Mirosul corpului

Americanii au o aversiune pentru mirosurile corpului. Ele sunt sursa multor glume de vestiar şi a unei exagerate stânjeneli. Aversiunea pentru mirosuri este şi suportul unei uriaşe industrii ce vinde săpunuri, parfumuri, deodorante şi antiperspirante unui public foarte doritor. Numeroase culturi, totuşi, nu înţeleg care este problema. Ei consideră mirosurile corpului normale, acceptabile, chiar erotice.

Mirosul corpului este un termen general ce descrie ceea ce se întâmplă cu sudoarea şi alte secreţii ale pielii atunci când asupra lor acţionează bacteriile ce se găsesc în mod normal la suprafaţa acesteia. Sudoarea este produsă de două tipuri de glande, glandele ecrine şi cele apocrine. Glandele ecrine se găsesc pe tot corpul, însă sunt concentrate în axile, palme, tălpi şi frunte. Când corpul este supraîncălzit - prin vremea foarte caldă de afară, efort fizic sau febră - glandele ecrine contribuie la reglarea temperaturii corpului, prin eliminarea unei soluţii de apă şi săruri ce se evaporă şi răcoreşte pielea.

Glandele apocrine sunt concentrate în axile şi în jurul zonei genitale. Aceste glande se dezvoltă la pubertate şi nu au nimic de-a face cu reglarea temperaturii. Ele reacţionează însă la anumite situaţii, precum excitaţia sexuală, nervozitatea şi furia, precum şi la căldură şi la efort fizic. Sudoarea pe care o secretă este bogată în substanţe organice ce atrag bacterii şi produce un miros puternic. Oamenii de ştiinţă consideră că este probabil ca astfel de mirosuri să fi fost recunoscute ca semnale sexuale de strămoşii noştri din vechime, la fel cum se întâmplă la majoritatea animalelor.

Simptome

Simptomele sunt următoarele:

  • un miros distinctiv, de transpiraţie, ce se degajă în special din axile, zona inghinală şi picioare; de obicei, considerat neplăcut;
  • orice miros neobişnuit emis de ţesuturile corpului, diferit de cel de transpiraţie, însă nu neapărat neplăcut.

Chemaţi medicul dacă:

  • mirosul persistă după spălare, folosirea deodorantelor sau încercarea altor tratamente; mirosurile corpului, care sunt diferite de mirosul, uşor de recunoscut, de transpiraţie, pot semnala afecţiuni sistemice; de exemplu, un miros de acetonă poate indica un diabet; un miros de amoniac poate fi un semn de boală hepatică.

Cauze

Sudoarea nu are nici un miros în sine. Numai după ce asupra ei acţionează bacteriile ce se găsesc în mod normal la suprafaţa pielii, apare ceea ce cu toţii recunoaştem ca fiind mirosul de transpiraţie. Mirosul poate fi mai accentuat observat în axile, la picioare şi în zona genitală, pentru că acestea sunt zonele cu o concentrare ridicată de glande sudoripare. De asemenea, pantofii şi îmbrăcămintea nu permit evaporarea sudorii, favorizând activitatea bacteriană.

Consumul anumitor alimente şi medicamente poate de asemenea genera mirosuri distinctive. De exemplu, medicamentul tamoxifen, un agent folosit în combaterea cancerului, poate induce un miros distinctiv. Proteinele şi uleiurile din alimente precum ceapa şi anumite medicamente vă pot face să degajaţi mirosurile lor caracteristice. Deficitele în anumite elemente nutritive, precum zincul, pot contribui de asemenea la mirosul corpului. Femeile sunt uneori afectate de mirosurile asociate cu menstruaţia, însă cele mai multe dintre acestea pot fi prevenite printr-o igienă corectă.

Mirosul de fructe ce se degajă dintr-un corp - sau mirosul acetonă, amoniac sau sirop de arţar-poate indica prezenţa unei boli sau a unei tulburări metabolice. Afecţiunile ce pot induce mirosuri neobişnuite ale corpului includ infecţiile fungice, bolile de ficat, de rinichi, diabetul şi diverse probleme digestive. O persoană ce degajă un miros persistent, diferit de cel de transpiraţie, trebuie controlată de un medic, pentru diagnosticarea şi tratarea cauzei de fond.

