SIDA

Pentru o persoană care a contractat virusul ce provoacă SIDA, prognosticul pe termen lung este neîndoielnic sumbru. Însă un diagnostic de SIDA nu trebuie privit ca o sentinţă de condamnare la moarte imediată. Cu îngrijirile adecvate, bolnavii de SIDA pot preveni simptomele cele mai severe şi pot duce o viaţă productivă timp de mulţi ani.

Sindromul imunodeficienţei dobândite (SIDA) nu este în sine o boală unică. Se poate spune mai curând că un sistem imunitar grav afectat lasă suferindul de SIDA deosebit de susceptibil la o întreagă gamă de infecţii şi boli. Se consideră că SIDA este provocată de virusul imunodeficienţei umane (HIV), care se transmite prin sperma, secreţiile vaginale şi sângele infectat. HIV alterează capacitatea organismului de a produce un număr adecvat de un anumit tip de leucocite, numite celule T, lăsându-l incapabil de a lupta cu bacteriile sau virusurile ce îl atacă.

Simptomele diferă foarte mult de la o ţară la alta şi chiar de la un grup cu risc crescut la altul. În Statele Unite şi Europa suferinzii de SIDA fac deseori sarcom Kaposi (o formă rară de cancer cutanat), pneumonie cu Pneumocystis şi tuberculoză, în Africa, suferinzii de SIDA se sting de obicei cu febră, diaree şi o tuse persistentă. Apariţia oricăreia dintre cele aproximativ 28 de boli sau seturi de simptome asociate cu SIDA în Statele Unite şi un test pozitiv pentru prezenţa anticorpilor împotriva HIV va duce aproape cu siguranţă la punerea unui diagnostic de SIDA.

În majoritatea cazurilor, SIDA debutează prin simptome pseudogripale ce seamănă cu mononucleoză. Acestea pot persista timp de două săptămâni până la câteva luni de la pătrunderea virusului în organism. După acest prim stadiu, simptomele pot dispărea timp de mai mulţi ani. Felul în care pacientul cu SIDA se îngrijeşte în această perioadă este extrem de important, deoarece HIV se multiplică în organism, la început lent şi după aceea rapid. Pe măsură ce virusul distruge sistematic celulele care combat infecţiile, sistemul imunitar începe să lucreze defectuos, iar pacientul devine vulnerabil la diverse boli şi tumori.

Acest stadiu este numit uneori ARC sau complexul asociat SIDA (AIDS - related complex). SIDA manifestă - stadiul în care încep să apară infecţii grave - poate să nu apară timp de 5 până la 10 ani de la debutul infecţiei HIV. Decesul survine de obicei 2-3 ani mai târziu. Medicii din Statele Unite au consemnat pentru prima oară prezenţa SIDA în 1981, însă cazurile nediagnosticate începuseră să apară încă din 1979. Înainte de această dată, SIDA probabil exista în Africa şi în unele ţări caraibiene.

Chiar dacă SIDA poate lovi pe oricine, boala a apărut la început la bărbaţii homosexuali sau bisexuali, cu parteneri sexuali multipli. Întrucât mulţi dintre aceşti bărbaţi consumau şi droguri recreaţionale, ca nitratul de amil, la început medicii au crezut că drogurile sunt cele care provoacă boala, în cele din urmă, cercetările au arătat că SIDA se transmite prin intermediul secreţiilor organismului. Această ipoteză a fost formulată când şi narcomanii ce îşi injectau drogurile intravenos, heterosexualii şi persoanele supuse transfuziilor de sânge au început să fie afectaţi de SIDA.

Cea mai gravă criză sanitară a timpului nostru a atins acum proporţii epidemice. În toată lumea, peste 14 milioane de indivizi sunt infectaţi cu HIV. În Statele Unite, se crede că există 1,5 milioane persoane purtătoare ale virusului, iar numărul de cazuri de SIDA se dublează în fiecare an. În multe oraşe din Statele Unite, SIDA este principala cauză de deces la grupa de vârstă 25-44 de ani.

