Paragonomiază

Paragonimus westermani infestează frecvent omul (circa 20 de milioane de persoane) în tot Orientul îndepărtat. Focare de infecţie se găsesc şi în Africa de Vest, Asia de Sud şi Sud-Est, Insulele din Pacific, Indonezia şi Noua Guinee. Pe lângă om, Paragonimus westermani parazitează şi multe animale carnivore şi omnivore. Viermii adulţi măsoară 8-16 x 4-8 x 3-5 mm.

Un număr de alte specii de paragonimus infestează omul în China, Japonia, America Centrală şi de Sud. Ouăle ajunse în apă, fie prin spută, fie prin fecale, embrionează în 3-6 săptămâni. Miracidiile eliberate pătrund în anumite specii de melci. În organismul acestora se transformă succesiv, până în stadiul de cercări care părăsesc melcul, înnotând sau plutind până întâlnesc o a doua gazdă intermediară, un crab sau alte crustacee.

Omul se infectează consumând crustacee crude sau fripte sau prin contaminarea alimentelor, veselei, apei potabile sau a mâinilor. Metacercarii se dechistează în intestinul subţire, penetrând până în cavitatea peritoneală. Cei mai mulţi paraziţi migrează prin diafragm, ajungând în parenchimul pulmonar periferic, alţii se închistează în creier (cam 1% din cazuri) sau în alte organe. În plămân, parazitul se înconjoară cu ţesut fibros de granulaţie, realizând o capsulă ce ajunge până la 2 cm diametru.

Leziunea se deschide, de obicei, într-o bronhiolă, iar conţinutul său se evacuează prin spută, rezultând expectoraţia de ouă, sânge şi celule inflamatorii. Dacă ouăle ajung într-un vas sangvin, pătrund în circulaţie şi sunt transportate de alte organe şi ţesuturi. Perioada de invazie şi migrare (prepatentă), care durează circa 6 săptămâni, se termină odată cu apariţia ouălelor în spută. Paragonimus szechuanensis (China) are o deosebită capacitate de a migra, producând noduli subcutanaţi.

Paragonimiaza pulmonară are, de obicei, o parazitemie uşoară sau moderată şi este asimptomatică. Pacienţii simptomatici au o stare subfebrilă şi o tuse uscată, urmate de durere pleuritică, expectoraţie cu spută roşietică, vâscoasă, cu striuri de sânge sau chiar hemoptoică. De cele mai multe ori, evoluţia bolii este lentă, progresivă, putându-se complica cu bronşite, bronşiectazii, bronho-pneumonii, abcese pulmonare, fibrozare pleurală şi pahipleurită.

Rareori, paragonimiaza cerebrală are un debut acut, printr-o meningoencefalită. În cazul unei afectări cronice a sistemului nervos central, apar crize convulsive, neuropatii ale nervilor cranieni etc. Localizarea cerebrală este, deseori, fatală. Paraziţii închistaţi în cavitatea peritoneală sau în peretele intestinal pot produce dureri abdominale, diaree dizenteriformă şi tumori abdominale palpabile. Nodulii subcutanaţi migratori (cu diametre între câţiva milimetri până la 1 cm) apar în aproximativ 10% din cazurile de infectare cu Paragonimus westermani şi 60% din cazurile datorate lui Paragonimus skrjabini.

Paragonimiaza pulmonară este diagnosticată prin decelarea:

  • ouălelor caracteristice în spută (sputa ruginie este rareori întâlnită în alte afecţiuni), fecale, aspiratul bronşic sau lichidul pleural;
  • viermilor adulţi în nodulii subcutanaţi sau alte specimene ce necesită excizie chirurgicală.

