Sifilis congenital

Sifilisul congenital este o infecţie transmisă transplacentar care apare la copiii proveniţi din mame luetice netratate sau tratate ineficient. Manifestările fizice prezente la naştere sunt destul de variate. Nou-născutul prezintă un număr variabil de semne sau chiar nici unul până la vârsta de 6-8 săptămâni (forma tardivă). Cele mai frecvente semne sunt cele cutanate şi mucoase - rash maculo-papular, condiloame, plăci pe mucoase şi coriză nazală seroasă (nas înfundat).

Aceste leziuni sunt contagioase: Treponema pallidum este identificată (prin microscopie) în număr mare la nivelul lor, de aceea nou-născutul trebuie izolat. Alte manifestări frecvente sunt hepatosplenomegalia, anemia şi osteocondrita. Aceste leziuni active precoce se vindecă ulterior, dar, în absenţa tratamentului, persistă sechelele caracteristice sifilisului - keratită interstiţială, dinţii Hutchinson, nasul în şa, tibiile în iatagan, surditatea şi afectarea sistemului nervos central.

Negativitatea testelor serologice la naştere atât la mamă cât şi la nou-născut semnifică absenţa infecţiei la nou născut. În unele cazuri, infectarea mamei cu puţin timp înainte de naştere se asociază cu teste negative deoarece răspunsul imunologic nu s-a instalat încă. De aceea, nu se va exclude sifilisul la copiii cu debut tardiv al simptomelor, dar care au prezentat teste serologice negative la naştere, în special acei copii născuţi de mame cu risc crescut (HIV-pozitive, utilizatoare de droguri).

Nou-născuţii sunt investigaţi specific pentru sifilis congenital în următoarele condiţii: mama este seropozitivă şi nu a fost tratată deloc sau a fost tratată cu alte medicamente decât penicilina. A fost tratată cu mai puţin de o lună înainte de naştere sau a fost tratată înainte de sarcină, dar nu a efectuat controale serologice. În interpretarea rezultatelor serologice la nou-născuţi, se va ţine cont şi de posibilitatea transferului transplacentar al anticorpilor materni (IgG).

Evaluarea nou-născutului suspectat de sifilis congenital cuprinde anamneză tratamentului urmat de mamă, examinarea fizică amănunţită, determinarea hematocritului (pentru o eventuală anemie), un test serologic netreponemic din sânge, examinarea lichidului cefalorahidian (testul reaginic al lichidului cefalorahidian pozitiv, număr de celule, concentraţia proteinelor), precum şi alte investigaţii, cum sunt probele funcţionale hepatice, examenul oftalmologie, radiografia toracică şi radiografii ale oaselor lungi.

Alte investigaţii care susţin diagnosticul de sifilis congenital sunt reprezentate de examinarea placentei pentru decelarea acelor modificări histologice care însoţesc sifilisul congenital, de coloraţiile speciale pentru spirochete şi chiar reacţia de polimerizare în lanţ pentru ADN-ul treponemic.

Copiii vor fi trataţi de la naştere în următoarele situaţii:

  • dacă tratamentul mamei a fost inadecvat, incert sau non-penicilinic;
  • dacă nu se pot asigura controale pentru evidenţierea răspunsului serologic (care constă în scăderea de peste patru ori a titrului de anticorpi netreponemici la pacienţii cu sifilis precoce, respectiv titruri stabile sau scăzute de mai puţin de patru ori la ceilalţi pacienţi);
  • dacă mama prezintă criterii clinice sau serologice de recădere sau reinfecţie (creşterea de cel puţin patru ori a titrului);
  • dacă s-a început tratamentul cu mai puţin de o lună înainte de naştere;
  • dacă tratamentul a fost instituit precoce în decursul sarcinii, dar el nu a dus la o scădere a titrului de anticorpi de cel puţin patru ori.

Toţi copiii seropozitivi trebuie urmăriţi la intervale de 2-3 luni până când testele devin negative sau titrurile scad de peste patru ori. Titrurile de anticorpi netreponemici trebuie să scadă în 3 luni şi să se negativeze până la vârsta de 6 luni dacă anticorpii au fost transferaţi pasiv de la mamă sau dacă copilul a fost infectat, dar tratat corect. Dacă la 6 luni titrurile nu sunt negative, copilul trebuie evaluat pentru neurosifilis şi reinstituit tratamentul.

Copiii la care se instituie tratamentul după perioada neonatală, pot prezenta o dinamică încetinită a răspunsului umoral. Dacă titrurile sunt stabile sau în creştere la 6-12 luni, pacientul trebuie reevaluat (inclusiv puncţie lombară) şi supus unei terapii de 10 zile cu penicilină. Copiilor cu neurosifilis trebuie să li se efectueze o puncţie lombară la fiecare 6 luni, până la normalizarea rezultatelor. Un test reaginic al lichidului cefalorahidian pozitiv pozitiv sau obţinerea unor rezultate anormale la analize, ce nu pot fi explicate prin alte cauze, impun reinstituirea tratamentului.

Anticorpii treponemici nu sunt indicaţi pentru evaluarea răspunsului terapeutic pentru că ei pot rămâne pozitivi chiar după un tratament eficient. Anticorpii treponemici transferaţi pasiv transplacentar persistă 15 luni. Prezenţa lor după vârsta de 18 luni confirmă diagnosticul de sifilis congenital, iar copilul va fi evaluat pentru neurosifilis şi tratat corespunzător.

Copiii trebuie trataţi şi în prezenţa unor semne clinice sau radiologice de boală activă, în cazul manifestărilor de neurosifilis (testul reaginic al lichidului cefalorahidian pozitiv în lichidul cefalorahidian sau pleiocitoză) sau dacă titrul de anticorpi netreponemici este de peste patru ori mai mare decât cel al mamei.

Terapia sifilisului congenital constă în administrarea de penicilină G apoasă, cristalină, 100.000-150.000 UI/kg, intravenos, zilnic, în două doze în primele 7 zile şi, apoi în trei zile până la completarea celor 10 zile de tratament, sau procain-penicilină, 50.000 UI/kg, zilnic, în injecţie unică, intramusculară, timp de 10-14 zile.

Check Also

Vegetaţii veneriene (genitale)

Se estimează că vegetaţiile veneriene (Condyloma acuminata) afectează între 10 şi 20 de milioane de …

Urechea înotătorului

Cunoscută profesioniştilor în domeniul medical sub denumirea de otită externă, urechea înotătorului este o inflamaţie …

Traumatisme sportive

Fiecare familie a avut partea ei de traumatisme legate de eforturile sportive sau, în mod …

Totul despre acupunctură

Secretele medicinei alternative Acupunctura este una dintre ramurile medicinei tradiţionale chineze. Fondată pe o viziune …

O boală „tăcută” poate cauza infertilitate

Chlamydia este una dintre cele mai frecvente infecţii cu transmitere sexuală – dar majoritatea celor …