Sănătatea femeii

Toate femeile trebuie să-şi facă periodic controale la un medic de familie, un specialist în sănătatea femeii sau un alt profesionist autorizat în domeniul sănătăţii. Controlul trebuie să includă testele adecvate ale sângelui, urinei şi scaunului, o examinare pelviană, pentru a controla starea de sănătate a organelor de reproducere; şi un frotiu Papanicolau şi o examinare a sânilor, pentru a detecta semnele precoce de cancer de col uterin sau de sân.

Dacă aveţi peste 50 de ani sau aţi intrat în menopauză, trebuie să faceţi anual o radiografie a sânului, sau mamografie, ce poate detecta tumorile înainte ca acestea să poată fi palpate (momentul în care trebuie începute mamografiile anuale este controversat, unii medici sugerând ca ele să fie începute încă de la vârsta de 35 ani). Dacă apare un nodul - sau dacă dumneavoastră detectaţi un nodul la auto-examinarea sânului - medicul dumneavoastră va efectua testele adecvate, chiar dacă majoritatea nodulilor la sâni sunt de natură benignă.

Procesul de reproducere

În timpul dezvoltării fetale a unui copil de sex feminin, milioane de ovule sunt create şi depozitate în cele două ovare ale sale. La începutul pubertăţii, ovarele încep să elibereze ovule, prin procesul ce poartă numele de ovulaţie. În mod normal, ovulaţia alternează între cele două ovare, un ovul fiind eliberat la aproximativ 28 de zile. După aceea, ovulul se deplasează către uter prin trompa uterină.

Dacă în interval de 72 de ore înainte sau 24 de ore după ovulaţie a avut loc un contact sexual, milioane de spermatozoizi de origine masculină înoată spre ovul. Dacă un singur spermatozoid penetrează ovulul, are loc fecundarea. În mod normal, ovulul fecundat se implantează în mucoasa ce căptuşeşte uterul, sau endometru, unde se va dezvolta într-un embrion. Dacă ovulul nu este fertilizat, el va fi expulzat din uter, împreună cu endometrul umplut cu sânge, în cursul menstruaţiei.

În cazul în care două ovule sunt eliberate din ovare şi apoi fecundate de doi spermatozoizi diferiţi, ovulele se vor dezvolta sub formă de gemeni neidentici. Dacă ovulul fecundat se separă în două în primele stadii ale dezvoltării sale, vor rezulta gemeni identici. În rare cazuri, se dezvoltă trei sau mai multe ovule fecundate. Astfel de produse de concepţie multiple pot fi identice sau neidentice, sau o combinaţie între cele două.

Menstruaţia

Ciclul menstrual are variaţii individuale. În medie, o menstră începe la fiecare 28 de zile şi durează 4 zile, însă sunt considerate normale şi menstrele ce apar la intervale de 23-35 de zile şi care durează de la 2 la 7 zile. Majoritatea femeilor folosesc fie tampoane intravaginale, fie pansamente externe, pentru a absorbi fluxul de sânge. Un tampon nu trebuie lăsat în vagin mai mult de opt ore, pentru că utilizarea prelungită a unui singur tampon a fost asociată cu sindromul şocului toxic, în special la femeile sub 30 de ani.

Stresul neobişnuit sau călătoriile pe distanţe lungi vă pot deregla ciclul menstrual anterior regulat. Ciclurile neregulate sunt de asemenea frecvente la tinerele la care menstruaţiile abia au început de scurtă vreme şi la femeile vârstnice care se apropie de menopauză. Absenţa unei menstre indică în mod tipic o sarcină, însă se poate datora şi stresului, efortului fizic sau activităţii sportive excesive, obezităţii, anorexiei nervoase şi altor boli. În timpul menstrelor, unele femei pot acuza dureri abdominale, crampe sau dureri lombare.

Tulburările hormonale pot provoca menstre neobişnuit de intense - care durează mai mult de 7 zile - şi cicluri menstruale neregulate. Dacă, după ani de menstre relativ nedureroase, începeţi să aveţi dureri menstruale sau flux mai abundent decât de obicei, trebuie să semnalaţi medicului dumneavoastră acest lucru. Durerea sau fluxul abundent, neobişnuite, pot fi provocate de o tumoră de la nivelul uterului, de endometrioză sau de maladia inflamatorie pelviană.