Tratament

Cel mai eficient mod de a vă descotorosi corpul de mirosuri este să vă spălaţi cu apă şi săpun, uneori de mai multe ori pe zi. Pentru a ajuta la menţinerea controlului asupra activităţii bacteriene responsabile de mirosul de transpiraţie, spălaţi-vă cu un săpun antibacterian.

Deodorantele ce conţin agenţi antibacterieni cu acţiune blândă şi parfumuri, contribuie la încetinirea activităţii bacteriilor şi la acoperirea mirosului de transpiraţie, însă ele nu opresc transpiraţia. Pentru asta, trebuie să folosiţi un antiperspirant care blochează glandele ecrine şi le inhibă funcţionarea. Dacă alegeţi un antiperspirant, aveţi răbdare. Pentru a asigura eficienţă maximă, el trebuie folosit zilnic, timp de aproximativ o săptămână.

Trebuie să ştiţi că antiperspirantele conţin săruri metalice ce pot fi absorbite prin piele şi pot provoca iritaţii. Dacă se întâmplă acest lucru, între-rupeţi aplicarea şi încercaţi un alt produs, preferabil unul cu ingredienţi activi diferiţi. Numeroase autorităţi descurajează cu totul utilizarea antiperspirantelor. Ele afirmă că oamenii nu trebuie să încerce să prevină sau să reducă în nici un fel transpiraţia, deoarece este unul dintre procesele naturale ce se petrec în organism.

Medicină convenţională

Pentru a controla o transpiraţie neobişnuit de persistentă şi profuză, afecţiune ce poartă numele de hiperhidroză, medicul poate recomanda un antiperspirant eliberat cu prescripţie, ce conţine un ingredient activ, precum clorura de aluminiu, într-o concentraţie ridicată. Aceste produse trebuie folosite cu prudenţă, deoarece pot provoca iritaţii ale pielii.

Medicină alternativă

Comprimatele cu clorofilă, un produs natural de origine vegetală, sunt vândute ca deodorant ce poate fi luat pe cale orală. Pulverizarea în axile şi între degetele de la picioare cu bicarbonat, un bun deodorant natural, ajută de asemenea la absorbirea mirosurilor. În magazinele cu produse naturale şi în cele de cosmetice se vând săruri minerale cristalizate, pentru menţinerea sub control a mirosului corpului.

Fitoterapie

Preparatele ce conţin uleiuri esenţiale de rozmarin (Rosmarinus officinalis) şi cimbru (Thymus vulgaris) sunt recomandate ca deodorante din plante şi pot fi utilizate ca soluţii antibacteriene pentru spălare.

Alimentaţie şi dietă

Transpiraţia excesivă poate fi legată de un deficit de zinc. Luarea unui supliment zilnic de 30-60 mg zinc poate contribui la rezolvarea problemei.

Ce puteţi face acasă

  • Îmbăiaţi-vă, duşaţi-vă sau spălaţi-vă foarte bine în fiecare zi. Folosiţi un deodorant axilar cu o acţiune blândă sau un antiperspirant dacă doriţi sau pulverizaţi bicarbonat de sodiu sub braţe şi între degetele de la picioare după ce v-aţi uscat.
  • Schimbaţi-vă, spălaţi-vă şi curăţaţi-vă des îmbrăcămintea, în special lenjeria, şosetele sau ciorapii şi orice purtaţi direct pe piele. În anotimpul cald, evitaţi hainele strânse pe corp şi purtaţi sandale cu sau fără şosete.
  • Îmbrăcămintea de bumbac şi pantofii de piele lasă transpiraţia să se evapore mai repede decât materialele sintetice.
  • Părul corporal în exces contribuie la reţinerea transpiraţiei şi a bacteriilor, astfel încât un mod de a reduce mirosul corpului este să vă radeţi sub braţe.

Check Also

Vegetaţii veneriene (genitale)

Se estimează că vegetaţiile veneriene (Condyloma acuminata) afectează între 10 şi 20 de milioane de …

Urechea înotătorului

Cunoscută profesioniştilor în domeniul medical sub denumirea de otită externă, urechea înotătorului este o inflamaţie …

Traumatisme sportive

Fiecare familie a avut partea ei de traumatisme legate de eforturile sportive sau, în mod …

Totul despre acupunctură

Secretele medicinei alternative Acupunctura este una dintre ramurile medicinei tradiţionale chineze. Fondată pe o viziune …

O boală „tăcută” poate cauza infertilitate

Chlamydia este una dintre cele mai frecvente infecţii cu transmitere sexuală – dar majoritatea celor …