.

Testul de smulgere constă în tracţiunea bruscă a aproximativ 50 de fire de păr („din rădăcină”). Medicul examinează la microscop rădăcinile şi tecile acestor fire de păr, pentru a evalua starea tecii şi pentru a determina faza creşterii. Aceste rezultate ajută medicul la diagnosticarea defectului anogen sau telogen, ori a unei boli sistemice.

Numărarea firelor de păr căzute zilnic poate ajuta la cuantificarea căderii părului atunci când nu este clar dacă alopecia este excesivă. Părul căzut dimineaţa în timpul spălării şi al perierii este colectat zilnic, timp de 14 zile, într-o pungă de plastic transparentă, apoi firele de păr din fiecare punguţă sunt numărate. Un număr mai mare de 100 de fire de păr pierdute zilnic este anormal, cu excepţia cazului în care părul a fost şamponat, când aproximativ 250 de fire de păr căzute sunt considerate în limite normale. Firele de păr pot fi examinate la microscop.

Biopsia de scalp este indicată în cazul în care alopecia persistă şi diagnosticul este nesigur. Acest examen este util pentru evaluarea folicului pilos şi poate diferenţia formele cicatriciale (prin distrugerea foliculului pilos) de cele necicatriciale. Dacă foliculii piloşi sunt anormali, biopsia poate arăta cauza posibilă.

Tratament

Când este posibil, se tratează cauzele specifice. De exemplu, pentru tratamentul dermatofiţiei scalpului se utilizează medicamente antifungice. Medicamentele care au ca efect secundar căderea părului trebuie schimbate sau oprite. Tulburările hormonale se tratează medicamentos sau chirurgical, în funcţie de cauză. Dacă pacientul are o deficienţă de fier sau zinc, se pot administra suplimente cu aceste minerale. Lupusul cutanat şi lichenul planopilar se tratează de obicei cu corticosteroizi sau alte medicamente cu administrare per os sau topică.

Tratamentul pentru alopecia de tracţiune constă în eliminarea tracţiunii fizice sau a stresului de la nivelul scalpului. Tratamentul pentru tinea capitis se face cu antifungice topice sau orale. Tricotilomania este dificil de tratat, dar modificarea comportamentului, clomipramina sau un inhibitor selectiv al recaptării serotoninei (de exemplu, fluoxetina, fluvoxamina, paroxetina, sertralina, escitalopramul sau citalopram) pot fi benefice.

Alopecia cauzată de stresul fizic, cum ar fi scăderea recentă în greutate, intervenţii chirurgicale, o boală gravă sau naşterea (telogen effluvium)nu se tratează deoarece are caracter autolimitant. Pentru unele persoane poate fi benefică aplicarea de minoxidil pe scalp.

Dacă alopecia nu se vindecă, pot fi utilizate metode de înlocuire a părului:

• medicamente;

• transplant de păr;

• peruci.

Tratament medicamentos

Alopecia cu pattern masculin sau feminin poate fi tratată eficient cu medicamente. Minoxidilul poate preveni căderea părului în continuare şi favorizează creşterea acestuia dacă este aplicat direct pe scalp de două ori pe zi. Părul poate reapărea în 8 până la 12 luni, la aproximativ 30-40% dintre persoane. Cel mai frecvent efect secundar este iritaţia scalpului, cu prurit şi erupţie.

Finasteridul acţionează prin blocarea efectelor hormonilor masculini asupra foliculului pilos şi se administrează per os o dată pe zi. Finasteridul nu este indicat la femei. La bărbaţi, eficacitatea sa în stoparea căderii şi stimularea creşterii părului este, de obicei, evidentă în 6 până la 8 luni de tratament şi sporeşte cu trecerea timpului. După doi ani de tratament, aproximativ 66% dintre pacienţi prezintă o ameliorare evidentă.

Efectele secundare includ: scăderea libidoului, disfuncţie erectilă şi ginecomastie. De asemenea, finasteridul poate produce scăderea nivelului antigenului prostatic specific, înainte de începerea tratamentului cu finasterid, pacienţii trebuie informaţi de medic despre modul în care finasteridul poate afecta examenele de screening pentru cancerul de prostată. Cel mai important efect al minoxidilului sau al finasteridului constă în stoparea căderii părului în continuare. Efectele durează cât timp este administrat medicamentul. Modulatorii hormonali, de tipul contraceptivelor orale şi al spironolactonei, pot fi utili la anumite femei cu alopecie, în special la cele care au dezvoltat caracteristici masculine.

Transplantul de păr

Transplantul de păr este o soluţie mai durabilă, care constă în preluarea de fire de păr dintr-o parte a scalpului şi transplantarea lor în zonele cu alopecie. O tehnică mai nouă constă în transplantul doar a 1-2 fire de păr pe rând. Deşi tehnica este consumatoare de timp, nu necesită îndepărtarea unor zone extinse de piele şi permite implanturilor să se orienteze în aceeaşi direcţie cu părul natural. O altă opţiune chirurgicală constă în îndepărtarea zonelor de scalp fără păr şi întinderea zonelor cu păr peste zonele excizate.

Perucile

Adeseori, perucile reprezintă cel mai bun tratament pentru pierderea temporară a părului (de exemplu, cauzată de chimioterapie). Pacienţii care au recomandare pentru chimioterapie ar trebui să meargă la un peruchier chiar înainte să înceapă tratamentul, astfel încât peruca să fie gata confecţionată când vor avea nevoie.

Reţineţi!

Alopecia cu pattern masculin sau feminin) este cel mai frecvent tip de cădere a părului. În cazul femeilor cu semne de virilizare, trebuie depistată cauza subiacentă. Examinarea microscopică a firului de păr sau biopsia scalpului pot fi necesare pentru diagnosticul definitiv al alopeciei.

Check Also

Creme de noapte

Mergând la culcare cu cremă de noapte pe faţă poţi să-ţi ajuţi pielea în timp …