Cel mai mare risc de SIDA îl au persoanele ce se angajează în activităţi sexuale fără să utilizeze prezervativul şi sugarii născuţi din mame infectate cu HIV. De asemenea, un risc foarte mare îl au narcomanii, bărbaţi şi femei, care folosesc acele în comun şi persoanele care au primit transfuzii sanguine sau factori de coagulare între 1977 şi 1985, înainte de stabilirea testării standard pentru SIDA a sângelui donat. Actualmente, pe măsură ce SIDA se extinde în populaţia heterosexuală, grupul de persoane cu cea mai rapidă creştere a cazurilor de infecţie îl reprezintă femeile. În Statele Unite, mai mult de 8.000 de femei cu vârste cuprinse între 15 şi 44 de ani au contractat virusul.

Vestea cea bună este că SIDA poate fi prevenită. Cu condiţia să nu aveţi un risc crescut din cauza consumului intravenos de droguri, puteţi evita infectarea cu HIV printr-o relaţie monogamă, sau puteţi reduce riscul de infecţie prin practicarea sexului protejat - ceea ce înseamnă, în primul rând şi cel mai important, utilizarea prezervativului.

Conform statisticilor recente, din ce în ce mai mulţi oameni îşi iau asemenea precauţii. Ancheta Naţională asupra Sănătăţii şi Vieţii Sociale, publicată în 1995, a constatat că aproape 3 din 10 adulţi americani declară că şi-au modificat dramatic comportamentul sexual, pentru a diminua riscul de a contracta SIDA. Acest studiu de referinţă al comportamentului sexual al adulţilor a investigat obiceiurile şi atitudinile sexuale a mai mult de 150 milioane de indivizi.

Printre rezultatele anchetei au fost următoarele:

  • 29% au relatat că folosesc mai frecvent prezervativul;
  • 26% au spus că vor deveni probabil monogami;
  • 25% au spus că îşi aleg partenerii cu mai multă atenţie sau aşteaptă să îi cunoască mai bine, înainte de a deveni intimi;
  • 11% au spus că s-au hotărât să se abţină de la activitatea sexuală, de teamă de a nu contracta SIDA.

Simptome

Următoarele sunt printre cele mai frecvente simptome ale SIDA:

  • oboseală îndelungată pe care nu o puteţi explica;
  • ganglioni limfatici măriţi de volum;
  • febră ce durează mai mult de 10 zile;
  • transpiraţii nocturne;
  • scădere în greutate neexplicată;
  • leziuni violacee sau brune ale pielii sau mucoaselor, fără tendinţă la dispariţie;
  • tuse sau dureri de gât persistente, neexplicate;
  • dispnee;
  • guturaiuri persistente;
  • diaree severă persistentă;
  • infecţii fungice;
  • hemoragii şi hematoame frecvente, ce nu pot fi explicate.

Chemaţi medicul dacă:

  • aveţi una sau mai multe dintre simptomele de mai sus; este posibil să nu aveţi SIDA, însă aveţi o afecţiune ce necesită tratament.

În cazul în care credeţi că aveţi SIDA, solicitaţi ajutor imediat şi nu ezitaţi să vă anunţaţi partenerii sexuali dacă aveţi un rezultat pozitiv la un test HIV. Şi aceştia vor avea nevoie de testare şi, eventual, de tratament. În unele state, departamentul de sănătate cere ca partenerii sexuali să fie notificaţi. Cereţi sfatul medicului dumneavoastră.

Cauze

Oamenii de ştiinţă suspectează că SIDA este provocată de cel puţin două virusuri, HIV-1 şi HIV-2. Pe plan global, acestea infectează un număr de persoane aproximativ egal, însă HIV-1 are o prevalentă mult mai crescută în America de Nord. Cercetătorii nu ştiu încă exact cum funcţionează HIV, iar unii se întreabă dacă într-adevăr virusul provoacă SIDA sau pur şi simplu apare în conjuncţie cu boala. Dintr-un anumit motiv, sistemul imunitar nu poate detecta HIV.

Virusul pătrundem organism prin mici abraziuni sau tăieturi de la nivelul mucoaselor bucale, vaginale sau rectale şi distruge limfocitele T, astfel încât sistemul imunitar nu mai poate funcţiona. Atunci, pacienţii fac infecţii care le sunt în cele din urmă fatale. SIDA nu este o boală cu contagiozitate înaltă. Singurul mod în care o puteţi contracta este să aveţi raporturi sexuale vaginale, anale sau orale neprotejate cu un partener infectat sau dacă sânge infectat ajunge în sângele dumneavoastră, ceea ce se poate întâmpla prin consum intravenos de droguri sau prin transfuzii.

