Probleme de auz

Circa 28 de milioane de persoane din Statele Unite au o problemă de auz suficient de importantă pentru a interfera cu capacitatea lor de a înţelege o conversaţie şi de a comunica cu alţii. Un număr de 2 milioane de oameni nu pot să audă deloc şi sunt consideraţi surzi. Şansele dumneavoastră de a avea o problemă de auz cresc impresionant cu vârsta: mai mult de o treime din persoanele peste 75 de ani au dificultăţi de auz, o problemă care duce deseori la frustrare şi izolare socială.

O formă de pierdere a auzului legată de vârstă - numită prezbiacuzie - începe, de obicei, între 40 şi 50 de ani şi se agravează progresiv. Persoanele cu prezbiacuzie au deseori dificultăţi la percepţia frecvenţelor înalte şi de aceea înţeleg mai greu ce spun femeile şi copiii, care vorbesc, în general, cu ton mai înalt decât bărbaţii. Prezbiacuzia tinde să afecteze mai frecvent şi mai grav bărbaţii decât femeile.

Problemele de auz sunt mai rare la copii, dar, dacă sunt lăsate netratate, pot avea un impact major asupra performanţelor la învăţătură şi asupra uşurinţei cu care copilul îşi face prieteni. Aproximativ unul din o mie de copii are o problemă de auz suficient de gravă pentru a inhiba capacitatea de a învăţa să vorbească.

Medicii împart pierderea auzului în două categorii principale. Surditatea de conducere apare când ceva împiedică transferul undelor sonore dinspre urechea externă spre cea internă. Surditatea de percepţie (neurosenzorială) provine din leziuni ale urechii interne sau nervilor care transmit impulsurile sonore de la urechea internă la creier. Sunetele pot ajunge la urechea internă, dar nu sunt percepute deoarece mesajele necesare nu sunt trimise corect la creier. Uneori, o persoană are un amestec al ambelor tipuri de surditate.

Mecanica auzului

Urechea culege vibraţiile din aer, adică undele sonore, care rezonează pe timpan, la capătul canalului auditiv extern. Timpanul transmite vibraţiile celor trei mici oase - ciocanul, nicovala şi scăriţa - din urechea medie. Cohleea din urechea internă recepţionează vibraţiile şi le transmite sub formă de impulsuri nervoase de-a lungul nervului auditiv spre creier, care interpretează impulsurile ca sunete.

Simptome

Oamenii nu recunosc adesea o problemă legată de auz până când nu li se atrage atenţia de către o rudă sau un prieten. Simptomele pot fi:

  • incapacitatea de a auzi sau de a distinge unele sunete sau toate sunetele, cu una sau cu ambele urechi;
  • dificultăţi la înţelegerea conversaţiei când în jur vorbesc mai mulţi oameni;
  • nevoia de a mări volumul la televizor sau radio mai mult decât consideră confortabil ceilalţi oameni.

Problemele de auz sunt însoţite, uneori, de ameţeală, dureri de urechi, scurgeri sau sângerări din ureche, ţiuituri în ureche sau, în cazuri rare, de scăderea forţei muşchilor feţei.

Chemaţi medicul dacă:

  • remarcaţi orice fel de tulburări ale auzului; este important să fiţi evaluat medical din timp, deoarece tratamentul precoce poate evita leziunile ireversibile şi duce la recăpătarea completă a auzului;
  • prezentaţi o scădere bruscă şi totală a auzului la una sau ambele urechi; aceasta poate indica o reacţie gravă la medicamente, o tumoră a nervului auditiv sau o problemă neurologică; adresaţi-vă cât se poate de curând unui medic;
  • aveţi un grad de diminuare a auzului, iar din ureche se scurge puroi sau alt lichid; acestea pot fi semne ale unei infecţii a urechii sau ale unui timpan perforat;
  • scăderea auzului este însoţită de ameţeli şi greaţă; acestea pot fi semne ale unei otite medii, unui sindrom Meniere sau altei afecţiuni care necesită consult medical.

