Ulcer

Nu există argumente care să indice în mod clar că stresul vieţii moderne sau o alimentaţie constantă de tip fast food provoacă ulcere gastrice însă cu toate acestea ele sunt frecvente în societatea noastră: aproximativ 1 din 10 americani va suferi de dureri abdominale chinuitoare, arzătoare, caracteristice unui ulcer, la un moment dat în viaţă.

Ulcerele gastrice sau peptice, sunt găuri sau spărturi în mucoasa protectoare a stomacului, esofagului sau duodenului, porţiunea superioară a intestinului subţire. Tipul cel mai frecvent întâlnit este reprezentat de ulcerele duodenale. După cum sugerează şi numele, acestea afectează duodenul. A doua poziţie, ca frecvenţă, este ocupată de ulcerele gastrice care se dezvoltă în stomac, urmate de comparativ mai rarele ulcere esofagiene care se formează în esofag şi sunt în mod tipic rezultatul abuzului de alcool.

Ulcerele duodenale, ale căror simptome tipice sunt durerile recurente în etajul superior abdominal şi o senzaţie de balonare după mese, sunt mai frecvente la bărbaţi decât la femei şi apar în general între 40 şi 50 de ani. Persoanele între 60 şi 70 de ani sunt ţinte de primă importanţă pentru ulcerul gastric, ale cărui simptome sunt similare cu cele ale ulcerului duodenal.

Din fericire, ulcerele gastrice sunt relativ uşor de tratat. În multe cazuri ele se pot vindeca cu antibiotice. Totuşi, pericolele asociate ulcerului gastric - precum anemia, sângerarea, problemele pancreatice şi cancerul gastric - sunt grave, astfel încât ulcerul trebuie întotdeauna supravegheat de medicul dumneavoastră. Există, totuşi, o varietate de tehnici de auto-ajutor şi tratamente alternative ce pot contribui la calmarea durerilor şi la vindecarea ulcerului.

O gaură în stomac

Un ulcer peptic este o gaură sau o spărtură în mucoasa protectoare a esofagului, stomacului sau duodenului. Ulcerul gastric şi cel duodenal sunt cele două forme cel mai frecvent întâlnite. Ele au simptome similare, cel mai obişnuit dureri recurente în etajul superior abdominal şi o senzaţie de balonare după mese.

Simptome

Simptomele sunt următoarele:

  • dureri în etajul abdominal superior, cu caracter de arsură, în special între mese, dimineaţa devreme sau după consumul de suc de portocale, cafea, alcool sau administrarea de aspirină; disconfortul este de obicei ameliorat după administrarea de antiacide;
  • scaune negre ca smoala sau sanguinolente.

Chemaţi medicul dacă:

  • vi s-a diagnosticat un ulcer gastric şi începeţi să resimţiţi simptome de anemie, precum oboseala şi o paloare neobişnuită; este posibil ca ulcerul dumneavoastră să sângereze;
  • aveţi simptome de ulcer gastric şi resimţiţi dureri severe de spate; este posibil ca ulcerul dumneavoastră să perforeze peretele stomacului; chemaţi medicul acum;
  • aveţi simptome de ulcer gastric şi vomitaţi sânge sau o materie asemănătoare cu zaţul de cafea sau eliminaţi scaune de culoare roşu-închis, sanguinolente sau negre sau scaune care seamănă cu jeleul de coacăze; aceste simptome indică o hemoragie internă; sunaţi la 112 sau la numărul local al serviciului dumneavoastră de salvare, acum;
  • aveţi ulcer, iar pielea dumneavoastră devine rece şi umedă, aveţi senzaţie de leşin sau chiar leşinaţi; acestea sunt simptome ale şocului ce rezultă de obicei dintr-o pierdere de sânge masivă; solicitaţi tratament medical de urgenţă.

Cauze

Până la jumătatea anilor ’80, ştiinţa convenţională susţinea că ulcerele se formează ca rezultat al stresului, al unei predispoziţii genetice la o secreţie exagerată de acid gastric şi al unor proaste obiceiuri alimentare (printre care consumul exagerat de alimente grase şi greu de digerat, alcool, cofeină şi tutun). Se considera că aceşti factori contribuie la acumularea de acid gastric ce erodează mucoasele protectoare ale stomacului, duodenului sau esofagului.