Nu puteţi lua SIDA prin sărut. O proteină din saliva umană împiedică virusul SIDA să infecteze leucocitele. Proteina respectivă se leagă de leucocite şi le protejează de infecţie. Această descoperire poate conduce la noi strategii de dezvoltare a medicamentelor împotriva SIDA, cum ar fi injectarea acestei proteine direct în circulaţie pentru a împiedica virusul să atace celulele sanguine.

De asemenea, nu trebuie să vă îngrijoraţi că puteţi lua SIDA dacă locuiţi împreună cu o persoană bolnavă. HIV nu se poate transmite prin scaunul de la toaletă sau prin obiectele folosite de persoanele care au SIDA. Nu veţi lua SIDA nici dacă împărţiţi mâncarea cu o persoană infectată, deoarece HIV rezistă foarte puţin în afara organismului.

Procedee de testare şi diagnostic

În decurs de câteva săptămâni de la infecţie, organismul dumneavoastră va produce anticorpi împotriva virusului, pe care medicul dumneavoastră îi poate detecta prin analize ale sângelui. Totuşi, poate dura până la 35 luni pentru ca organismul dumneavoastră să producă anticorpi în cantităţi detectabile, aşa încât în cazul în care credeţi că aţi fost infectat, în special dacă aparţineţi unui grup cu risc crescut, trebuie să faceţi testul la fiecare 6 luni.

Primul test care vi se va face este ELISA sau testul imunosorbant enzimatic (enzime-linked imunosorbent assay). Acest test este în general precis, însă un rezultat pozitiv (care înseamnă că au fost detectaţi anticorpi) trebuie întotdeauna confirmat. Medicul poate continua cu un test Western blot, o analiză a sângelui care nu dă aproape niciodată un rezultat fals pozitiv. Înainte de a decide să faceţi un test SIDA, asiguraţi-vă să primiţi consilierea unui specialist. Un rezultat pozitiv de SIDA vă poate cauza o profundă suferinţă psihică.

Specialistul în consiliere psihologică vă poate ajuta să luptaţi cu anxietatea, suferinţa şi teama pe care probabil le veţi resimţi la început. Dacă rezultatul testului dumneavoastră este pozitiv, asiguraţi-vă ca medicul dumneavoastră să vă facă o baterie completă de teste, pentru a detecta şi alte maladii transmisibile pe cale sexuală, ca sifilisul, gonoreea sau herpesul genital. Este extrem de important să vă anunţaţi diagnosticul partenerilor dumneavoastră sexuali. Şi ei trebuie testaţi şi trataţi.

Tratament

Aproape fiecare persoană care dezvoltă SIDA manifestă sucombă în cele din urmă din cauza bolii, însă antibioticele şi medicamentele antivirale pot prelungi viaţa cu mai mulţi ani. În nici un caz nu trebuie să încercaţi să vă trataţi singur de această boală cu risc vital. Întotdeauna, cereţi sfatul unui practician calificat. Şi feriţi-vă de cei care pretind că deţin leacuri „miraculoase”. Acestea pur şi simplu nu există.

La ora actuală, se află în desfăşurare mai multe sute de studii pe oameni pentru testarea de medicamente pentru tratamentul SIDA şi al afecţiunilor asociate. Aceste medicamente cuprind agenţii antivirali, agenţii ce modifică sistemul imunitar şi medicamentele anticancer.

Un studiu efectuat de Institutul Naţional de Boli Alergice şi Infecţioase (NIAID) a constatat că o proteină sintetizată natural poate reconstrui sistemul imunitar afectat de SIDA. Numită interleukina-2, această proteină a crescut dramatic nivelurile celulelor T la 6 din 10 persoane care au luat-o. Totuşi, efectul ei nu s-a făcut simţit la persoanele cu SIDA avansată şi există de asemenea efecte secundare severe printre care erupţii cutanate, greţuri, diaree şi depresie. Se află în curs de desfăşurare şi alte studii asupra acestei proteine.

