Oreion

Caracteristici esenţiale

  • Expunere cu 14-21 de zile înainte de debut.
  • Glande salivare mărite de volum, dureroase, de regulă fiind afectată parotida.
  • Interesarea frecventă şi a altor ţesuturi, inclusiv testicular, pancreatic şi meningeal, în cazul persoanelor nevaccinate.

Date generale

Oreionul este o infecţie virală (produsă de un paramixo-virus) transmisă prin intermediul picăturilor Pfluge şi care produce inflamarea glandelor salivare şi, mult mai rar, orhită, meningită aseptică, pancreatită şi afectarea ovarelor. Majoritatea pacienţilor sunt copii. Perioada de incubaţie este de aproximativ 14-21 de zile (în medie 18 zile). Bolnavul devine contagios cu aproximativ o zi înainte de debutul manifestărilor clinice. Contagiozitatea este maximă după 3 zile, dar poate dura şi o săptămână.

Elemente de diagnostic

Semne şi simptome

Infecţia se manifestă de obicei prin sensibilitate parotidiană şi edemaţierea tegumentului facial supraadiacent. Uneori tumefierea unei glande se remite complet o dată cu interesarea celeilalte glande parotide sau a altei glande salivare. Pot fi afectate cu o intensitate variabilă şi glandele sub-maxilare sau sublinguale cu apariţia durerii şi inflamaţiei locale. Orificiul duetului Stensen poate fi eritematos şi tumefiat.

Febra şi alterarea stării generale sunt variabile, deseori minime în cazul copiilor mici. De obicei febra ridicată este asociată cu meningita sau orhita. Afectarea meningeală se manifestă prin redoare a cefei, cefalee şi letargie. Tumefierea şi sensibilitatea testiculară (unilaterală în 75% cazuri) atrag atenţia asupra orhitei. Orhita se întâlneşte la aproximativ 25% din băieţii care au trecut de vârsta pubertăţii.

Durerea în etajul abdominal superior, greaţa şi vărsăturile sunt sugestive pentru o pancreatită. La copil, oreionul este principala cauză de pancreatită. Durerea abdominală inferioară şi mărirea de volum a ovarelor sugerează inflamaţia acestora, deşi diagnosticul poate fi dificil. Interesarea succesivă a două structuri glandulare apare de obicei (75% din cazuri) într-un interval de 1-3 zile. Rareori există şi cazuri când o nouă glandă este afectată numai după remisiunea completă a celei afectate anterior (de obicei în cel mult 7 zile).

Explorări de laborator

Oreionul poate asocia o limfocitoză relativă. De regulă amilazele serice sunt crescute indiferent de prezenţa sau nu a pancreatitei. În cazul meningitei, care poate fi şi asimptomatică, examinarea lichidului cefalorahidian scoate în evidenţă o pleocitoză limfocitară (cu glicorahie normală sau scăzută). Diagnosticul este confirmat prin izolarea virusului urlian din salivă sau din lichidul cefalorahidian sau prin identificarea unor titruri crescute (de patru ori mai mari faţă de valoarea normală) de anticorpi prin reacţia de fixare a complementului folosind seruri pereche.

Diagnostic diferenţial

Inflamaţia parotidelor mai apare datorită prezenţei calculilor în duetele parotidiene sau ca o reacţie la compuşi cu iod. Alte cauze de parotidite mai includ: ingestia de amidon, sarcoidoza, ciroza, diabetul, bulimia şi sindromul Sjogren. Parotidita mai este produsă şi de agenţi piogeni (de exemplu, Staphylococcus aureus) mai ales la persoanele debilitate, de alte virusuri (virusul gripal de tip A, virusurile paragripale, infecţia cu virusul Epstein-Barr, virusuri coxsackie) sau ca reacţie medicamentoasă (fenotiazină, propiltiouracil). Tumefierea glandei parotide trebuie diferenţiată de cea a ganglionilor limfatici localizaţi postero-inferior de parotidă.

