Prostată

Prostata este o glandă de mărimea unei nuci, ce înconjură la bărbat uretra - tubul ce transportă urina din vezică prin penis. Principala sa funcţie este de a produce o parte esenţială din lichidul seminal ce transportă spermatozoizii. De asemenea, prostata controlează fluxul de urină din vezică spre exterior. Din cauza acestui dublu rol, semnele tulburărilor prostatei pot include atât dificultăţi urinare, cât şi dificultăţi sexuale.

Problemele prostatei îmbracă două forme principale: mărirea de volum a prostatei, numită adenom de prostată şi prostatita, o infecţie bacteriană, ce poate fi bruscă şi severă (prostatita acută) sau mai uşoară, însă persistentă sau recurentă (prostatita cronică). Infecţia cronică poate urma celei acute.

Semnele unei măriri de volum a prostatei apar în general după vârsta de 45 de ani. În mod tipic, prima indicaţie este nevoia de a urina pe timpul nopţii, nevoia imperioasă accentuându-se cu timpul. Se pot instala şi alte probleme de urinare: dificultăţi sau ezitare în iniţierea jetului urinar incapacitatea de a goli complet vezica şi urinare în picături la sfârşitul micţiunii.

Aceste semne au toate aceeaşi origine - îngustarea uretrei din cauza proliferării ţesutului glandular ce o înconjură. Deşi severitatea problemei variază, puţini bărbaţi sunt întrutotul cruţaţi: mărirea de volum a prostatei afectează 50% dintre cei peste 50 de ani şi un procent oarecum uluitor, 90%, dintre cei peste 80 de ani.

Prostatita este mai puţin frecventă şi poate surveni la bărbaţi mai tineri sau în absenţa simptomelor de mărire de volum. Chiar dacă unele semne seamănă cu cele ale adenomului de prostată, altele sunt mai tipice pentru o infecţie. Prostatita acută poate provoca febră, frisoane şi dureri lombare. Prostatita cronică este în general însoţită de versiuni mai uşoare ale acestor simptome şi mai poate de asemenea provoca ejaculare dureroasă, secreţie uretrală sau disfuncţii sexuale.

Mulţi bărbaţi ezită să solicite tratament pentru adenomul de prostată sau prostatita, în special dacă disconfortul lor este minor. Dacă oricare dintre aceste afecţiuni avansează către o simptomatologie mai severă, pericolul poate creşte abrupt. În cazul prostatitei, infecţia poate atinge testiculele şi epididimul (un tub lung aflat în spatele fiecărui testicul, prin care spermatozoizii sunt transportaţi din testicule).

Se poate de asemenea transmite unui partener sexual. În evoluţia adenomului de prostată, vezica poate ajunge în final în incapacitate de a se goli, cantităţile reziduale de urină devenind focare de infecţie sau de formare a calculilor. Această retenţie de urină este foarte dureroasă şi trebuie tratată ca o urgenţă medicală. Dacă evacuarea urinei este blocată, presiunea din vezică se poate transmite retrograd rinichilor, conducând în cele din urmă la leziuni definitive.

Pe măsură ce media de vârstă a populaţiei Statelor Unite creşte, creşte şi numărul bărbaţilor ce solicită sprijin pentru ameliorarea tulburărilor prostatei, însă, în ceea ce priveşte adenomul de prostată, unele aspecte ale bolii, printre care probabilitatea sa de agravare, sunt încă puţin înţelese. De aceea, există vii controverse cu privire la momentul intervenţiei medicale şi, de asemenea, cu privire la beneficiile corespunzătoare intervenţiei chirurgicale standard şi formelor mai noi de tratament medical.

Mărirea de volum a prostatei

Prostata, o glandă de mărimea unei nuci, din regiunea inferioară a abdomenului la bărbat, este situată la baza vezicii şi înconjoară o porţiune din uretră, tubul ce transportă urina şi sperma în afara organismului. După cum se arată mai jos, mărirea de volum a prostatei poate exercita o presiune mai mare asupra uretrei, făcând ca urinarea să devină progresiv mai dureroasă şi mai dificilă.