Sindromul premenstrual (PMS, premenstrual syndrome) afectează unele femei, în diverse grade de intensitate, cu aproximativ o săptămână înainte de începutul unei menstre. Dezechilibrele hormonale pot provoca temporar dureri la nivelul sânilor, edeme, retenţia apei, creştere în greutate, dorinţe de anumite alimente sau modificări bruşte de dispoziţie. Dacă menstruaţia nu a început pe la vârsta de 17 ani, trebuie consultat medicul, pentru a determina prezenţa unei tulburări la nivelul sistemului reproducător sau endocrin.

Sarcina

Unul dintre primele semne de sarcină este absenţa unei menstre. Alte semne precoce sunt durerile la palpare sau umflarea sânilor, urinarea frecventă şi poate greţurile şi vărsăturile. Testele de sarcină, disponibile în majoritatea farmaciilor, testează urina pentru identificarea unui hormon care este prezent numai când sunteţi însărcinată, însă testele „pentru acasă” nu sunt întotdeauna precise, în special în primele trei zile de sarcină. Imediat ce credeţi că aţi putea fi însărcinată, trebuie să consultaţi un medic sau să vizitaţi un centru de diagnostic, pentru a face teste mai precise.

În medie, copiii se nasc după 266 de zile - sau 38 de săptămâni - de la fecundare. Chiar dacă nu puteţi spune cu exactitate când a avut loc fecundarea, puteţi estima data probabilă a naşterii copilului cu o precizie rezonabilă, în special dacă aveţi cicluri regulate: la prima zi a menstrei anterioare, adăugaţi 40 de săptămâni sau 280 de zile. Pentru a stabili repere convenabile, medicii împart, de rutină, sarcina în trei trimestre a câte 13 săptămâni.

În termenii dezvoltării copilului, primul trimestru este poate cel mai important. Embrionul de dimensiuni microscopice creşte până la un făt de aproximativ 7,5 cm lungime, cu toate organele majore formate. Copilul este înconjurat de lichid amniotic şi este conectat la sistemul circulator al mamei prin cordonul ombilical. În trimestrul al doilea şi al treilea, organele şi membrele copilului continuă să se dezvolte. Deşi lungimea şi greutatea la naştere pot varia în limite foarte largi, un copil la termen măsoară în mod tipic aproximativ 50 cm şi cântăreşte aproximativ 3,3 kg.

Copii născuţi între a 20-a şi a 35-a săptămână de sarcină sunt consideraţi prematuri. Unii nu supravieţuiesc travaliului şi se nasc morţi. În general, şansele de supravieţuire ale unui copil sunt cu atât mai mari cu cât el rămâne în pântec mai multă vreme.

Chiar dacă 1 din 4 sarcini se termină prin avort înainte de a 13-a săptămână de sarcină, majoritatea acestora survin în primele stadii - deseori, înainte ca femeia să-şi dea seama că este însărcinată. Astfel de avorturi spontane au loc din cauza unor anomalii genetice sau de dezvoltare ale fătului. Avorturile datorate căderilor, traumatismelor sau stresului sunt foarte rare.

Îngrijirea antenatală

Îngrijirea corectă antenatală trebuie să înceapă imediat ce aţi aflat că sunteţi însărcinată. Medicul dumneavoastră vă va avertiza că consumul de tutun, alcool şi droguri - fie ele medicamente eliberate numai cu prescripţie sau fără, legale sau ilegale - este potenţial periculos pentru dezvoltarea copilului dumneavoastră. Alimentaţia corectă este foarte importantă, iar calitatea hranei pe care o mâncaţi este mai importantă decât cantitatea.

O bună alimentaţie în timpul sarcinii va fi bogată în legume şi fructe proaspete, dar săracă în zahăr şi sare, cu proporţii echilibrate de vitamine, minerale, proteine şi grăsimi. Majoritatea femeilor însărcinate câştigă în greutate între 9 şi 14 kg înainte de naştere. Din această greutate, 2,7-4 kg le reprezintă copilul. Restul sunt datorate măririi de volum a uterului şi sânilor, creşterii fluxului sanguin, prezenţei lichidului amniotic şi a placentei.