Cauze

Pierderea auzului, fie parţială, fie totală, nu este în sine o boală, ci mai degrabă un simptom al unei alte afecţiuni. O mare varietate de afecţiuni pot duce la probleme ale auzului. Cauze frecvente de surditate de conducere sunt excesul de ceară în urechi, infecţiile urechii şi perforarea sau ruperea timpanului.

Chisturile benigne, tumorile şi obiectele încastrate în canalul auditiv, cum ar fi o insectă sau un fragment de jucărie, pot, de asemenea, bloca transmiterea sunetelor spre urechea internă. În plus, mai multe afecţiuni ereditare pot provoca surditate de conducere. Cea mai frecventă dintre acestea este otoscleroza, o boală degenerativă a micilor oase din urechea medie. Circa 1% din populaţie este afectată de otoscleroza, de obicei la ambele urechi.

Mecanismul genetic este, de asemenea, considerat o cauză majoră, dacă nu cauza majoră a surdităţii de percepţie, mai ales la copii. Experţii estimează că jumătate din cazurile de surditate profundă la copii au o cauză genetică. O predispoziţie genetică este un factor important şi în apariţia prezbiacuziei. Persoanele cu prezbiacuzie prezintă o distrugere gradată a miilor de celule cu marginea în formă de perie care căptuşesc cohleea, cavitatea spiralată a urechii interne. Fără perişori, care participă la transformarea vibraţiilor sonore în semnale nervoase ce se transmit spre creier, perceperea sunetelor devine dificilă sau imposibilă.

Expunerea prelungită la zgomote intense, mai ales de tonalitate înaltă, poate, de asemenea, distruge celulele cu marginea în formă de perie senzoriale ale cohleei şi provoacă surditate de percepţie parţială sau totală. Oamenii supuşi la locul de muncă la zgomote de mare intensitate, cum ar fi dulgherii, constructorii şi cântăreţii de rock, prezintă un risc crescut, ca şi amatorii de vânătoare sau cei ce practică sportul cu snow-mobilul.

Mai multe boli infecţioase - dintre care de remarcat sunt zona zoster, meningita, sifilisul şi infecţiile cu citomegalovirus - au fost implicate în surditatea de percepţie. În plus, dacă o femeie face rubeolă în timpul sarcinii, copilul va avea un risc crescut de surditate ireversibilă. Un copil care primeşte insuficient oxigen în timpul procesului naşterii poate, de asemenea, suferi un grad ireversibil de lezare a mecanismelor auditive.

Alte cauze ale surdităţii de percepţie sunt boala Meniere, tumori ale creierului sau nervului auditiv, diabetul şi tulburările vasculare care duc la accidente vasculare cerebrale, cum ar fi hipertensiunea şi ateroscleroză. Dozele mari de aspirină, chinină, unele tipuri de antibiotice şi o serie de diuretice utilizate pentru tratamentul hipertensiunii pot, de asemenea, produce leziuni ireversibile ale urechii interne. Şi persoanele cu scleroză multiplă sau alte tipuri de boli neurologice sunt înclinate la probleme de percepţie auditivă. În plus, traumele fizice sau loviturile penetrante în ureche pot provoca pierderea ireversibilă a auzului.

Procedee de testare şi diagnostic

Pentru a determina în ce măsură cauza primară a problemelor de auz este o afecţiune medicală ce poate fi tratată, medicul vă va face un examen fizic general, cuprinzând o examinare atentă a urechilor. Vi se pot face şi câteva teste auditive simple. Dacă sursa problemelor rămâne neclară, trebuie să fiţi trimis la un otolog sau otorinolaringolog (amândoi sunt specialişti în ureche) pentru teste auditive de precizie.

Cel mai obişnuit dintre aceste teste pentru auz este audiometria, care măsoară mai întâi cât de bine auziţi sunete conduse prin aer (pentru a controla surditatea de conducere) şi apoi cât de bine auziţi sunete prin oasele capului (pentru a controla surditatea de percepţie). Veţi fi introdus într-o cameră izolată fonic, unde veţi primi căşti în care vor fi difuzate, la volum crescător sau descrescător, o serie de sunete ce variază de la frecvenţe joase până la frecvenţe înalte. Vi se pot face şi teste neurologice, iar specialistul vă poate recomanda rezonanţa magnetică nucleară (RMN) sau tomografia computerizată pentru a căuta eventuale tumori.