Dacă după examinări repetate ale sputei, nu se găsesc ouă, se va încearcă decelarea lor în sputa colectată pe 24 de ore şi concentrată cu hipoclorit de sodiu alcalin. Există teste serologice disponibile pentru sânge şi lichidul cefalorahidian (ELISA, sensibilitate 92% şi imunoblot, sensibilitate 96% şi specificitate 99%), dar acestea nu fac diferenţa între infecţia activă şi cea din antecedente. Sunt frecvente leucocitoza moderată şi eozinofilia.

Examenul radiologic pune în evidenţă infiltrate pulmonare, noduli rotunzi înconjuraţi de fibroză care, uneori, au aspect cavitar, calcificări ale acestor noduli şi zone de pahipleurită sau pleurezie. Leziunile chistice pline de lichid sau cu un conţinut gazos (de circa 5-15 mm diametru) sunt puse în evidenţă, cel mai bine, de tomografia computerizată.

În paragonimiaza cerebrală, tomografia computerizată decelează zone hiperdense de formă inelară, multiloculare, înconjurate de zone hipodense. În boala cronică, pe radiografiile de craniu, se pot observa calcificări ovalare sau rotunde, înconjurate, uneori, de zone cu densitate scăzută. Lichidul cefalorahidian poate fi tulbure sau hemoragie, cu numeroase eozinofile. Electroencefalograma (EEG) este, constant, modificată.

Diagnosticul diferenţial dintre tuberculoza şi paragonimiaza pulmonară nu se poate face exclusiv pe baza radiografiei toracopulmonare. Deoarece ouăle de parogonimus sunt distruse prin coloraţia Ziehl-Nielsen, se va face mai întâi examenul sputei pentru decelarea ouălelor. Prezenţa unui număr mare de eozinofile sau cristale Charcot-Leyden în spută sugerează diagnosticul de paragonimiaza.

Medicamentul de elecţie este praziquantelul (25 mg/kg după masă, de 3 ori pe, zi timp de 3 zile, cu un interval între doze de 4-6 ore (a se vedea mai sus pentru efecte adverse). Bithionolul este un medicament alternativ (30-50 mg/kg, în zile alternative, timp de 20-30 de zile, 10-15 doze, doza zilnică se împarte în două prize, dimineaţa şi seara). În general, efectele adverse sunt uşoare şi tranzitorii. Cel mai des apare diareea. Funcţia hepatică trebuie testată frecvent.

Bithionolul este disponibil în Statele Unite numai la Serviciul Medicamentelor pentru Boli Parazitare, Centrele pentru Controlul îmbolnăvirilor, Atlanta, GA30333. Pentru suprainfecţiile pulmonare sunt necesare antibiotice. Se apreciază rate de vindecare de peste 90% cu praziquantel sau bithionol. Aceste medicamente pot fi eficace şi în faza acută a paragonimiazei cerebrale.

Se mai poate folosi triclabendazolul, un fasciolicid de uz veterinar, în doză de 5 mg/kg, o dată pe zi, timp de trei zile. Odată cu distrugerea paraziţilor pot apare reacţii locale severe. Preventiv se administrează corticosteroizi, ca în cisticercoză. În stadiul cronic, atât excizia chirurgicală a paraziţilor, cât şi tratamentul medicamentos s-au dovedit ineficace în diminuarea simptomatologiei neurologice.

Check Also

Vegetaţii veneriene (genitale)

Se estimează că vegetaţiile veneriene (Condyloma acuminata) afectează între 10 şi 20 de milioane de …

Urechea înotătorului

Cunoscută profesioniştilor în domeniul medical sub denumirea de otită externă, urechea înotătorului este o inflamaţie …

Traumatisme sportive

Fiecare familie a avut partea ei de traumatisme legate de eforturile sportive sau, în mod …

Totul despre acupunctură

Secretele medicinei alternative Acupunctura este una dintre ramurile medicinei tradiţionale chineze. Fondată pe o viziune …

O boală „tăcută” poate cauza infertilitate

Chlamydia este una dintre cele mai frecvente infecţii cu transmitere sexuală – dar majoritatea celor …