În timpul sarcinii, puteţi avea varice, hemoroizi, dureri lombare, anemie, constipaţie sau pirozis. Dacă aveţi peste 35 de ani, aveţi un risc uşor crescut de a face diabet sau hipertensiune arterială. Aceste tulburări diminua sau dispar de obicei la scurtă vreme după naşterea copilului. Dacă aveţi mameloanele retractate, puteţi pune în sutien bucăţele de plastic sau de cauciuc, după a 15-a săptămână de sarcină. Acestea vor exercita un efect de sucţiune şi vor scoate mameloanele în afară, astfel încât, în momentul naşterii copilului, să puteţi alăpta cu succes.

Copiii născuţi din mame peste 35 de ani au un risc uşor crescut de a avea anomalii cromozomiale, precum sindromul Down. Dacă una sau ambele părţi ale familiei prezintă în antecedente orice maladii cromozomiale, ar trebui să apelaţi la sfatul genetic, pentru a determina probabilitatea ca copilul dumneavoastră să moştenească o anume afecţiune. Explorările prenatale, ca amniocenteza şi ecografia, pot ajuta la detectarea acestor anomalii în stadii precoce ale sarcinii. În cazul în care contractaţi fie toxoplasmoză, fie rubeolă, în timpul sarcinii - în special în primul trimestru - copilul dumneavoastră riscă să aibă o malformaţie congenitală majoră.

Teste ale sângelui, înaintea sarcinii, pot determina dacă sunteţi sau nu imună la oricare dintre aceste boli. Rubeola poate fi complet prevenită prin vaccinare şi toate femeile ar trebui protejate împotriva ei. Dacă nu sunteţi deja imună, trebuie să primiţi o vaccinare antirubeolică şi apoi să aşteptaţi 3 luni, înainte de a încerca să rămâneţi însărcinată. Parazitul ce provoacă toxoplasmoză se transmite prin carnea crudă şi fecalele de pisică. Dacă nu sunteţi imună la toxoplasmoză, medicul dumneavoastră vă poate sugera moduri de a vă păzi de infecţie.

O boală relativ rară, care poate fi însă prevenită, apare atunci când sângele mamei este incompatibil cu sângele copilului, din cauza aşa-numitului factor Rh. Deşi mama nu este afectată, incompatibilitatea poate provoca copilului tulburări hematologice grave, ce pot duce la anemie şi chiar la deces. Medicul poate determina dacă copilul dumneavoastră riscă să facă „boala de Rh” şi vă poate recomanda un tratament preventiv - de obicei, injectarea unui medicament, şi anume imunoglobulina Rh, la început, în cursul primului trimestru, şi din nou după naştere, pentru a proteja următorul copil.

Travaliul şi naşterea

Înainte de data probabilă a naşterii, trebuie să luaţi în considerare opţiunile privind procesul naşterii. Medicul sau clinica dumneavoastră prenatală vă pot furniza informaţii despre diversele abordări ale naşterii pe cale naturală, ca şi despre argumentele pro şi contra utilizării medicamentelor sau anesteziei pentru a uşura durerile din timpul travaliului. Injectarea epidurală a unui anestezic alină durerea, în timp ce vă permite să rămâneţi trează şi conştientă de naştere şi tinde să aibă mai puţine potenţiale efecte secundare decât o anestezie generală.

Necesitatea anumitor proceduri chirurgicale depinde de mai multe circumstanţe, iar dumneavoastră puteţi dori să discutaţi diversele posibilităţi cu obstetricianul dumneavoastră. În timpul naşterii normale, orificiul vaginal poate fi mărit chirurgical, printr-o procedură numită epiziotomie. În operaţia cezariană, bebeluşul este extras din uter pe cale chirurgicală. Naşterea prin cezariană poate fi alegerea dumneavoastră sau poate fi utilizată în urgenţă, când viaţa mamei sau a copilului se află în pericol.

Primele semne ale travaliului pot fi dificil de detectat. Unele femei au aşa-numitele contracţii Braxton-Hicks, timp de câteva săptămâni înainte de data probabilă a naşterii. Aceste contracţii survin neregulat, nu cresc în intensitate şi nu indică începutul travaliului. La majoritatea femeilor, începutul travaliului activ este indicat de momentul când „se rupe apa”. Această eliberare a lichidului amniotic ce protejează bebeluşul poate fi un simplu firicel sau un jet de lichid din vagin. Alte semne pot fi reprezentate de o uşoară secreţie mucoasă şi puţin sanguinolentă sau de contracţii uterine la intervale regulate.