Tratament

În cele mai multe cazuri de surditate de conducere, auzul revine de îndată ce a fost tratată cauza primară a problemei. În surditatea de percepţie însă, distrugerile tind să fie ireversibile. Tratamentul poate uneori opri sau încetini evoluţia surdităţii, dar calitatea auzului revine rareori la ceea ce a fost înainte de apariţia leziunilor.

Medicina convenţională

Tratamentul problemei dumneavoastră de auz va depinde de cauza primară a acesteia. Dacă este un simplu dop de ceară, medicul vă va curăţa urechea cu o sondă având în vârf un tampon de vată sau cu un dispozitiv de sucţiune. Dacă urechea este infectată, puteţi fi tratat cu antibiotice orale sau cu picături pentru urechi conţinând un antibiotic şi hidrocortizon pentru a micşora pruritul. Dacă lichidul datorat unei infecţii a urechii mijlocii nu este drenat în mod natural, medicul poate efectua o miringotomie, procedeu în care se face o mică incizie în timpan prin care se extrage lichidul.

Infecţiile repetate ale urechii medii, ca şi alergiile, infecţiile respiratorii recurente şi polipii voluminoşi pot provoca blocarea trompelor lui Eustachio, care fac legătura între faringe şi urechea mijlocie. Presiunea aerului din urechea medie va scădea, provocând acumularea de lichid în cavitate şi absorbţia înăuntru a timpanului. Această afecţiune este relativ frecventă la copiii mici. Medicul copilului dumneavoastră poate recomanda inserţia unui mic tub de plastic prin timpan pentru echilibrarea presiunii aerului în urechea medie, şase luni sau mai mult, timp în care trompele lui Eustachio se vindecă.

Infecţiile repetate ale urechii medii pot duce la alte afecţiuni ce necesită intervenţii chirurgicale pentru repararea sau înlocuirea structurilor distruse ale urechii şi pentru revenirea auzului la normal. De exemplu, o infecţie a urechii medii se poate, în cazuri rare, extinde la o zonă a osului din spatele urechii - proces mastoid - impunându-se o operaţie specială numită mastoidectomie pentru îndepărtarea osului distrus şi refacerea auzului.

Dacă pierderea auzului este provocată de ruperea timpanului, medicul vă va prescrie, probabil, un antibiotic pentru a se asigura că nu apare o infecţie în urechea medie. În unele cazuri, se pune un petic de plastic peste timpan pentru a-l proteja în timpul vindecării. Dacă după o perioadă de trei luni timpanul nu a răspuns la acest tratament, medicul vă poate sugera o operaţie în care un mic fragment de ţesut, deseori dintr-o venă, este grefat pe timpan. Această intervenţie chirurgicală reuşeşte de obicei, refăcând auzul normal.

Dacă pierderea auzului este provocată de otoscleroză, medicul vă va recomanda, probabil, o stapedectomie, o operaţie în care oasele bolnave ale urechii sunt înlocuite prin piese de metal. Studiile au arătat că stapedectomiile ameliorează auzul în 90% din cazuri. Operaţia are însă şi riscuri: circa 2-5% dintre cei care o fac surzesc total la urechea afectată.

Deoarece implică, de obicei, leziuni ale nervilor sau urechii interne, surditatea de percepţie nu poate fi tratată cu succes nici prin antibiotice, nici chirurgical. Unele surdităţi de percepţie pot fi însă prevenite prin îngrijiri medicale prompte. De exemplu, o pierdere bruscă a auzului provocată de un mic cheag de sânge în artera care alimentează urechea poate fi tratată cu anticoagulante. Medicul poate prescrie şi un vasodilatator, care provoacă mărirea vaselor sangvine şi permite trecerea cheagului. Dacă aceste medicamente sunt luate în cel mult 24 de ore de la primele semne de pierdere a auzului şi dacă surditatea este parţială, o recuperare completă este destul de probabilă.

