Peptid natriuretic cerebral

Context

Peptidul natriuretic cerebral (BNP) a fost descoperit în creierul de porc. Cardiomiocitele ventriculare umane, mărite din cauza supraîncărcării de volum sau de presiune, sintetizează un peptid care este scindat în proBNP. Acesta este secretat şi apoi împărţit în 32-BNP activ şi proBNP N-terminală inactivă (NT-proBNP). Alte peptide natriuretice umane cunoscute sunt atrial, tip C şi dendroaspis.

Fiziopatologie

Nivelurile fiziologice ale peptidului natriuretic cerebral determină excreţia sodiului şi a apei prin rinichi, deşi efectul său primar este de scădere a presarcinii cardiace prin dilatarea venoasă. Poate inhiba, de asemenea, acumularea de colagen cardiac şi remodelarea patologică, care duce la insuficienţa cardiacă progresivă. BNP şi NT-proBNP sunt secretate în cantităţi crescute pe măsură ce indivizii sănătoşi îmbătrânesc şi mai mult la femei decât la bărbaţi. Peptidele natriuretice au fost iniţial utilizate exclusiv în diagnosticul de insuficienţă cardiacă congestivă (ICC). Cu toate acestea, alte utilizări continuă să fie stabilite.

Ele sunt utile în diagnosticarea, estimarea prognosticului şi gestionarea disfuncţiei ventriculare stângi (LVD) şi ischemiei coronariene. De asemenea, unii experţi sugerează că acestea ar putea fi folosite pentru a monitoriza pacienţii simptomatici şi asimptomatici cu factori de risc cardiovasculari şi a prezice riscul lor general de deces prin evenimente cardiovasculare. Date recente sugerează că peptidul natriuretic cerebral ar putea avea chiar un rol în diagnosticarea şi tratarea copiilor cu insuficienţă cardiacă congestivă în boala renală.

Evaluare

Testele actuale pentru peptidul natriuretic sunt cele de imunofluorescenţă rapidă. În 15 minute, anticorpii antipeptid se leagă cantitativ la BNP sau NT-ptoBNP în ser şi emit o fluorescentă proporţională cu cantitatea prezentă. La pacienţii cu insuficienţă cardiacă congestivă şi ischemie coronariană, utilizarea testelor rapide în situaţii de urgenţă a scăzut morbiditatea şi mortalitatea.

În cazul în care diagnosticul clinic este neclar, peptidul natriuretic tip B oferă o modalitate de a diagnostica şi a gestiona terapeutic insuficienţa cardiacă congestivă şi o gamă largă de alte boli cu efecte secundare cardiace. Alţi factori care pot contribui la niveluri ridicate sau scăzute, cum ar fi genetica, sexul, vârsta, obezitatea, exerciţiile fizice şi afecţiunile asociate trebuie contabilizate în evaluarea unui pacient pentru o posibilă insuficienţă cardiacă congestivă.

Diagnostic

Insuficienţa cardiacă congestivă

Nivelurile BNP şi NT-proBNP sunt utilizate în prezent pentru sprijinirea diagnosticului, ghidurile de tratament şi estimarea prognosticului în insuficienţă cardiacă congestivă. Un nivel ridicat de BNP sau NT-proBNP este extrem de sensibil şi specific, cu valori predictive negative, 96% şi 98%, respectiv, pentru a exclude insuficienţa cardiacă congestivă la pacientul cu dispnee.

  • Insuficienţa cardiacă congestivă este de obicei diagnosticată printr-o anamneză detaliată, examen fizic şi radiografie toracică. La pacienţii care prezintă tuse sau dispnee, un nivel semnificativ ridicat poate distinge o cauză cardiacă de alte diagnostice diferenţiale (de exemplu, pneumonie sau astm). Adăugarea peptidului natriuretic cerebral la judecata clinică creşte acurateţea diagnosticului de la 74% la 81%. Se corelează direct cu clasa funcţională New York Heart Association (NYHA) (de exemplu, 244-817 μg/ml pentru clasele I-IV) şi invers cu debitul cardiac. BNP şi NT-proBNP pot fi normale la < 100 şi < 300 μg/ml, respectiv, în timp ce majoritatea pacienţilor cu dispnee şi insuficienţa cardiacă congestivă ating valori > 400 şi > 1.800 μg/ml, respectiv. Fiecare creştere cu 100 μg/ml peptidul natriuretic cerebral este asociat cu o creştere de 35% a riscului de deces cardiac.

  • Nivelurile NP şi NT-proBNP scad, de obicei, după intervenţia terapeutică eficientă. Timpul de înjumătăţire este de numai 22 de minute. Prin urmare, testarea seriată poate fi informativă şi de ajutor în titrarea terapiei. Morbiditatea, mortalitatea şi ratele de readmisie în spital sunt dependente de tratamentul agresiv al insuficienţei cardiace congestive şi o scădere a acestor niveluri de multe ori se corelează cu îmbunătăţiri clinice. Un obiectiv sugerat este un BNP < 500 μg/nl la externare şi < 50 μg/nl în unităţile de îngrijire primară ambulatorii.

  • O creştere persistentă a BNP sau NT-proBNP în ciuda intervenţiei medicale optime reprezintă prognostic nefavorabil. Pacienţii cu insuficienţă cardiacă congestivă cronică pot avea creşteri persistente şi să fie stabili clinic. Deşi ele pot oferi informaţii utile prognostice la prezentare clinică iniţială, o serie de niveluri este de multe ori mai valoroasă pentru interpretarea tendinţei relative la un anumit pacient.

