Pneumonii comunitare

Repere în abordarea bolii

The American Thoracic Society a propus câteva repere de care trebuie să se ţină cont în tratamentul iniţial al pneumoniilor dobândite în comunitate. Aceste repere se bazează pe utilitatea redusă a testelor diagnostice, încadrarea pacienţilor ţinând cont de patru variabile (severitatea bolii, vârsta, morbiditatea asociată şi necesitatea spitalizării) şi folosirea empirică de antibiotice cu spectru larg.

Pacienţi în ambulator fără alte afecţiuni, cu vârsta < 60 de ani

Cei mai frecvenţi agenţi patogeni sunt Streptococcus pneumoniae, Mycoplasma pneumoniae, virusurile cu tropism respirator, Chlamydia pneumoniae, Haemophilus influenzae, Legionella, Staphilococcus aureus, Mycobacterium tuberculosis, fungi endemici şi bacili aerobi gram negativi. Se recomandă tratamentul antibiotic cu macrolide sau cu tetraciclină.

În cele mai multe cazuri se preferă eritromicina (250-500 mg per os, de patru ori pe zi). Acest medicament este ieftin dar frecvent se însoţeşte de intoleranţă digestivă. Durata optimă de tratament este probabil de 10-14 zile, însă aceasta nu a fost stabilită cu certitudine (de exemplu, în cazul pneumoniei cu Legionela, tratamentul durează 14 zile, respectiv 21 de zile dacă pacientul este imunocompromis).

Dacă pacientul are intoleranţă la eritromicină sau dacă se suspectează infecţia cu Haemophilus influenzae (de exemplu, la bolnavi cu factori de risc cum ar fi bronhopneumopatia obstructivă cronică), se recomandă administrarea unor macrolide mai noi (şi mai scumpe), cum ar fi claritromicină oral (250 mg la 12 ore, 7-14 zile) sau azitromicină oral (500 mg prima zi şi 250 mg următoarele 4 zile). La bolnavii cu intoleranţă sau alergie la antibioticele de mai sus, se recomandă administrarea de tetraciclină (în aceleaşi doze ca şi eritromicina). La femeile gravide se vor evita tetraciclină şi eritromicina.

Pacienţi în ambulator care asociază alte afecţiuni sau în vârsta de peste 60 de ani

Agenţii patogeni care produc frecvent pneumonii la această categorie de pacienţi sunt: Staphylococcus pneumoniae, virusurile cu tropism respirator, Haemophilus influenzae, bacilii gram-negativi aerobi, Staphylococcus aureus şi alţii (Legionella, Moraxella catarrhalis, Mycobacterium tuberculosis şi diferiţi fungi endemici).

În aceste cazuri se recomandă administrarea orală a unei cefalosporine de a doua generaţie (de exemplu cefuroxim, 250 sau 500 mg de două ori pe zi, timp de 10 zile) sau trimetoprim-sulfametoxazol (160/800 mg la 12 ore, timp de 14 zile) sau a unei betalactamine combinată cu inhibitor de betalactamază, cum ar fi amoxicilina-clavulanat de potasiu (500 mg la 8 ore, timp de 10 zile). În cazul suspectării pneumoniei cu legionella, se va utiliza macrolidă.

Pacienţi spitalizaţi cu pneumonie

Pentru această categorie de pacienţi, cei mai frecvenţi agenţi patogeni implicaţi sunt: Staphylococcus pneumoniae, Haemophilus influenzae, bacilii gram-negativi aerobi, Legionela, Staphylococcus aureus, Chlamydophila pneumoniae, virusurile cu tropism respirator şi alţii (Mycoplasma pneumoniae, Moraxella catarrhalis, Mycobacterium tuberculosis şi diverşi fungi endemici).

În aceste cazuri se recomandă administrarea unei cefalosporine de a doua sau a treia generaţie (cefuroxim sodiu, 0,75-1,5 g intravenos la 8 ore, timp de 5-10 zile) sau o betalactamină asociată cu un inhibitor de betalactamază, cum ar fi amoxicilina-clavulanat de potasiu. În cazul în care se bănuieşte infecţia cu legionella, se vor utiliza macrolide.

Pacienţi spitalizaţi cu forme severe de pneumonie

Pentru această categorie de bolnavi, cei mai frecvenţi agenţi patogeni sunt: Staphylococcus pneumoniae, Legionella, bacilii gram-negativi aerobi, Mycoplasma pneumoniae, virusurile cu tropism respirator şi alţii (Haemophilus influenzae, Mycobacterium tuberculosis şi diverşi fungi endemici). În aceste cazuri se recomandă asocierea unei macrolide cu o cefalosporină de generaţia a treia (de exemplu, ceftazidim sodic, 1-2 g, intravenos la 8-12 ore, fără a se depăşi 6 g pe zi, timp de 10 zile), cu eficacitate asupra pseudomonas (sau alte antibiotice cu acţiune antipseudomonas).

Criterii de spitalizare

Numeroşi pacienţi cu pneumonii pot fi trataţi cu succes în ambulator. Indicaţiile generale pentru spitalizare includ: vârsta peste 65 de ani, afecţiunile coexistente (alcoolism cronic, diabet zaharat, bronhopneumopatie obstructivă cronică), alterarea semnelor vitale, leucopenie sau leucocitoză marcată, orice semn de insuficienţă respiratorie sau de septicemie şi lipsa posibilităţilor de îngrijire la domiciliu.

La pacienţii cu pneumonii dobândite în comunitate, dispariţia modificărilor radiologice pulmonare poate surveni după 6 săptămâni sau chiar mai mult. Vindecarea este mai rapidă în cazul pacienţilor tineri, nefumători, precum şi în cazul pneumoniilor unilobare. Extinderea radiologică a infiltratului pulmonar în ciuda tratamentului antibiotic este un semn de prognostic prost.

Profilaxie

Vaccinul antipneumococic polivalent (conţinând antigene polizaharidice capsulare din 23 de tulpini de pneumococ) previne sau scade severitatea a cel puţin 85-90% dintre infecţiile pneumococice la pacienţii imunocompetenţi. Orice boală cardiacă cronică constituie o indicaţie pentru vaccinarea antipneumococică.

Check Also

Vegetaţii veneriene (genitale)

Se estimează că vegetaţiile veneriene (Condyloma acuminata) afectează între 10 şi 20 de milioane de …

Urechea înotătorului

Cunoscută profesioniştilor în domeniul medical sub denumirea de otită externă, urechea înotătorului este o inflamaţie …

Traumatisme sportive

Fiecare familie a avut partea ei de traumatisme legate de eforturile sportive sau, în mod …

Totul despre acupunctură

Secretele medicinei alternative Acupunctura este una dintre ramurile medicinei tradiţionale chineze. Fondată pe o viziune …

O boală „tăcută” poate cauza infertilitate

Chlamydia este una dintre cele mai frecvente infecţii cu transmitere sexuală – dar majoritatea celor …