Simptome

În mărirea de volum a prostatei simptomele sunt următoarele:

  • dificultăţi la urinare, printre care: un jet slab şi intermitent, frecvenţă neobişnuită (în special nocturnă), eforturi la micţiune, urinare în picături, incapacitate de a goli vezica.

În prostatita acută simptomele sunt următoarele:

  • urinare frecventă, dificilă;
  • senzaţie de arsură la urinare;
  • febră brusc instalată, frisoane;
  • dureri în zona lombară şi în regiunea din spatele scrotului;
  • sânge în urină.

În prostatita cronică simptomele sunt următoarele:

  • urinare frecventă, dificilă;
  • dureri la nivelul bazinului şi regiunii genitale;
  • ejaculare dureroasă, sânge în spermă sau disfuncţii sexuale.

Chemaţi medicul dacă:

  • simptomele dumneavoastră vă determină să bănuiţi o mărire de volum sau o infecţie a prostatei; dacă este lăsată să avanseze, o problemă de la nivelul prostatei poate conduce la calculi vezicali, generalizarea infecţiei sau insuficienţă renală.

De asemenea, o prostată mărită în volum poate fi un semn de cancer.

Cauze

Deşi mecanismele moleculare ce stau la baza măririi de volum a prostatei rămân incerte, afecţiunea pare a-şi avea rădăcinile în modificările echilibrului hormonal generate de înaintarea în vârstă şi care, la bărbat, încep între 40 şi 50 de ani. Nivelul de testosteron din circulaţia sanguină scade, în timp ce nivelurile altor hormoni cresc. Efectul net este creşterea nivelului unui derivat al testosteronului ce stimulează creşterea celulelor din prostată. Acest lucru duce la mărirea de volum şi comprimarea consecutivă a uretrei în interiorul glandei. Prostatita este de obicei rezultatul unei infecţii a căilor urinare sau a vezicii, extinsă şi la nivelul prostatei. Infecţia poate fi transmisă pe cale sexuală.

Procedee de testare şi diagnostic

Dacă simptomele indică o mărire de volum a prostatei, medicul va dori să determine dacă aceasta este de natură benignă sau malignă (cancer al prostatei). Medicul va introduce un deget înmănuşat în rect pentru a palpa duritatea sau nodulii de la nivelul prostatei, ce pot indica malignitatea. Este recoltată şi o probă de urină, pentru a detecta infecţia şi/sau prezenţa de indicatori chimici ai celulelor canceroase. În 10-20% din cazurile benigne, prostata adăposteşte şi astfel de celule.

De obicei se recurge şi la vizualizarea cu ultrasunete a vezicii şi prostatei, iar vezica poate fi examinată cu un cistoscop. Dacă simptomele sugerează prostatita, o analiză a urinii va identifica agenţii infecţioşi. La examinarea rectală se va constata că prostata este foarte sensibilă şi dureroasă la palpare. În acelaşi timp se va putea controla coexistenţa unor alte tulburări.

Tratament

În cazul măririi de volum a prostatei, asiguraţi-vă că dumneavoastră şi medicul dumneavoastră luaţi în considerare întreaga paletă de opţiuni terapeutice. Cu numai câţiva ani în urmă, opinia multor medici era că intervenţia chirurgicală este unica soluţie. Astăzi, cercetătorii propun o întreagă gamă de noi opţiuni terapeutice, de la medicamente cu acţiune blocantă asupra hormonilor, până la lasere ce pot îndepărta ţesutul prostatic, fără spitalizare.

Medicină convenţională

Mărirea de volum a prostatei

Când simptomele adenomului de prostată sunt uşoare spre moderate, tratamentul adecvat poate fi cel medicamentos. Două medicamente recent aprobate pentru afecţiunile prostatei, terazosinul şi prazosinul, relaxează musculatura netedă din colul vezical şi uretră, uşurând urinarea. Un alt nou medicament, finasteridul, a demonstrat o anume capacitate de a reduce treptat dimensiunile prostatei şi simptomele, chiar dacă pot fi necesare între 3 şi 6 luni până la observarea ameliorării.

