Meningită

Meningita este o infecţie a membranelor fine, numite meninge, care acoperă coloana vertebrală şi creierul. Ea este aproape întotdeauna o complicaţie a altei infecţii virale sau bacteriene care a început în altă parte a organismului, de exemplu în urechi, sinusuri sau căile respiratorii superioare. Forma bacteriană este o boală extrem de gravă, care necesită imediat îngrijiri medicale. Dacă nu este tratată rapid, ea poate duce la moarte în câteva ore sau la leziuni neurologice ireversibile. Meningita virală tinde să fie mai puţin gravă. Majoritatea oamenilor se vindecă complet, fără urmări.

Meningita este relativ rară. În Statele Unite, mai puţin de 3.000 de cazuri apar în fiecare an, cele mai multe la copii sub doi ani. Boala începe prin simptome simple, asemănătoare gripei - febră, durere de cap şi vărsături - urmate de somnolenţă progresivă şi durere deseori intensă a cefei, mai ales la aplecarea în faţă a capului. Copiii foarte mici reacţionează deseori la durere prin arcuirea necontrolabilă a spatelui. Unele forme de meningită produc o erupţie roşu-închis sau purpurie într-o zonă oarecare a corpului. La copii, inflamaţia meningelui poate determina şi bombarea fontanelei - zona moale din creştetul capului.

Meningita se poate transmite între cei care locuiesc împreună - de exemplu, în căminele studenţeşti. Epidemiile de meningită, mai ales formele bacteriene, au fost rare în Statele Unite, deşi din 1991 astfel de epidemii s-au îndesit din motive încă neînţelese.

Simptome

Simptomele sunt următoarele:

  • febră;
  • durere intensă de cap;
  • rigiditate a gâtului, umerilor sau spatelui;
  • durere puternică fulgerătoare coborând pe spatele gâtului şi, uneori, de-a lungul coloanei vertebrale, la aplecarea gâtului înainte;
  • incapacitate de a suporta lumina puternică (fotofobie);
  • o erupţie cu pete şi macule roşii-închis sau purpurii, în orice zonă a corpului;
  • somnolenţă şi confuzie mentală;
  • vărsături;
  • convulsii şi comă;
  • la sugari, bombarea fontanelei, zona moale din creştet;
  • la sugari, un ţipăt ciudat, de tonalitate înaltă.

Chemaţi medicul dacă:

  • prezentaţi simptome dintre cele enumerate mai sus - mai ales o asociere de dureri intense de cap, rigiditatea gâtului şi aversiune dureroasă la lumină; solicitaţi imediat îngrijiri medicale;
  • copilul dumneavoastră sugar face simptomele descrise mai sus; solicitaţi imediat îngrijiri medicale.

Cauze

Meningita bacteriană este determinată de oricare dintr-o serie de bacterii. Trei tipuri explică circa 80% dintre cazurile de meningită din Statele Unite - Hemophilus influenzae tip b, Neisseria meningitidis (meningococul) şi Streptococcus pneumoniae (pneumococul).

Aceste bacterii sunt deseori purtate în pasajele nazale sau în altă parte de pe corp de către un mic procent de oameni sănătoşi (care nu au manifestări clinice de boală) şi sunt răspândite de la o persoană la alta prin tuse şi strănut. Unele cercetări au indicat că oamenii sunt mai vulnerabili la meningita bacteriană după o gripă, deoarece ţesuturile nazale inflamate oferă bacteriilor o cale uşoară de pătrundere în organism.

Meningita virală poate fi declanşată de diferite virusuri, inclusiv câteva care provoacă diaree şi unul care poate fi transmis oamenilor de la hamsteri sau alte rozătoare infectate. Meningita poate fi provocată şi de ciuperci, cea mai frecventă fiind cryptococcus, care se găseşte în excrementele de porumbel. Meningita dată de ciuperci este rară la oamenii sănătoşi, dar nu şi la cei cu HIV, virusul imunodeficienţei umane, care provoacă SIDA.

Procedee de testare şi diagnostic

Confirmarea meningitei necesită o puncţie lombară. Acest procedeu moderat dureros se face în spital sub anestezie locală. Se strecoară un ac printre două oase ale coloanei vertebrale pentru a extrage o mică probă de lichid cefalorahidian. Dacă lichidul, care în mod normal este clar, are aspect tulbure şi conţine celule de puroi, se bănuieşte meningita. Examinarea suplimentară va determina microorganismul specific implicat. Pot fi recoltate, de asemenea, probe de sânge, urină şi secreţii din nas sau urechi. Deoarece boala progresează atât de rapid, tratamentul va fi început imediat - chiar înainte de cunoaşterea rezultatelor testelor.