Chiar dacă secreţia excesivă de acid gastric joacă cu siguranţă un rol în apariţia ulcerului, o teorie relativ recentă susţine că o infecţie bacteriană este cauza principală a ulcerelor peptice. Într-adevăr, cercetările conduse de la mijlocul anilor ’80 au demonstrat în mod convingător că bacteria Helicobacter pylori este prezentă în 92% din cazurile de ulcer duodenal şi în 73% din ulcerele gastrice.

Alţi factori par de asemenea să contribuie la formarea ulcerului. Utilizarea cu exces de zel a analgezicelor eliberate fără prescripţie medicală (ca aspirina, ibuprofenul şi naproxenul), consumul exagerat de alcool şi fumatul pot exacerba şi favoriza apariţia ulcerelor. De fapt, cercetările arată că marii fumători sunt mai predispuşi la apariţia de ulcere duodenale decât nefumătorii, că persoanele care beau alcool sunt mai susceptibile la apariţia de ulcere esofagiene, precum şi că persoanele care iau aspirină frecvent, timp de lungi perioade de timp, au mai multe şanse de a face ulcer gastric decât cei care se abţin.

Alte studii arată că ulcerele gastrice se dezvoltă cu o probabilitate mai mare la persoanele vârstnice. Cauza poate fi reprezentată de faptul că artrita are o prevalentă crescută la vârstnici, iar ameliorarea durerilor din artrită poate necesita administrarea zilnică a unor doze de aspirină sau ibuprofen. Un alt factor implicat poate fi şi îmbătrânirea canalelor biliare, ceea ce permite scurgerea bilei în exces în stomac şi erodarea mucoasei acestuia.

De asemenea, din motive necunoscute, persoanele cu grupa sanguină A au o probabilitate mai mare de a dezvolta ulceraţii gastrice canceroase. Ulcerele duodenale au tendinţa să apară la persoanele cu grupa sanguină 0, posibil deoarece nu produc antigeni ce ar putea proteja mucoasa stomacului.

Procedee de testare şi diagnostic

Constatarea simptomelor dumneavoastră poate conduce medicul la a suspiciona un ulcer peptic, însă nu are prea multe şanse de a determina tipul acestuia, deoarece simptomele ulcerului gastric şi ale celui duodenal sunt atât de asemănătoare. Pentru a stabili un diagnostic specific, medicul dumneavoastră poate efectua mai multe teste.

Cel mai obişnuit este o radiografie cu bariu, care permite medicului dumneavoastră să localizeze ulcerul şi să-i determine tipul şi severitatea. Testul necesită înghiţirea unei substanţe de contrast numită „sulfat bariu”, care pe filmul radiologie va sublinia porţiunea superioară a tubului digestiv. Este posibil să vi se ceară ca 2-3 zile înainte de test să mâncaţi numai alimente anodide, uşor digerabile. După ce beţi lichidul cretos, veţi fi legat de o masă de examinare ce se poate înclina. Această manevră va distribui în mod egal bariul în porţiunea superioară a tubului digestiv şi va permite radiografierea unor imagini din unghiuri diferite.

Dacă simptomele dumneavoastră nu răspund la tratament sau dacă apar simptome noi, medicul dumneavoastră poate efectua o gastroscopie sau examinare endoscopică, în care vi se introduce pe gât un tub flexibil pentru ca medicul să poată vedea direct interiorul esofagului, stomacului şi duodenului dumneavoastră. Acest lucru permite medicului să determine prezenţa şi cauza sângerării şi să efectueze teste pentru o eventuală infecţie bacteriană. În cursul acestei examinări, medicul poate recolta şi o biopsie pentru a controla existenţa cancerului.

Tratament

Formele uşoare până la moderate de ulcer sunt de obicei tratate cu medicamente. Dacă ulcerul are o cauză bacteriană, antibioticele îl pot vindeca, în cazurile recurente, severe, care nu răspund la medicamente, poate fi necesară intervenţia chirurgicală. Deşi s-a arătat că unele terapii alternative contribuie la ameliorarea simptomelor şi la vindecarea ulcerelor, ele trebuie folosite numai ca adjuvante ale tratamentului convenţional.

Medicină convenţională

Principalele scopuri ale tratamentului sunt reducerea cantităţii de acid în stomac şi fortificarea mucoaselor protectoare ce vin în contact direct cu acidul gastric. Aceste lucruri pot fi de obicei obţinute prin administrarea înainte de mese şi la culcare a unor antiacide, eliberate fără prescripţie medicală, ce conţin trisilicat de magneziu şi hidroxid de aluminiu.

