Teste medicale uzuale

Astăzi, este disponibilă o gamă largă de teste medicale. Majoritatea acestor teste sunt specifice unei anumite boli sau grup de boli înrudite. Unele teste sunt utilizate în mod obişnuit în diagnosticul mai multor afecţiuni.

Testele se efectuează din mai multe motive, cum ar fi:

  • screening;
  • diagnosticarea afecţiunii;
  • evaluarea severităţii bolii astfel încât tratamentul să poată fi stabilit;
  • monitorizarea răspunsului la tratament.

Uneori, un test poate fi cerut pentru mai multe motive. Un test de sânge poate arăta că persoana respectivă are eritrocite mai puţine (anemie), şi apoi acelaşi test poate fi repetat după tratament pentru a verifica dacă numărul de eritrocite a revenit la normal. În unele circumstanţe, o afecţiune poate fi tratată în acelaşi timp cu efectuarea unui test screening sau diagnostic. De exemplu, când colonoscopia, un test în care este folosit un tub flexibil prevăzut cu o cameră video pentru a examina interiorul intestinului gros, arată prezenţa de polipi, aceştia pot fi excizaţi în timpul examinării.

Tipuri de teste

Sunt mai multe tipuri de teste, dar în multe situaţii, limita de separaţie a acestor categorii nu este foarte clară. De exemplu, endoscopia gastrică oferă imagini ale interiorului cavităţii gastrice, dar în acelaşi timp, se pot obţine şi probe de ţesut pentru examinarea în laborator. În general, testele medicale se clasifică în şase grupe.

Analiza lichidelor din organism

Cele mai frecvent testate lichide din organism sunt:

  • sângele;
  • urina;
  • lichidul din jurul măduvei spinării şi al creierului (lichidul cefalorahidian);
  • lichidul din articulaţii.

Mai rar, pot fi analizate sudoarea, saliva şi lichidele din tractul digestiv (de exemplu, sucurile gastrice). Uneori, lichidele analizate apar doar dacă boala este prezentă, cum este lichidul care se acumulează în cavitatea abdominală (cauzând ascita) sau în spaţiul dintre cele două membrane care învelesc plămânii (exsudat pleural), cauzând pleurezia.

Testele de imagistică

Aceste teste oferă o imagine a interiorului organismului, fie în întregul său, fie doar anumite regiuni. Cel mai frecvent asemenea test este radiografia simplă, dar altele includ examinarea cu ultrasunete (ecografia), examinarea cu radioizotopi (scanare nucleară), tomografia computerizată, rezonanţa magnetică nucleară (RMN), tomografia cu emisie de pozitroni (PET) şi angiografia.

Endoscopia

Se bazează pe utilizarea unui tub prevăzut cu o cameră video pentru examinarea directă a interiorului organelor sau a cavităţilor. Cel mai frecvent, endoscopul este flexibil, dar se folosesc şi endoscoape rigide. Vârful endoscopului este prevăzut de obicei cu o sursă de iluminare şi o cameră, astfel încât pot fi transmise imagini pe un monitor de televizor, în timp ce examinatorul observă prin intermediul endoscopului. Printr-un canal din interiorul endoscopului pot fi introduse diferite instrumente, de exemplu pentru a exciza şi preleva fragmente de ţesut pentru biopsie.

Endoscopia constă, de obicei, în trecerea endoscopului printr-un orificiu deschis normal al organismului:

  • cavitatea nazală: pentru a examina laringele (laringoscopie) sau plămânii (bronhoscopie)
  • cavitatea bucală: pentru a examina esofagul (esofagoscopie), stomacul (gastroscopie) şi intestinul subţire (endoscopia tractului digestiv superior);
  • anusul: pentru a examina intestinul gros, rectul şi anusul (colonoscopie);
  • uretra: pentru a examina vezica urinară (cistoscopie);
  • vaginul: pentru a examina uterul (histeroscopie).

Totuşi, în unele cazuri, trebuie creat un orificiu de pătrundere în organism. Pentru aceasta se face o mică incizie prin piele şi prin ţesuturile subcutanate, până când endoscopul poate pătrunde într-o cavitate a organismului.