Pentru prezbiacuzie şi alte tipuri de surditate ireversibilă, singura metodă de tratament este protezarea auditivă, prin dispozitive care conţin un mic microfon şi un amplificator ce măreşte electric volumul sunetului. Proteza auditivă este alimentată de o mică baterie care ţine câteva luni. Unele proteze auditive se poartă în spatele urechii, deşi astăzi sunt mai întâlnite modelele compacte care se pun în canalul auditiv extern.

O proteză auditivă nu va face să dispară problema de auz, dar va ameliora capacitatea de a auzi. Asiguraţi-vă că sunteţi protezat de un specialist calificat. Medicul trebuie să vă poată recomanda un audiolog sau un distribuitor de aparate pentru auz cu o bună reputaţie, care să efectueze o evaluare pentru protezare şi să vă permită să probaţi mai multe tipuri de dispozitive.

Pentru a asigura o potrivire exactă şi performanţe bune, se va face un mulaj după canalul dumneavoastră auditiv. Folosiţi aparatul o perioadă de timp în care să vă obişnuiţi cu el, dar dacă este inconfortabil sau nu pare să vă amelioreze auzul, returnaţi-l pentru schimbare sau rambursare. Un distribuitor cu reputaţie de aparate auditive trebuie să vă acorde o perioadă de încercare înainte ca vânzarea să devină definitivă.

Un număr mic de oameni cu surditate profundă au beneficiat de o operaţie numită implant cohlear. În cohlee, zona spiralată a urechii interne, sunt implantate fire foarte subţiri numite electrozi. Un capăt al fiecărui electrod este conectat la nervul auditiv, iar celălalt la un mic procesor de vorbire şi un microfon, alimentate de o baterie şi purtate în afara urechii.

Microfonul şi procesorul transformă sunetele în impulsuri electrice, care se deplasează de-a lungul electrozilor şi stimulează nervul auditiv, care trimite apoi impulsurile spre creier. Deşi promiţătoare, implantele cohleare au avut până acum doar succese limitate. Cei mai mulţi oameni care au făcut operaţia raportează că dispozitivul le ameliorează capacităţile de citire a buzelor, dar nu le permite să înţeleagă vorbirea fără citirea pe buze.

Medicina alternativă

Ca şi tratamentul convenţional, terapiile alternative se adresează în principal problemelor primare care provoacă pierderea temporară a auzului.

Acupunctura

Acupunctura nu poate reface auzul pierdut prin leziuni ireversibile ale nervilor sau mecanismelor auditive ale urechii. Totuşi, în unele cazuri, ea poate ajuta pacienţii să facă distincţie mai bună între sunetele pe care le pot auzi. Acupunctura poate fi utilizată şi pentru a ajuta tratamentul infecţiilor urechii care pot provoca pierderea temporară a auzului. Consultaţi un specialist în acupunctura.

Presopunctura

  • Apăsarea punctului Vezică Biliară 2 poate să mărească auzul. Deschideţi gura şi găsiţi depresiunea situată chiar în faţa urechilor. Puneţi vârfurile degetelor mijlocii la baza acestei depresiuni, apoi alunecaţi un centimetru cu ele în jos şi închideţi gura; degetele trebuie să se afle pe VB 2. Apăsaţi de trei-cinci ori câte un minut.

  • Dificultăţile de auz pot fî ameliorate şi prin apăsarea punctului Triplu încălzitor 17, situat în spatele lobilor urechilor. Utilizând vârfurile degetelor arătătoare, găsiţi scobiturile din spatele lobilor urechilor, acolo unde urechile se întâlnesc cu osul mandibulei - punctul TI 17. Apăsaţi uşor timp de două minute, respirând adânc, apoi eliberaţi-l.

Fitoterapie

Mai multe plante pot ajuta vindecarea infecţiilor urechii ce pot duce la probleme de auz. Usturoiul (Allium sativum), despre care s-a demonstrat că acţionează ca un antibiotic natural, este considerat foarte eficient. Puneţi 1-3 picături de ulei de usturoi în ureche, de trei ori pe zi. Puteţi cumpăra uleiul dintr-un magazin de alimente naturale sau să vi-l preparaţi singur: tăiaţi în felii mai multe căpăţâni de usturoi şi puneţi-le în 30 g de ulei de măsline pentru maxim şapte zile. Strecuraţi şi păstraţi uleiul în congelator, având grijă să-l încălziţi înainte de utilizare.