Dat fiind că administrarea pe durate lungi de timp a antiacidelor poate interfera cu absorbţia substanţelor nutritive, medicul dumneavoastră poate prescrie ca alternativă o clasă de medicamente cunoscută sub numele de blocanţi ai receptorilor histaminici H2. Această clasă cuprinde, printre altele, medicamentele cu denumirile generice de cimetidină, ranitidină şi famotidină.

Blocanţii receptori histaminici reduc aciditatea gastrică şi vindecă ulcerele peptice în 80% din cazuri, în condiţiile administrării timp de 4-6 săptămâni. Deoarece antiacidele pot reduce absorbţia blocanţilor receptorilor histaminici, medicul dumneavoastră vă va instrui probabil să nu luaţi antiacide în această perioadă. Dacă ulcerul dumneavoastră este provocat de o infecţie bacteriană, medicul dumneavoastră poate prescrie o combinaţie de antibiotice, precum amoxicilina sau tetraciclină plus metronidazol, împreună cu un medicament pe bază de bismut şi, posibil, blocanţi ai receptorilor histaminici H2.

Dacă aceste tratamente nu au succes, sau dacă aţi făcut complicaţii grave ale ulcerului poate fi necesară intervenţia chirurgicală. Dacă ulcerul dumneavoastră sângerează, chirurgul va identifica sursa hemoragiei (de obicei o mică arteră de la baza ulcerului) şi o va repara. Ulcerele perforate - găuri pe toată grosimea peretelui stomacului sau duodenului - trebuie închise pe cale chirurgicală. Aceasta este o intervenţie cu caracter de urgenţă.

În unele cazuri este justificată şi o procedură chirurgicală ce diminuează secreţia acidă din stomac. Notaţi totuşi că intervenţia chirurgicală asupra ulcerului peptic se efectuează numai în situaţii de urgenţă, deoarece această procedură este asociată cu numeroase potenţiale complicaţii: recidiva ulcerului, hipoglicemia, complicaţiile hematologice şi sindromul dumping (dureri abdominale cronice, diaree, vărsături şi/sau transpiraţii apărute la o oră după mese).

Medicină alternativă

Chiar dacă trebuie să fiţi supravegheat de un medic dacă aveţi un ulcer peptic, unele terapii alternative pot contribui la ameliorarea disconfortului simptomatic.

Acupunctură

Procedurile de acupunctura aplicate în punctele asociate cu stresul, anxietatea şi tulburările stomacale/gastrointestinale pot fi de ajutor în tratamentul ulcerului peptic. Consultaţi un acupunctor autorizat.

Fitoterapie

Lemnul-dulce (Glycyrrhiza glabra), care stimulează secreţia de mucus în stomac, este frecvent folosit în tratamentul fitoterapeutic al ulcerelor. Pentru a prepara o infuzie, adăugaţi o linguriţă rasă de rădăcină de lemn-dulce la o ceaşcă apă şi fierbeţi mocnit timp de 15 minute. Beţi fierbinte, de trei ori pe zi. Ca o alternativă, încercaţi să beţi o linguriţă de extract de lemn-dulce, amestecat cu o ceaşcă de apă, de trei ori pe zi înainte de mese. Nu folosiţi acest tratament mai mult de câteva zile la rând.

Medicină psihosomatică

Biofeedback-ul, meditaţia, terapia prin masaj, şi yoga vă pot ajuta să învăţaţi cum să reacţionaţi adecvat la stres, care creşte producţia de acid în stomac şi irită ulcerele.

Alimentaţie şi dietă

Unii nutriţionişti recomandă creşterea aportului de vitamina A şi E şi zinc, care stimulează sinteza de mucină, o substanţă secretată de organismul dumneavoastră cu scopul de a proteja mucoasa gastrică. O altă sugestie poate fi de a bea aproximativ 1 litru de suc de varză dulce, zilnic. Se consideră că acesta, datorită conţinutului său foarte bogat în glutamină, accelerează creşterea celulelor producătoare de mucină.