Travaliul este împărţit în trei stadii. În primul şi cel mai lung stadiu, contracţiile uterine provoacă deschiderea colului uterin, astfel încât bebeluşul să poată părăsi uterul. Acest lucru poate dura 12 ore sau mai mult, la femeile aflate la prima naştere, în timpul celui de-al doilea stadiu, contracţiile uterine împing realmente bebeluşul afară din uter.

La prima naştere, acest stadiu poate dura mai multe ore, deşi uneori un copil se naşte în numai câteva minute. Stadiul final al travaliului constă în expulzarea placentei, un proces rapid şi relativ nedureros. După prima naştere, travaliul devine de obicei mai scurt, durând între 4 şi 8 ore, deoarece uterul şi muşchii vaginali devin mai flexibili.

Alăptarea şi după aceea

Chiar dacă alăptarea este un proces pe de-a-ntregul natural, atât dumneavoastră cât şi sugarul dumneavoastră trebuie nu numai să învăţaţi cum s-o faceţi, ci şi să stabiliţi o rutină confortabilă. Acest lucru poate necesita mai multe zile, aşa încât nu vă simţiţi frustrată dacă la început aveţi dificultăţi. Medicul, asistenta sau moaşa vă vor oferi sfaturile de care aveţi nevoie.

În primele 2-3 zile de alăptare, sugarul primeşte colostru, un lichid subţire şi lipicios, bogat în anticorpi protectori. Însă colostrul este rapid înlocuit cu lapte adevărat. Unele femei îşi pot înţărca sugarul la un biberon (şi la lapte praf) după numai câteva săptămâni, în orice caz, după mai multe luni puteţi trece sugarului pe apă şi suc din biberon, şi mai târziu puteţi introduce alimentele solide. Dumneavoastră şi sugarul veţi şti când este momentul potrivit pentru înţărcarea de la sân sau de la biberon.

Unele femei care îşi alăptează sugarii pot suferi de angorjarea sânilor sau de fisuri mamelonare. Dacă vi se întâmplă aşa ceva, solicitaţi profesionistului în domeniul medical, care vă îngrijeşte, tratamentul adecvat. O proaspătă mămică poate resimţi o depresie postpartum de intensitate variabilă, timp de câteva săptămâni după naşterea copilului, stare ce în general poate fi atribuită oboselii, recuperării hormonale şi modificărilor în starea emoţională. Dacă vă simţiţi copleşită de acest „baby blues”, discutaţi situaţia cu medicul dumneavoastră.

Sterilitatea

Dacă aţi încercat, fără succes, să rămâneţi însărcinată timp de un an de zile sau mai mult, dumneavoastră şi partenerul dumneavoastră trebuie să investigaţi posibilele cauze ale sterilităţii. La femei, cauzele pot fi reprezentate de incapacitatea ovarului de a elibera ovulul, un blocaj sau o altă anomalie a trompelor uterine, o afecţiune a uterului sau a colului uterin sau o maladie transmisibilă pe cale sexuală (MTS).

Cu toate că numeroase cazuri de sterilitate pot fi rezolvate cu succes, există şi alternative: inseminarea artificială, fertilizarea-surogat şi adopţia. Fertilitatea este evident afectată de vârstă. Atât la femei, cât şi la bărbaţi, fertilitatea atinge valorile maxime între 20 şi 30 de ani. După vârsta de 37 de ani, fertilitatea unei femei începe să scadă semnificativ. În timp ce bărbaţii produc spermatozoizi aproape pe toată durata vieţii, femeile nu pot concepe un copil după menopauză.

Planificarea familială

Fiecare femeie trebuie să ia în considerare consecinţele începerii vieţii sexuale: pentru a rămâne însărcinată, este necesar un singur contact sexual. Există mai multe moduri de a fi activă sexual şi de a preveni concepţia. Planificarea familială naturală este practica de a determina zilele fertile şi infertile ale ciclului menstrual al unei femei, pentru a prezice momentul probabil al ovulaţiei şi deci perioada probabilă în care poate avea loc concepţia.

Coordonarea activităţii sexuale cu ovulaţia poate fi utilă pentru a rămâne însărcinată şi invers, abţinerea de la contactul sexual în perioada din jurul ovulaţiei poate servi ca formă de contracepţie. Planificarea familială naturală modernă îşi are originea în metoda calendarului, introdusă pentru prima oară în anii ’30, prin care femeia îşi poate prezice ovulaţia pe baza datelor ciclului menstrual anterior. Această metodă nu are o eficienţă deosebită şi nu mai este recomandată.