Când simptomele sunt severe sau există semne de cancer, de obicei este recomandată intervenţia chirurgicală. Aproximativ 85% dintre pacienţi resimt o ameliorare marcată a simptomelor. Cea mai obişnuită formă de intervenţie chirurgicală implică anestezierea pacientului, însă nu este necesară nici o incizie.

Un mic instrument cu lamă, numit rezectoscop („a rezeca” înseamnă a extirpa o parte dintr-un organ) este introdus de-a lungul penisului, prin uretră, până în prostată. Cu ajutorul unui dispozitiv electric instalat la capătul rezectoscopului, chirurgul scobeşte porţiunea internă a prostatei, lăsând o cavitate prin care urina să se poată scurge. Această procedură este cunoscuta sub numele de rezecţie transuretrală.

În aproximativ 15% din cazuri, rezecţia transuretrală poate avea complicaţii, printre care se pot număra impotenţa şi incontinenţa urinară. Unii pacienţi suferă infecţii sau hemoragii, iar alţii necesită o a doua intervenţie pentru redeschiderea tractului urinar. Din aceste motive şi din cauza dorinţei pacienţilor de a evita operaţia, metodele de rezecţie non chirurgicale au fost întâmpinate cu mare entuziasm. Mai multe tipuri de rezecţie laser, ce pot fi folosite în ambulatoriu, au dat rezultate bune. Instrumentul este introdus prin uretră, la fel ca în rezecţia transuretrală, apoi laserul este activat, iar căldura coagulează şi vaporizează rapid ţesutul prostatic în exces.

Dispozitivele cu microunde, introduse în mod similar, au fost larg folosite în Europa şi Canada timp de aproape un deceniu. În Statele Unite, totuşi, ele nu au fost încă aprobate de FDA şi sunt disponibile numai în centre selecţionate. La fel ca rezecţiile laser, ele pot fi folosite în ambulatoriu. Dacă prostata este prea mare pentru a putea folosi rezecţia transuretrală sau alte metode, chirurgul poate recomanda prostatectomia deschisă, îndepărtarea prostatei printr-o incizie chirurgicală.

Prostatita

O cură prelungită de antibiotice reuşeşte de obicei să elimine infecţia. Pentru disconfort, se prescriu agenţi de înmuiere a scaunului, băile de şezut şi antiinflamatoare nesteroidiene (AINS). Dacă infecţia este neglijată prea multă vreme, antibioticele pot să nu mai fie eficiente - iar infecţia poate fi dificil de înlăturat, chiar prin intervenţie chirurgicală, fără a provoca alte complicaţii.

Medicină alternativă

Medicină ayurvedică

Un practician poate prescrie remedii din plante şi exerciţii pentru ameliorarea circulaţiei şi uşurarea congestiei de la nivelul prostatei.

Medicină chineză

Prostatita şi uretrita sunt considerate tulburări de căldură umedă, iar un astfel de practician le va trata în consecinţă.

Fitoterapie

Se consideră că un extract din fructele mici, rotunde de palmetto (Serenoa repens) un arbust din sud-estul Statelor Unite, diminuează în dimensiuni o prostată mărită şi ameliorează simptomele. Alte remedii sunt ginsengul asiatic (Panax ginseng), polenul de flori, coada-calului (Equisetum arvense), urzica (Urtica dioica), rădăcina de unicorn adevărat (Aletris farinosa) şi pulberea din scoarţă de pygeum (Pygeum africanum), un arbore peren.

În tratamentul prostatitei cronice se folosesc pipsissewa (Chimaphila umbellata) şi coada-calului. Tuia (Thuja occidentalis) şi dediţelul (Anemona pulsatilla) sunt de asemenea sugerate în inflamaţiile prostatei.

Homeopatie

Practicianul homeopat are la dispoziţie numeroase remedii pentru tratarea măririi de volum a prostatei şi prostatitei, printre acestea numărându-se Berberis vulgaris şi Stapbysagria.