Un alt tratament experimental, utilizat acum în Franţa, este imunoterapia pasivă. Această terapie nu măreşte speranţa de viaţă a bolnavilor de SIDA, însă îi poate împiedica să se îmbolnăvească pe cât de grav ar putea. Pacienţii cu SIDA avansată primesc injecţii cu plasmă de la donatori infectaţi cu HIV în stadii mai precoce. Cercetătorii speră că aceste injecţii vor stimula sistemele imunitare ale bolnavilor cu SIDA avansată şi îi vor ajuta să combată bolile asociate cu SIDA. Rezultatele iniţiale s-au dovedit promiţătoare.

Deşi se află în curs de cercetare mai multe vaccinuri de prevenire a SIDA, oamenii de ştiinţă au dificultăţi în găsirea unuia eficient. Teoretic, injectarea unei forme atenuate a virusului va stimula sistemul imunitar al persoanei respective să declanşeze un atac intens asupra HIV şi să construiască o rezistenţă. Totuşi, medicii, din motive lesne de înţeles, evită să injecteze HIV oamenilor, temându-se că şi o formă atenuată a virusului poate provoca SIDA.

Într-un studiu asemănător, o echipă de cercetători de la NIAID a pus la punct un vaccin cu o „genă sinucigaşă” care permite să fie ucisă după ce şi-a făcut treaba. HIV atenuat poartă o genă suplimentară luată de la virusul herpetic. Celulele care devin infectate cu HIV pot apoi fi distruse selectiv cu ganciclovir, un agent antiherpetic. Până acum, vaccinul a fost cercetat numai în eprubetă. Sunt programate studii pe animale şi pe oameni.

Medicină convenţională

Actualmente, tratamentul de elecţie la pacienţii cu SIDA este reprezentat de utilizarea unor puternici agenţi antivirali. Printre aceştia se numără zidovudina, didanozina şi dideoxicitidina. Nici unul dintre aceştia nu vindecă SIDA, însă ei pot contribui la prevenirea celor mai grave simptome de boală timp de mai mulţi ani. Zidovudina, cunoscută mai bine sub denumirea comercială de AZT, este de departe cel mai larg utilizat medicament şi va fi probabil primul prescris de medicul dumneavoastră.

AZT încetineşte virusul, interferând cu modul de propagare al acestuia. Problema cu AZT este că virusul devine deseori rezistent la el în câţiva ani. AZT are de asemenea şi efecte secundare, precum atrofia musculară, greţuri extreme, cefalee acută, insomnie, hepatită, demenţă şi limfoame maligne. Trecerea la un alt medicament, precum didanozina, va fi temporar de ajutor, chiar dacă acest medicament produce şi efecte secundare ca diareea, probleme nervoase şi pancreatită. Combinarea medicamentelor este deseori cea mai utilă formă de tratament.

Medicină alternativă

Combinate cu tratamentul medical, multe terapii alternative pot prelungi şi ameliora calitatea vieţii pacientului cu SIDA. Studiile demonstrează că mulţi pacienţi cu SIDA răspund bine la programele nutriţionale de stimulare a sistemului imunitar. De asemenea, pacienţii demonstrează ameliorări importante după utilizarea tehnicilor de reducere a stresului. Din nou, feriţi-vă de orice tratament care se pretinde „miraculos”.

Presopunctură

Sistemul dumneavoastră imunitar poate funcţiona mai eficient dacă reduceţi stresul din viaţa dumneavoastră. Un masaj de presopunctura ce pare să atenueze oboseala şi tensiunea este cunoscut sub numele de Fântâna Umărului. Apăsaţi Vezica Biliară 21, cel mai înalt punct al muşchiului umărului, între marginea externă a umărului şi coloana vertebrală. Faceţi acest lucru acasă, de mai multe ori pe zi.

Acupuntură

Combinată cu plantele chinezeşti, acupunctura pare să stimuleze mecanismele imune de apărare şi să reducă simptomele de SIDA, inclusiv transpiraţiile nocturne, oboseala şi problemele digestive. De asemenea, acupunctura vă poate ajuta organismul să combată infecţiile secundare şi să elimine leziunile. Cereţi sfatul unui practician calificat.