Formele moderne de planificare familială naturală includ o metodă ce se bazează atât pe observarea mucusului cervical, cât şi pe valorile temperaturii bazale (sau de repaus), pentru a determina o fereastră de 2-3 zile în care ar putea surveni ovulaţia. Partizanii formelor moderne de planificare familială naturală sugerează că prevenirea sarcinii implică de obicei 10-14 zile de abstinenţă de la contactul sexual, în fiecare lună.

Împiedicarea spermatozoizilor să ajungă la un ovul nefecundat se numeşte contracepţie de barieră. Metodele cuprind utilizarea de către bărbat a unui prezervativ şi de către femeie a unei diafragme, prezervativ feminin sau capişon cervical. Toate metodele de barieră sunt mai eficiente în cazul combinării cu o cremă sau gel spermicid, care distrug spermatozoizii la contactul cu acestea.

Un dispozitiv intrauterin (DIU) inserat în uter împiedică ovulul fertilizat să se implanteze în peretele uterului. Deşi dispozitivul intrauterin pot fi deosebit de eficiente, unele femei care le folosesc suferă efecte secundare neplăcute şi uneori grave. Femeile sub 30 de ani care utilizează dispozitive contraceptive interne au de asemenea un risc uşor crescut de a face sindromul şocului toxic.

Contracepţia pe bază hormonală - ce utilizează fie pilule, administrate pe cale orală, fie capsule cu eliberare treptată în timp, implantate sub piele - se numără printre cele mai eficace metode contraceptive. Hormonii de sinteză suprimă temporar eliberarea ovulelor din ovare, permiţând în acest timp continuarea menstruaţiei. Pilulele sau capsulele contraceptive trebuie prescrise de un medic, ce vă va sfătui cu privire la tipul cel mai potrivit, potenţialele efecte secundare şi alte complicaţii, rare în zilele noastre. După întreruperea pilulelor contraceptive, majoritatea femeilor revin la o activitate ovariană normală şi pot concepe cu succes.

Sterilitatea este o formă definitivă de contracepţie. Tratamentul unor maladii, precum cancerul de col uterin sau uter, necesită o histerectomie - extirparea chirurgicală a uterului şi deseori a ovarelor, trompelor uterine şi colului uterin. După ce au avut unul sau mai mulţi copii, unele femei solicită tăierea sau legarea chirurgicală a trompelor uterine, ceea ce împiedică în mod eficient contactul dintre ovule şi spermatozoizi.

În rare ocazii, ovulul poate fi fecundat şi implantat în afara uterului, în trompa uterină. Aceasta este aşa-numita sarcină ectopică - o afecţiune dureroasă şi cu potenţial risc vital pentru mamă, ce necesită avortarea chirurgicală a fătului. Avorturile la cerere sunt efectuate în general în primul trimestru de sarcină, în mod tipic printr-o metodă cunoscută sub numele de dilatare şi chiuretaj (D şi C) al uterului.

Alte probleme sexuale

O viaţă sexuală activă, care include parteneri multipli, prezintă riscuri legate de maladiile transmisibile pe cale sexuală (MTS) sau bolile venerice. Contactul fizic direct şi schimbul de lichide corporale în timpul actului sexual şi al sexului oral expun partenerii riscului de a contracta boli deosebit de contagioase, cum sunt sifilisul, gonoreea, herpesul genital şi vegetaţiile veneriene, precum şi riscului de contaminare cu virusul imunodeficienţei umane (HIV), care provoacă SIDA (sindromul imunodeficienţei dobândite), în timp ce MTS bacteriene pot fi în general vindecate, maladiile transmisibile pe cale sexuală virale de obicei nu pot fi, ceea ce înseamnă că persoanele afectate suferă consecinţele pe durata întregii vieţi. SIDA este, în cele din urmă, fatală.

Prezervativele masculine, corect utilizate, pot preveni unele MTS, însă nu trebuie să fie considerate 100% eficiente. În cazul apariţiei oricăror simptome ale unei MTS, ambii parteneri trebuie controlaţi imediat de către un medic şi toate persoanele cu MTS cunoscute trebuie să evite complet contactul sexual. Fiecare femeie are dreptul de a şti dacă partenerul ei a avut vreodată o MTS şi nu trebuie să se teamă să întrebe.