Alimentaţie şi dietă

Mărirea de volum a prostatei va răspunde la măsuri adjuvante de ordin dietetic. De asemenea, dacă se optează pentru o intervenţie chirurgicală, o alimentaţie corectă postoperatorie accelerează vindecarea. Se consideră că zincul, care este implicat în numeroase aspecte ale metabolismului hormonal, favorizează sănătatea prostatei şi reduce inflamaţia. Surse bogate în zinc sunt stridiile, tărâțele de grâu, făina de ovăz integrală, seminţele de dovleac şi seminţele de floarea soarelui.

Vitaminele C şi E pot să îmbunătăţească sănătatea prostatei. Aminoacizii glicină, alanină şi acid glutamic au reputaţia de a ameliora simptomele. De asemenea, prostata poate beneficia de pe urma cantităţilor mari de acizi graşi esenţiali, cum se găsesc în uleiul de seminţe de in, uleiul de nucă, uleiul de floarea soarelui, uleiul de soia şi uleiul de luminiţa-nopţii.

Exerciţii de yoga

  • Încercaţi Cobra în cazul măririi de volum a prostatei. Aşezaţi ambele antebraţe pe podea, cu coatele direct sub umeri. Inspiraţi şi împingeţi toracele în sus, în timp ce apăsaţi cu bazinul în podea. Menţineţi timp de 15 secunde, respirând profund, apoi relaxaţi-vă încet.

  • Pentru poziţia Barca, întindeţi-vă pe burtă. Inspiraţi în timp ce ridicaţi de pe podea capul, toracele, braţele şi picioarele. Întindeţi braţele în spate şi menţineţi poziţia timp de 15-20 de secunde, apoi expiraţi în timp ce vă relaxaţi şi vă întindeţi din nou pe podea. Faceţi exerciţiul o dată sau de două ori pe zi.

Prevenire

Pentru a preveni o recidivă a prostatitei cronice şi a stimula sănătatea prostatei:

  • Faceţi băi calde de şezut.
  • Beţi mai multă apă. Deshidratarea suprasolicită prostata.
  • Evitaţi mersul prelungit pe bicicletă, călăria şi alte forme de exerciţiu fizic ce irită regiunea de dedesubtul prostatei.
  • Luaţi suplimente de zinc şi vitamina C.

Automonitorizarea

Unul dintre scopurile principale ale tratamentului măririi de volum a prostatei este inversarea procesului de creştere a acesteia, astfel încât vezica să poată fi golită, iar frecvenţa micţiunilor să scadă. Pentru evaluarea succesului tratamentului, medicul dumneavoastră vă poate sugera să monitorizaţi în mod regulat rata fluxului urinar. Un flux scăzut indică faptul că proliferarea prostatei comprimă din ce în ce mai mult uretra. Un flux crescut arată că tratamentul are efect.

Monitorizarea ratei fluxului este o sarcină simplă, pentru care aveţi nevoie de un ceas de mână şi un recipient dozat în centimetri cubi. Rata fluxului se calculează prin măsurarea volumului de urină eliminat şi a timpului în secunde, necesar pentru golirea vezicii. De exemplu, dacă volumul eliminat este de 200 cm3, iar timpul necesar pentru golirea vezicii este de 10 secunde, rata fluxului este de 20 cm3/sec. Valoarea normală a ratei fluxului, la un bărbat peste 50 de ani, este de cel puţin 15 cm3 pe secundă.

Check Also

Gripă

Gripa este o boală virală extrem de contagioasă care apare cel mai frecvent iarna şi …

Leucemie

Leucemia este un cancer al sângelui. Spre deosebire de alte cancere, leucemia nu produce tumori, …

SIDA

Pentru o persoană care a contractat virusul ce provoacă SIDA, prognosticul pe termen lung este …

Hemoroizi

Hemoroizii sunt, în fond, venele dilatate ale rectului. Venele hemoroidare se află în porţiunea inferioară …

Artrită

Muncitorii americani lipsesc mai multe zile de la lucru din cauza durerilor articulare decât din …