Specialiştii în plante recomandă şi ghimberul (Zingiber officinale), un alt antibiotic natural, atât sub formă de tinctură, cât şi sub formă de ceai. Pentru a face ceai de ghimber, puneţi o lingură de rădăcină proaspătă într-o cană de apă clocotită. Lăsaţi pe foc mic timp de 10 minute. Beţi de mai multe ori pe zi.

Proprietăţile antiinflamatorii ale echinaceei (Echinacea spp.) sau goldenseal (Hydrastis canadensis) pot contribui la vindecarea unei infecţii a urechii. Puteţi lua oricare dintre cele două plante sub formă de tinctură (câte 1-4 ml de 3 ori pe zi) sau sub formă de ceai. Pentru a face ceaiul, turnaţi o cană de apă clocotită peste 1-2 linguriţe de plantă uscată. Lăsaţi să difuzeze timp de 10-15 minute. Beţi de trei ori pe zi.

Ginkgo (Ginkgo biloba), despre care s-a arătat că ameliorează circulaţia, este uneori recomandat pentru tulburările urechii interne şi surditatea parţială. Este disponibil în magazinele de plante medicinale sub diferite forme. Dozele recomandate sunt de 40 mg de plantă uscată sau 1-2 linguriţe de extract lichid, de trei ori pe zi.

Homeopatie

Pentru problemele acute sau cronice de auz, homeopaţii recomandă diferite medicaţii. Consultaţi un practician cu experienţă pentru remedii şi doze specifice.

Alimentaţie şi dietă

În unele cazuri, auzul poate fi ameliorat de reducerea sării, care poate provoca reţinerea lichidelor în ureche, unde pot compromite mecanismul auditiv. Dacă sunteţi predispus la infecţii repetate ale urechii, evitaţi produsele lactate, care, după unii practicieni ai metodelor alternative, ar crea un exces de mucus în organism. Există unele dovezi că suplimentele de vitamina A (5.000 până la 10.000 UI pe zi) ar fi utile în cazul pierderii auzului, mai ales dacă afecţiunea se însoţeşte de tinitus, o senzaţie de ţiuit sau de uruit în urechi.

Tehnici de yoga

Poziţiile Jumătatea de lumânare şi Peştele pot fi utile în anumite forme de pierdere a auzului prin creşterea circulaţiei sangvine către urechi.

  • Pentru Jumătatea de lumânare, întindeţi-vă pe spate şi aduceţi-vă genunchii spre frunte, sprijinindu-vă şoldurile cu mâinile. Inspiraţi şi întindeţi-vă picioarele, păstrându-le în unghi drept cu spatele. Respiraţi adânc de câteva ori, apoi expiraţi şi coborâţi-vă picioarele.
  • Pentru poziţia Peştelui, întindeţi-vă pe spate, cu braţele pe lângă corp, cu palmele în jos. Inspiraţi şi arcuiţi-vă spatele şi gâtul, păstrându-vă fesele pe podea. Sprijiniţi-vă greutatea pe şolduri şi coate. Rămâneţi aşa timp de 15 secunde, respirând adânc, apoi expiraţi şi relaxaţi-vă.

Prevenire

  • Purtaţi dopuri pentru urechi dacă sunteţi expus unor niveluri de zgomot care vă pot leza urechile. Dopurile de vată nu sunt suficiente, întrucât nu blochează suficient sunetele. De asemenea, ele pot rămâne captive în profunzimea canalului auditiv.
  • Nu ascultaţi muzică în căşti la volum prea mare.
  • Dacă sunteţi la un concert şi muzica vă agresează urechile, puneţi-vă dopuri în urechi sau plecaţi imediat. Sunetele amplificate excesiv vă pot provoca leziuni ireversibile.
  • Instruiţi-vă copiii asupra pericolului zgomotelor puternice.
  • Dacă sunteţi sub un pasaj de tren modificat (la noi nu există astfel de pasaje), purtaţi dopuri pentru urechi sau astupaţi-vă urechile cu mâinile când trece trenul. Sunetul trenului vă poate leza urechile.
  • Pentru a micşora riscul de boli infecţioase care să ducă la surditate ireversibilă, asiguraţi-vă că se administrează toate vaccinurile copiilor dumneavoastră.
  • Dacă urechile au tendinţa să se blocheze frecvent cu ceară, curăţaţi-le periodic cu apă oxigenată.
  • Raportaţi imediat medicului orice pierdere bruscă de auz.