Tratament

Meningita, mai ales forma bacteriană, pune viaţa în pericol. Ea trebuie tratată rapid prin mijloace convenţionale. Obţineţi îngrijiri medicale de urgenţă la primele simptome.

Medicină convenţională

Dacă aveţi meningită, veţi fi internat în spital şi veţi rămâne acolo până la eradicarea infecţiei - ce poate dura până la două săptămâni. Dacă aveţi o formă bacteriană a bolii, veţi primi doze foarte mari de antibiotice, poate pe cale intravenoasă. O clasă de antibiotice numite cefalosporine este mult utilizată pentru tratamentul meningitei bacteriene, în meningita virală, deoarece antibioticele nu sunt eficiente, tratamentul va consta, de obicei, din lichide intravenos şi repaus.

Meningita este contagioasă, aşa că veţi fi probabil plasat într-o cameră izolată, pentru cel puţin 48 de ore. Dacă meningita a provocat hipersensibilitatea ochilor la lumină, camera va fi întunecată. Veţi primi multe lichide şi, poate, aspirină pentru calmarea durerii de cap şi scăderea febrei. S-ar putea să fie necesar ca medicii să vă dreneze un sinus sau o mastoidă (zonă a osului din spatele urechii) infectată, pentru prevenirea reinfecţiei.

Dacă aveţi meningită meningococică, medicul poate recomanda ca persoanele cu care aţi fost în contact apropiat să facă un tratament antibiotic preventiv. Uneori, este prescris un vaccin pentru anumite tipuri de meningită meningococică unor grupuri mai mari de oameni, la apariţia unor mici epidemii, ca şi indivizilor care călătoresc într-o zonă cu risc de meningită, cum ar fi Africa din sudul Saharei. Mai mult, vaccinarea împotriva bacteriei Hemophilus influenzae tip b face parte astăzi din vaccinarea de rutină a copiilor.

Medicină alternativă

Deoarece meningita este o boală potenţial mortală cu evoluţie rapidă, trebuie să utilizaţi tratamentele alternative numai după ce aţi primit îngrijiri medicale de urgenţă. Tratamentele alternative sunt concepute să ajute corpul să se vindece şi să vă întărească rezistenţa la recidivă. Consultaţi un homeopat pentru un remediu constituţional sau un practician al medicinei chinezeşti, care vă poate recomanda acupunctura, presopunctura sau o combinaţie de plante chinezeşti pentru fortificarea sistemului imunitar. Un chiropractician sau osteopat pot, de asemenea, să prescrie tratamente pentru recăpătarea forţelor.

Alimentaţie şi dietă

Pentru a vă menţine sănătos sistemul imunitar şi a preveni recidivele infecţiilor care pot duce la meningită, adoptaţi o dietă cu puţine grăsimi şi multe fibre, foarte nutritivă. Evitaţi glucidele şi alimentele procesate. Suplimentele vitaminice pot fi de asemenea de folos. Luaţi vitamina A (2.500-10.000 UI o dată pe zi), vitamina B complex (500 mg de trei ori pe zi) şi vitamina C (500-2.000 mg o dată pe zi).

Check Also

Cauzele şi caracteristicile scăderii în greutate

Cauză: hipoactivitatea glandei suprarenale Caracteristici comune: dureri abdominale, oboseală, zone de piele închise la culoare …

Cauzele şi caracteristicile anizocoriei

Cauzele şi caracteristicile anizocoriei sunt următoarele: pupila Adie (tonică) (pupilă care nu se contractă normal …

Cauzele şi caracteristicile pruritului anal

Boli rectale anale Cauză: boala inflamatorie intestinală (de exemplu, boala Crohn) Caracteristici comune: eliminare de …

Cauzele şi caracteristicile pruritului

Afecţiuni cutanate Cauză: dermatită de contact Caracteristici comune: eritem şi, uneori, vezicule cu localizare care …

Când pielea este uscată

Textura moale şi elastică a tegumentului normal este determinată de conţinutul de apă. Pentru a …