Asemenea incizii sunt folosite pentru a vedea interiorul:

  • unei articulaţii (artroscopie);
  • cavitatea abdominală (laparoscopie);
  • zona dintre plămâni din cavitatea toracică (mediastinoscopie);
  • plămânii şi pleura (toracoscopie).

Evaluarea funcţiilor organismului

Măsurarea funcţiilor organismului implică de obicei înregistrarea şi analizarea activităţii diferitelor organe. De exemplu, activitatea electrică a inimii este măsurată cu ajutorul electrocardiografiei (ECG), iar activitatea electrică a creierului este evaluată cu ajutorul electroencefalografiei (EEG). Capacitatea plămânilor de a reţine aerul, de a-l deplasa în inspir şi expir, şi de a realiza schimburile de gaze (oxigen şi dioxid de carbon) se evaluează prin testarea funcţiei pulmonare.

Biopsia

Biopsia presupune excizia unei mostre de ţesut şi examinarea acesteia, de obicei la microscop. Examinarea se concentrează frecvent pe găsirea de celule anormale care dovedesc prezenţa unei inflamaţii sau a unei boli, cum ar fi cancerul. Ţesuturile care sunt examinate mai frecvent sunt: cutanat, mamar, pulmonar, hepatic, renal şi osos.

Analiza materialului genetic (testarea genetică)

Analiza materialului genetic presupune de obicei testarea celulelor tegumentare, ale sângelui sau măduvei hematopoietice. Testarea genetică constă în examinarea pentru detectarea anomaliilor cromozomilor, ale genelor (include analiza ADN-ului) sau ale ambelor. Se poate face testarea genetică:

  • la făt: pentru a vedea dacă prezintă vreo afecţiune genetică;
  • la copii şi la adulţi tineri: se face testare genetică pentru a determina dacă au o boală genetică sau au un risc de a face o astfel de boală;
  • adulţii: pot fi testaţi genetic pentru a determina probabilitatea ca urmaşii lor - copiii sau nepoţii - să prezinte anumite boli.

Riscuri şi rezultate

Orice test are un anumit risc. Riscul poate fi reprezentat de posibilitatea unei injurii în timpul testării sau poate consta doar în necesitatea unor testări ulterioare dacă rezultatul este anormal. Medicul analizează riscurile testului faţă de utilitatea informaţiei pe care acesta o furnizează. Valorile normale ale testelor sunt exprimate printr-un interval, care se bazează pe valorile medii în populaţia sănătoasă; 95% dintre persoanele sănătoase au aceste valori în interiorul intervalului respectiv, dar valoarea medie este uşor diferită la bărbaţi faţă de femei şi, de asemenea, variază cu vârsta.

De asemenea, aceste valori variază în funcţie de laborator. Astfel, când medicul obţine rezultatul unui test, laboratorul furnizează şi propriul interval normal pentru testul respectiv. Mai jos sunt listate rezultatele normale ale unor teste efectuate mai frecvent. Totuşi, pentru că valorile variază în funcţie de laborator, pacientul mai degrabă trebuie să ceară sfatul medicului de familie în legătură cu semnificaţia rezultatelor propriilor teste.

Check Also

Vegetaţii veneriene (genitale)

Se estimează că vegetaţiile veneriene (Condyloma acuminata) afectează între 10 şi 20 de milioane de …

Urechea înotătorului

Cunoscută profesioniştilor în domeniul medical sub denumirea de otită externă, urechea înotătorului este o inflamaţie …

Traumatisme sportive

Fiecare familie a avut partea ei de traumatisme legate de eforturile sportive sau, în mod …

Totul despre acupunctură

Secretele medicinei alternative Acupunctura este una dintre ramurile medicinei tradiţionale chineze. Fondată pe o viziune …

O boală „tăcută” poate cauza infertilitate

Chlamydia este una dintre cele mai frecvente infecţii cu transmitere sexuală – dar majoritatea celor …