Disfuncţii sexuale

Dorinţa sexuală sau libidoul unei femei are fluctuaţii naturale. Pot exista perioade în care ea să nu fie deloc interesată în a avea activitate sexuală. Acest lucru se poate datora unei boli, efectelor secundare ale anumitor medicamente, stresului, depresiei sau problemelor din cadrul relaţiei cu partenerul. Dacă dorinţele dumneavoastră sexuale sunt diminuate de o lungă perioadă de timp, dacă actul sexual vă provoacă de cele mai multe ori disconfort sau dacă nu puteţi avea orgasm, puteţi dori să discutaţi acest lucru cu medicul dumneavoastră.

Menopauza

La un moment dat, între vârsta de 40 şi cea de 55 de ani, la majoritatea femeilor, stocul de ovule se epuizează, iar ovarele nu mai produc cantităţile de estrogen - principalul hormon feminin - necesare pentru menţinerea ciclului menstrual. Pe parcursul unei perioade de mai mulţi ani, intervalul dintre menstre devine din ce în ce mai lung. În cele din urmă, ovulaţia încetează, menstruaţia se opreşte cu totul, iar sarcina nu mai este posibilă. Aceasta este menopauza, punctul final firesc al anilor de fertilitate ai unei femei.

Alte simptome ale menopauzei pot fi reprezentate de:

  • bufeuri de căldură, resimţite predominant în partea superioară a corpului;
  • uscăciunea şi subţierea pereţilor vaginului, ce poate provoca dureri la contactul sexual;
  • diverse complicaţii emoţionale.

Femeile vârstnice şi cele care au avut mulţi copii pot fi afectate de slăbirea muşchilor bazinului, care menţin uterul şi colul uterin în poziţie normală. Aceste tulburări sunt de obicei minore, însă, dacă simptomele provoacă un disconfort exagerat, poate fi necesar tratamentul. Ameninţarea osteoporozei este o îngrijorare serioasă pentru femei după menopauză, deoarece scăderea cantităţilor de estrogen, imediat după menopauză, accelerează depleţia de calciu din oase. Pentru a putea combate unele dintre efectele menopauzei, cereţi medicului să vă informeze cu privire la argumentele pro şi contra terapiei de substituţie hormonală (HRT, hormon replacement therapy).

Alte probleme de sănătate

Printre suferinţele tratabile ce tind să afecteze femeile se numără infecţiile tractului urinar (inclusiv infecţiile vezicii urinare), sindromul colonului iritabil şi infecţiile cu levuri. Unele femei sunt predispuse la suferinţe cronice, precum artrita, diabetul, obezitatea şi tulburările de comportament alimentar, care sunt bulimia şi anorexia nervoasă.

Dintre toate problemele de sănătate care privesc femeile, probabil cea mai importantă este cancerul. Chiar dacă boala loveşte o proporţie relativ mică de femei, incidenţa diverselor tipuri de cancer este în creştere, pe măsură ce alte suferinţe sunt aduse sub control. Fiecare femeie trebuie să supravegheze în permanenţă apariţia semnelor de avertizare pentru cancer, în oricare parte a corpului, şi trebuie să consulte un medic imediat ce apare un simptom suspect.

Dacă simptomele persistă sau vă simţiţi nesigură, cereţi o a doua părere. Dacă este descoperită o tumoră, fie ea benignă sau malignă, discutaţi posibilităţile de tratament cu un specialist, pentru a vă asigura că primiţi cel mai adecvat tratament posibil.

Check Also

Vegetaţii veneriene (genitale)

Se estimează că vegetaţiile veneriene (Condyloma acuminata) afectează între 10 şi 20 de milioane de …

Urechea înotătorului

Cunoscută profesioniştilor în domeniul medical sub denumirea de otită externă, urechea înotătorului este o inflamaţie …

Traumatisme sportive

Fiecare familie a avut partea ei de traumatisme legate de eforturile sportive sau, în mod …

Totul despre acupunctură

Secretele medicinei alternative Acupunctura este una dintre ramurile medicinei tradiţionale chineze. Fondată pe o viziune …

O boală „tăcută” poate cauza infertilitate

Chlamydia este una dintre cele mai frecvente infecţii cu transmitere sexuală – dar majoritatea celor …