Ce puteţi face acasă

  • Reduceţi consumul de lapte. Chiar dacă s-ar părea că proprietăţile de „bandaj” ale laptelui sunt calmante pentru ulcerul dumneavoastră, de fapt laptele stimulează secreţia de acid gastric, iritând ulcerul.
  • Alegeţi antiacidele potrivite. La fel ca şi laptele, antiacidele ce conţin calciu pot stimula secreţia gastrică acidă, astfel încât cereţi sfatul medicului dumneavoastră înainte de a le lua. De asemenea, nu deveniţi dependent de antiacidele ce conţin o combinaţie de trisilicat de magneziu şi hidroxid de aluminiu. Aceşti compuşi pot reduce mult nivelurile de fosfaţi, provocând osteomalacie (înmuiere a oaselor). Experimentele sugerează că bismutul, ingredient al unora dintre medicamentele pentru stomac eliberate fără prescripţie medicală, poate contribui la distrugerea bacteriei ce provoacă unele ulcere peptice.
  • Alegeţi cu prudenţă analgezicele eliberate fără prescripţie medicală. Aspirina şi antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS), ca ibuprofenul, nu numai că pot irita ulcerul, însă de asemenea împiedică vindecarea unui ulcer care sângerează. Cea mai bună alegere ar putea fi paracetamolul, care nu provoacă şi nu favorizează apariţia ulcerelor gastrice.
  • Nu luaţi suplimente cu fier în doze prea mari. Chiar dacă persoanele cu ulcere hemoragice pot face anemie şi pot necesita un tratament cu fier, dozele prea mari pot irita mucoasa gastrică şi astfel ulcerul. Întrebaţi medicul de cât fier aveţi nevoie.
  • Învăţaţi cum să depăşiţi stresul. Chiar dacă nu există dovezi că stresul provoacă ulcer, el poate exacerba un ulcer deja existent. Practicarea unor tehnici de relaxare - precum respiraţia profundă, vizualizarea ghidată şi efortul fizic moderat - poate ajuta la uşurarea stresului.

Prevenire

  • Evitaţi alimentele care vă irită stomacul. Ghidaţi-vă după bunul-simţ: dacă vă supără stomacul atunci când le consumaţi, evitaţi-le. Fiecare individ este diferit, însă alimentele condimentate şi cele grase sunt iritante în mod obişnuit.
  • Mâncaţi alimente cu conţinut ridicat de fibre. Fibrele au fost lăudate ca substanţe ce pot preveni cancerul, iar o dietă bogată în fibre vă poate reduce şi riscul de ulcer duodenal. Se consideră că fibrele stimulează secreţia de mucină, care protejează mucoasa duodenală.
  • Lăsaţi-vă de fumat. Marii fumători au probabilitate mai mare decât nefumătorii de a face ulcer duodenal, în mare parte deoarece nicotină, se crede, împiedică pancreasul să secrete enzimele ce neutralizează acidul.
  • Fiţi un adept al moderaţiei. S-a arătat că un consum exagerat de alcool şi aspirină contribuie la dezvoltarea ulcerelor, astfel încât reduceţi la minimum, consumul acestor substanţe.

Se poate lua ulcerul?

În 1982, doi medici australieni au determinat că bacteria Helicobacter pylori joacă un rol semnificativ în dezvoltarea ulcerelor peptice, iar studiile ulterioare au arătat că antibioticele sunt eficiente în tratarea ulcerelor provocate de această bacterie. Înseamnă acest lucru că ulcerul este contagios?

Răspunsul este în ceaţă. Nu orice persoană infectată cu această bacterie face ulcer şi cu siguranţă alţi factori - cum ar fi ereditatea şi consumul excesiv de aspirină, tutun şi alcool - cresc probabilitatea de a căpăta ulcer. Totuşi, cercetările au arătat că probabilitatea de a transmite bacteria este mai mare la copiii infectaţi decât la adulţi. Această rată este în creştere în ţările în curs de dezvoltare, unde se estimează că 80% din copii sunt infectaţi.

Acest lucru nu înseamnă, totuşi, că trebuie să luaţi antibiotice ca măsură preventivă dacă dumneavoastră sau copilul dumneavoastră sunteţi infectaţi. Cea mai bună atitudine este să vă consultaţi cu medicul dumneavoastră.

Check Also

Vegetaţii veneriene (genitale)

Se estimează că vegetaţiile veneriene (Condyloma acuminata) afectează între 10 şi 20 de milioane de …

Urechea înotătorului

Cunoscută profesioniştilor în domeniul medical sub denumirea de otită externă, urechea înotătorului este o inflamaţie …

Traumatisme sportive

Fiecare familie a avut partea ei de traumatisme legate de eforturile sportive sau, în mod …

Totul despre acupunctură

Secretele medicinei alternative Acupunctura este una dintre ramurile medicinei tradiţionale chineze. Fondată pe o viziune …

O boală „tăcută” poate cauza infertilitate

Chlamydia este una dintre cele mai frecvente infecţii cu transmitere sexuală – dar majoritatea celor …