Scoateţi ceara afară

Una dintre cele mai frecvente cauze de pierdere temporară a auzului este acumularea unui exces de ceară de urechi. Pentru a elimina ceara fără lezarea urechii, încercaţi această metodă simplă de curăţare: Încălziţi o lingură de apă oxigenată, punând recipientul timp de câteva minute într-un vas mai mare cu apă caldă. Aplecaţi-vă capul pe o parte şi turnaţi în urechea blocată conţinutul unei pipete pline cu lichid încălzit. Lăsaţi lichidul să rămână acolo timp de trei minute. Apoi aplecaţi-vă capul pe partea cealaltă şi lăsaţi apa oxigenată să se scurgă pe un prosop sau alt material textil.

Ceara trebuie să fie îndeajuns de moale pentru a fi îndepărtată cu o bucată de vată. Repetaţi dacă este necesar. Dacă ceara este deosebit de aderentă şi rezistă la apa oxigenată, încercaţi să o înmuiaţi mai întâi cu mai multe aplicaţii de 3-4 picături de glicerina sau ulei de ricin. Dacă ceara s-a întărit puternic, s-ar putea să fie necesar să vă adresaţi unui medic pentru curăţarea urechii.

Surditatea din călătoriile cu avionul

Dacă zburaţi având nasul înfundat, s-ar putea să faceţi o afecţiune numită aerotită medie sau barotraumă - o apăsare pe timpan datorată creşterii bruşte a presiunii aerului în cabina avionului, la coborâre. Orice blocaj al trompelor lui Eustachio face imposibilă trecerea aerului prin trompe în urechea medie, unde ar echilibra în mod normal aerul ce împinge timpanul dinspre canalul auditiv extern.

Această afecţiune este dureroasă şi duce, de obicei, la un grad de surditate temporară. De asemenea s-ar putea să vă simţiţi ameţit şi să aveţi un tinitus, o senzaţie de ţiuit în urechi. Simptomele dispar, de obicei, complet în câteva ore, dar uneori se impune o miringotomie, procedeu care implică o mică incizie în timpan.

Dacă trebuie să călătoriţi fiind răcit sau având o infecţie a sinusurilor, luaţi următoarele măsuri preventive:

  • Utilizaţi un decongestionant nazal sau antihistaminic cu o oră înainte de decolare şi din nou la o oră înainte de aterizare.
  • Sugeţi o bomboană sau mestecaţi gumă pentru a stimula înghiţirea, ajutând deblocarea trompelor lui Eustachio.
  • Respiraţi adânc pe gură, ţineţi-vă de nas şi suflaţi uşor cu gura închisă. Astfel se poate forţa intrarea aerului pe trompele lui Eustachio.
  • Luaţi remediul homeopat Kali bichromicum, în diluţia 6c sau 30c, la intervale de jumătate de oră în timpul zborului, începând cu o jumătate de oră înainte de a vă urca la bordul avionului. Acest tratament este eficient mai ales la copiii mici.

Check Also

Vegetaţii veneriene (genitale)

Se estimează că vegetaţiile veneriene (Condyloma acuminata) afectează între 10 şi 20 de milioane de …

Urechea înotătorului

Cunoscută profesioniştilor în domeniul medical sub denumirea de otită externă, urechea înotătorului este o inflamaţie …

Traumatisme sportive

Fiecare familie a avut partea ei de traumatisme legate de eforturile sportive sau, în mod …

Totul despre acupunctură

Secretele medicinei alternative Acupunctura este una dintre ramurile medicinei tradiţionale chineze. Fondată pe o viziune …

O boală „tăcută” poate cauza infertilitate

Chlamydia este una dintre cele mai frecvente infecţii cu transmitere sexuală – dar majoritatea celor …