Complicaţii

Complicaţiile oreionului sunt de fapt manifestări ale bolii mai puţin frecvente decât inflamaţia glandelor salivare. Acestea apar înainte sau după parotidita, sau pot surveni în absenţa interesării glandelor salivare: meningită (30%), orhită (rareori determinând priapism şi infarcte testiculare), pancreatită, inflamaţia ovarelor, tiroidita, nevrită, miocardită, trombocitopenie, artralgii migratorii şi nefrită.

Meningita aseptică este o complicaţie frecventă a infecţiei urliene, manifestându-se chiar în lipsa interesării glandelor salivare, ca o boală uşoară şi autolimitată. Rareori apar complicaţii neurologice cum sunt encefalita, sindromul Guillain-Barre şi mielita transversă. Encefalita este asociată cu edem cerebral, afectare neurologică importantă, mergând uneori până la deces. Surditatea poate apare consecutiv afectării nervului vestibulo-cohlearul. Oreionul a fost de asemenea asociat cu fibroelastoza endocardică.

Profilaxie

Vaccinul urlian cu virus viu este sigur şi foarte eficient. Este recomandat pentru imunizarea de rutină în cazul copiilor peste un an, singur sau în combinaţie cu alte vaccinuri virale: de exemplu rujeolic şi rubeolic, vaccinul MMR: measles (rujeolă), mumps (oreion), rubella (rubeolă). Nu trebuie administrat gravidelor sau persoanelor imunocompromise, cu toate că s-a observat că administrarea vaccinului nu lasă sechele la persoanele HIV pozitive asimptomatice.

În Statele Unite, utilizarea vaccinului a diminuat în mod semnificativ incidenţa oreionului. Recent o epidemie apărută în statul Tennessee a fost atribuită unei deficienţe primare de vaccinare, probabil asociată cu scăderea statusului imun. Comparativ cu titrurile serice neutralizante, testul cutanat la oreion este mai puţin relevant pentru stabilirea gradului de imunizare.

Tratament

Măsuri generale

Pacientul trebuie izolat până în momentul remiterii inflamaţiei glandulare, cu repaus la pat pe toată perioada febrilă. Tratamentul este simptomatic.

Tratamentul complicaţiilor

Meningita

Tratamentul meningitei aseptice este doar simptomatic. În cazul encefalitei, trebuie să se acorde atenţie specială edemului cerebral, menţinerii integrităţii căilor aeriene şi funcţiilor vitale.

Orhita

Se recomandă suspensia scrotului într-un „hamac” sau alt tip de suspensor, cu aplicarea de comprese cu gheaţă. În cazurile severe poate fi necesară incizia tunicii scrotale. În formele dureroase se poate administra codeina sau meperidină în funcţie de necesităţi. De asemenea durerea poate fi ameliorată prin injectarea în cordonul spermatic a 10-20 ml de soluţie de procaină 1% la nivelul inelului inghinal extern. Hemisuccinatul de hidrocortizon (100 mg intravenos, urmat de 20 mg oral la fiecare 6 ore timp de 2 sau 3 zile) poate diminua reacţia inflamatorie, cu toate că beneficiul este îndoielnic.

Pancreatita

Trebuie asigurat un tratament simptomatic. La nevoie se vor administra lichide parenteral.

Prognostic

Manifestările clinice ale oreionului depăşesc rareori două săptămâni. Cazurile letale (formele complicate cu encefalită) sunt rare. Deşi deseori orhita este supărătoare, aceasta produce rareori sterilitate. Oreionul nu este asociat cu moartea intrauterină a fătului şi nu are efecte teratogene.

Check Also

Disfagie

Disfagia este dificultatea de înghiţire, din cauza afectării transportului de lichide, solide sau ambele de …

Mase tumorale la nivelul gâtului

Pacienţii sau membrii familiei lor reclamă prezenţa unei mase palpabile la nivelul gâtului sau aceasta …

Surditate brusc instalată

Surditatea brusc instalată este o hipoacuzie neurosenzorială severă, care survine în câteva ore sau se …

Febră de origine necunoscută

Febra de origine necunoscută (FON) reprezintă temperatura rectală > 38,3°C care nu este rezultatul unei …

Otalgie

Otalgia poate apărea izolat, asociată cu secreţia otică sau, mai rar, asociată cu surditatea. Fiziopatologie …