Disfuncţia ventriculară stângă

  • Nivelurile BNP şi NT-proBNP crescute pot prezice existenţa şi severitatea LVD atât la pacienţii simptomatici cât şi asimptomatici. Unii autori chiar sugerează că nivelurile pot fi folosite ca un test de screening pentru LVD la pacienţii cu factori de risc cardiovasculari. De notat, concentraţia NT-proBNP creşte de patru ori mai mult decât BNP în LVD şi se poate dovedi a fi mai sensibilă pentru diagnosticarea şi tratarea acestei afecţiuni.

  • Creşterile se corelează cu masa (de exemplu, hipertrofia) şi distensia VS şi ale ventriculului drept, presiunile intraventriculare şi pulmonare. Astfel, alte boli (de exemplu, hipertensiunea pulmonară primară, embolia pulmonară, hiperaldosteronismul primar, sindromul Cushing, inima de atlet sau cardiomiopatia restrictivă) pot precipita şi conduce la creşteri relative. În consecinţă, nivelurile reflectă de asemenea consecinţele ventriculare şi atriale ale regurgitării mitrale şi severitatea stenozei aortice. Ele cresc chiar şi când LVD se agravează în sepsis sever în ciuda menţinerii fracţiei de ejecţie.

Sindroame coronariene acute şi ischemia coronariană cunoscută

La pacientul care se prezintă cu dureri toracice şi ischemie coronariană discutabilă, BNP şi NT-proBNP pot fi crescute, denotând ischemie în curs de desfăşurare sau recentă dacă este măsurată la 6 ore până la 10 zile de la un eveniment. NT-proBNP s-a dovedit a avea o mai mare corelaţie cu mortalitatea cardiovasculară decât markerii troponina C şi proteina C reactivă în ischemia cardiacă. Acest lucru poate fi util mai ales la pacienţii care au modificări nespecifice de undă ST-T, un infarct miocardic acut fără undă Q sau dureri toracice atipice. Nu se cunoaşte încă dacă peptidul natriuretic cerebral prezice gravitatea sau în cele din urmă prognosticul de ischemie cardiacă în aceste populaţii.

Consideraţii speciale

  • Genetica, obezitatea, precum şi vârsta, joacă un rol semnificativ în variaţia BNP şi NT-proBNP în rândul pacienţilor. De fapt, factorii genetici pot fi responsabili pentru aproape jumătate din variaţia totală. Pacienţii afro-americani şi hispanici au niveluri mai ridicate decât caucazieni din aceeaşi clasă NYHA. Exerciţiul fizic singur poate reduce nivelul lor cu aproximativ 30%. Pacienţii obezi (de exemplu, cu indicele de masă corporală > 30) cu insuficienţă cardiacă congestivă tind sa aibă niveluri mai mici. În mod normal, femeile şi persoanele mai în vârstă au niveluri mai ridicare. Nivelurile plasmatice optime de NT-proBNP pentru excluderea insuficienţei cardiace congestive atunci când se consideră vârstele < 50, 50-75 şi > 75 de ani corespund la 450, 900 şi 1.800 μg/ml, respectiv.

  • BNP şi NT-proBNP pot fi crescute în ciroză, boli renale, anemie şi sindrom cardio-renal. Pacienţii cu ciroză au niveluri de trei ori mai mari decar cele ale subiecţilor sănătoşi în unele studii. Pacienţii cu insuficienţă renală dependenţi de dializă au un nivel inconstant, probabil rezultat din expansiunea volemică cronică. Cu toate acestea, pacienţii cu insuficienţă renală nedependentă de dializă au niveluri care se corelează în mod fiabil cu dovezi ecocardiografice de insuficienţă cardiacă congestivă. Rata de filtrare glomerulară (RFG) este invers proporţională cu concentraţiile şi, prin urmare, la pacienţii care se prezintă cu dispnee şi o rată de filtrare glomerulară < 60 ml / minut / 1,73 m2, un NT- proBNP > 1.200 μg/ml indică faptul că insuficienţa cardiacă congestivă este probabilă.

  • Orice tip de inflamaţie cardiacă, inclusiv respingerea Transplantului cardiac, boala Kawasaki, pericardita constrictivă sau un ventricul aritmogen cu scăderea fracţiei de ejecţie, pot duce la niveluri crescute. Mai exact, fibrilaţia atrială este asociată cu niveluri mai ridicate în absenţa insuficienţei cardiace congestive, iar valoarea de 200 μg/ml a fost propus ca prag.

  • Alte utilizări potenţiale ale peptidului natriuretic cerebral sunt studiate şi dezvoltate, inclusiv nesiritide (adică peptidul natriuretic cerebral recombinant) pentru a trata insuficienţa cardiacă congestivă, dar studiile recente arată că în insuficienţă cardiacă congestivă decompensată, terapia cu nesiritide nu schimbă în mod semnificativ dispneea, mortalitatea sau ratele de readmisie spital la 30 de zile.

Check Also

Vegetaţii veneriene (genitale)

Se estimează că vegetaţiile veneriene (Condyloma acuminata) afectează între 10 şi 20 de milioane de …

Urechea înotătorului

Cunoscută profesioniştilor în domeniul medical sub denumirea de otită externă, urechea înotătorului este o inflamaţie …

Traumatisme sportive

Fiecare familie a avut partea ei de traumatisme legate de eforturile sportive sau, în mod …

Totul despre acupunctură

Secretele medicinei alternative Acupunctura este una dintre ramurile medicinei tradiţionale chineze. Fondată pe o viziune …

O boală „tăcută” poate cauza infertilitate

Chlamydia este una dintre cele mai frecvente infecţii cu transmitere sexuală – dar majoritatea celor …