Aromoterapie

Puteţi reduce stresul şi prin inhalarea aromelor a diverse uleiuri precum cel de levănţică (Lavandula officinalis). Pentru vindecarea leziunilor cutanate asociate SIDA, aromoterapeuţii recomandă aplicarea uleiurilor cu efect antiviral din arborele de ceai (Melaleuca spp.) şi usturoi (Allium sativum).

Manipulare fizică

Mai multe studii arată că efortul fizic moderat măreşte substanţial activitatea sistemului imunitar. Într-un studiu, gimnastica aerobică a stimulat celulele imune ale pacienţilor cu SIDA. Totuşi, prea multă gimnastică aerobică poate avea un efect imunosupresor, aşa încât rugaţi medicul să vă recomande un program de exerciţii.

Plante chinezeşti

Multe plante chinezeşti s-au dovedit eficiente în tratamentul unor simptome ale SIDA, ca transpiraţiile nocturne, oboseala, neuropatia şi diareea. De asemenea, plantele chinezeşti pot ameliora efectele secundare ale unora dintre medicamentele convenţionale. Plantele tonice, care pot întări sistemul imunitar, includ astragalus (Astragalus membranaceus), ganoderma (Ganoderma lucidum) şi ginsengul asiatic (Panax ginseng). Lemnul dulce (Glycyrrhiza glabra) are un efect probabil de stimulare a sistemului imunitar şi de inhibare a virusului herpetic.

Din tricosanthin, o proteină din rădăcina de castravete chinezesc, a fost extrasă tricosantina, sau Compusul Q, care pare a avea un efect de purificare a sângelui şi de combatere a unor infecţii diverse. Un extract din ciupercile shiitake (Lentinus edodes) a fost de asemenea folosit cu succes în tratamentul simptomatic al SIDA.

Fitoterapie

Fitoterapeuţii recomandă mai multe medicamente pe bază de plante pentru stimularea răspunsului imun şi pentru întărirea organismului. Echinaceea (Echinacea spp.) ameliorează funcţionarea sistemului imunitar prin stimularea celulelor T, însă este posibil să nu fie prea eficientă în tratamentul SIDA, pentru că stimulează în acelaşi timp şi HIV. Întrebaţi medicul, înainte de a încerca. Usturoiul (Allium sativum) a fost utilizat de pacienţii cu SIDA pentru proprietăţile sale anti-bacteriene şi antivirale, iar unele studii au indicat că isopul (Hyssopus officinalis) poate fi util în tratamentul sarcomului Kaposi.

Un remediu fitoterapeutic promiţător este sunătoarea (Hypericum perforatum), care conţine hipericină, o substanţă chimică despre care s-a demonstrat că inhibă creşterea virusului ce provoacă o anumită formă de leucemie. Cercetătorii speră că hipericină ar putea fi folosită pentru reducerea unora dintre simptomele SIDA, ca febra şi mărirea de volum a ganglionilor limfatici. Hipericină nu este eficientă dacă beţi numai ceai de sunătoare. Pentru a găsi extractul puternic, consultaţi-vă medicul sau un fitoterapeut calificat.

Homeopatie

În afară de solicitarea tratamentelor convenţionale, puteţi dori de asemenea să consultaţi un medic homeopat, care vă va lua o anamneză completă, medicală, emoţională şi genealogică, şi apoi va ajuta să faceţi modificări benefice în modul dumneavoastră de viaţă. Pe de altă parte, multe remedii homeopatice s-au dovedit utile în tratamentul simptomatologiei SIDA. Hypericum, un medicament homeopatic derivat din sunătoare, este unul dintre remediile pe care le-ar putea prescrie un homeopat.

Terapie prin căldură

Mai multe studii au arătat că HIV este sensibil la căldură şi devine din ce în ce mai inactiv pe măsură ce temperatura corporală este ridicată deasupra valorilor normale, pe perioade prelungite de timp. Creşterea temperaturii corpului stimulează sistemul imunitar în general prin creşterea sintezei de anticorpi şi interferon, o substanţă proteică produsă de celulele invadate de virus, care previne reproducerea acestuia.

Cereţi sfatul medicului cu privire la hipertermia terapeutică experimentală - terapia prin căldură - în care pacienţii SIDA combină băile fierbinţi cu băuturile fierbinţi şi apoi se înfăşoară în pături. Acest lucru trebuie făcut numai sub strictă supraveghere. Căldura vă poate ridica temperatura corpului până la valori extreme periculoase şi poate afecta funcţionarea organismului dumneavoastră.

Medicină psihosomatică

Mulţi medici şi psihologi consideră că există o relaţie vitală între emoţiile dumneavoastră şi modul în care funcţionează sistemul imunitar. Emoţiile negative, precum vinovăţia, disperarea, furia reprimată şi teama, sunt frecvente la pacienţii cu SIDA şi pot inhiba capacitatea organismului de a lupta cu infecţia.

Practicienii medicinii psihosomatică consideră că veţi fi mai sănătos şi veţi avea o viaţă mai lungă dacă faceţi tot ce vă stă în putinţă pentru a menţine o atitudine pozitivă. Momentele de scădere a moralului sunt inevitabile şi nu trebuie să vă învinovăţiţi pentru că le aveţi, dar faceţi tot ceea ce puteţi pentru a evita să zăboviţi în gânduri negative. Pentru a vă ajuta, încercaţi tehnici de relaxare ca biofeedback-ul, yoga, gimnastica şi meditaţia.

Terapia prin masaj vă poate ameliora circulaţia şi vă poate da o stare generală mai bună şi mai optimistă. Totuşi, masajul nu trebuie să fie prea rapid sau prea profund, pentru că altfel sistemul dumneavoastră suprarenal, care eliberează substanţe chimice puternice ca răspuns la stresul real sau imaginar, poate deveni suprastimulat şi vă poate ataca sistemul imunitar. Cereţi sfatul unui terapeut autorizat în masaj. De asemenea, încercaţi să vă înscrieţi într-un grup de sprijin, pentru a vă ajuta să luptaţi cu anxietatea pe care o puteţi resimţi. Împărtăşirea temerilor dumneavoastră - ca şi a victoriilor - cu ceilalţi poate avea beneficii enorme.

Alimentaţie şi dietă

Ceea ce introduceţi în organism, odată ce aţi primit diagnosticul de infecţie cu HIV, poate avea un profund efect asupra duratei vieţii dumneavoastră. Cu o alimentaţie corectă, puteţi întări capacitatea organismului dumneavoastră de a lupta cu virusul. Evitaţi alimentele care au un efect negativ asupra sistemului imunitar. De exemplu, există unele dovezi că 100 grame de zahăr simplu - precum mierea sau zahărul rafinat - pot diminua semnificativ capacitatea leucocitelor de a ucide bacterii şi virusuri, timp de până la cinci ore. Americanul tipic consumă aproximativ 150 grame de zahăr pe zi.

Renunţaţi la alcool şi cofeină, care grăbesc eliminarea vitaminelor şi mineralelor din corp. De asemenea, fumatul intens tinde să crească numărul de celule T supresoare şi să-l scadă pe cel al celulelor T ajutătoare (două tipuri de celule imune care, în raport adecvat, contribuie la menţinerea echilibrului sistemului imunitar). Consumaţi mai multe alimente bogate în beta-caroten, cum sunt legumele verzi cu frunze şi legumele galbene şi portocalii. Dacă faceţi candidoza sau alte infecţii obişnuite în SIDA, puteţi dori să creşteţi consumul de usturoi, care conţine un antibiotic puternic - alicina.

Luaţi suplimente de vitamina C pentru a vă stimula sistemul imunitar. Unii naturopaţi şi dieteticieni recomandă administrarea de vitamină C până când provoacă diaree, apoi reducerea ei până la nivelul maxim ce poate fi tolerat. O posibilitate este să luaţi câte o doză la fiecare două ore. Înainte de a încerca această metodă, verificaţi cu medicul dumneavoastră. Zincul are de asemenea efect stimulator asupra sistemului imunitar şi efect antiviral.

Principii de dietă

Pentru pacienţii cu SIDA, nutriţioniştii recomandă în special să:

  • reduceţi consumul de uleiuri şi grăsimi poli-nesaturate şi saturate;
  • folosiţi uleiuri mononesaturate (ca uleiul de măsline) şi creşteţi consumul de acid gras omega-3, ce poate fi găsit în peşte, însă este eficient şi dacă este luat sub formă de suplimente;
  • mâncaţi în porţii mici pe tot parcursul zilei, pentru a optimiza absorbţia substanţelor nutritive din alimente;
  • mâncaţi mese echilibrate - 65% glucide complexe, 15% proteine şi 20% grăsimi;
  • aveţi grijă ca fructele şi legumele să nu fie contaminate cu bacterii şi paraziţi, prin opărirea uşoară înainte de a fi consumate;
  • mâncaţi o mare varietate de alimente, pentru a evita sensibilizările la anumite tipuri de alimente.

Ce puteţi face acasă

Dacă sunteţi infectat cu HIV, este posibil să puteţi preveni simptomele SIDA dacă:

  • mâncaţi mese hrănitoare şi echilibrate pentru a vă stimula sistemul imunitar;
  • luaţi suplimente de vitamine;
  • încercaţi exerciţii de presopunctura, pentru relaxare;
  • faceţi meditaţie sau yoga pentru a ameliora stresul;
  • încercaţi să menţineţi o atitudine pozitivă;
  • nu fumaţi şi nu beţi.

Urmaţi un program de exerciţii fizice moderate, aprobat de medicul dumneavoastră. Dacă aveţi SIDA:

  • mâncaţi mese hrănitoare şi echilibrate pentru a vă stimula sistemul imunitar;
  • luaţi suplimente de vitamine;
  • încercaţi exerciţii de presopunctura pentru relaxare;
  • faceţi meditaţie sau yoga pentru a ameliora stresul;
  • încercaţi să menţineţi o atitudine pozitivă;
  • urmaţi un program de exerciţii fizice moderate, aprobat de medicul dumneavoastră;
  • încercaţi inhalarea sau introducerea în apa de baie a uleiurilor de arbore de ceai şi usturoi;
  • cereţi sfatul unui practician instruit cu privire la plante precum sunătoarea.

Prevenire

  • Prezervativele reduc riscul de infectare cu HIV. Folosiţi un prezervativ din latex, cu spermicidul nonoxinol-9, care are un efect demonstrat de ucidere a HIV în afara organismului. Folosiţi un prezervativ pentru orice tip de raporturi sexuale, inclusiv orale, anale şi vaginale. Acest lucru nu este necesar dacă dumneavoastră şi partenerul dumneavoastră sunteţi monogami şi neinfectaţi.
  • Nu folosiţi lubrifiante pe bază de uleiuri, care pot deteriora prezervativele.
  • Aflaţi antecedentele sexuale ale unui potenţial partener şi cereţi-i rezultatele testului de SIDA.
  • Nu faceţi sex cu prostituate.
  • Nu folosiţi în comun acele, în cazul în care consumaţi droguri pe cale intravenoasă. Dezinfectaţi acele pentru a le curăţa.
  • Când vă aflaţi în ţările lumii a treia, luaţi cu dumneavoastră o provizie de ace sterile de unică folosinţă, pentru cazul că aveţi nevoie de injecţii în scop medical.
  • Testaţi-vă la fiecare 6 luni dacă faceţi parte dintr-un grup cu risc crescut. Partenerul dumneavoastră sexual trebuie de asemenea să fie testat.

Check Also

Manifestări utile în diagnosticul disfagiei

Manifestările utile în diagnosticul disfagiei sunt următoarele: tremor, ataxie, tulburări de echilibru – boala Parkinson …

Cauzele disfagiei esofagiene

Cauzele disfagiei esofagiene sunt următoarele: tulburări de motilitate – achalazia; spasmul esofagian difuz; scleroza sistemică; …

Cauzele disfagiei orofaringiene

mecanism neurologic – accident vascular cerebral, boala Parkinson, scleroză sistemică, unele boli de neuron motor …

Cauzele diplopiei binoculare

Boli ale nervilor cranieni care inervează muşchii extraoculari Cauză: boală cerebrovasculară care afectează puntea lui …

Factori din dietă care pot agrava o diaree

Factorii din dietă care pot agrava o diaree sunt următorii: cafeina – cafea, ceai, cola, …