Maladia Meniere

Aproximativ 2,4 milioane de americani au boala Meniere, o afecţiune a urechii interne care se poate agrava în timp, ducând deseori la scăderea performanţelor la muncă, accidente şi afectare psihologică. Descrisă prima dată în urmă cu un secol de medicul francez Prosper Meniere, această boală este caracterizată de numeroase simptome, toate legate de probleme ale urechii interne, sediul organelor senzitive ale auzului şi echilibrului.

Peste 96% din cazurile de boală Meniere pot avea şi diferite tulburări ale auzului cu sau fără vertij. O persoană poate simţi, de exemplu, o pierdere gradată a auzului, un sforăit, bâzâit sau târâit în urechi (tinitus) sau senzaţia că tonurile sună diferit într-o ureche faţă de cealaltă, fenomen numit diplacuzie.

Boala Meniere apare, de obicei, la persoane între 20 şi 60 de ani, afectând în medie la vârsta de 40 de ani. Afecţiunea a fost întâlnită şi la copii de până la 4 ani şi la vârstnici ajungând la 90 de ani. Tulburările încep, de obicei, într-una dintre urechi şi la mulţi pacienţi progresează la cealaltă ureche. Uneori, însă, boala dispare de la sine din motive neclare. Din nefericire, nimeni nu ştie la care pacienţi simptomele se vor ameliora şi la care nu.

Tulburări la nivelul urechii interne

Se crede că boala Meniere este determinată de o acumulare de lichid într-o parte a labirintului (urechii interne). În interiorul labirintului se află trei structuri asemănătoare unor inele, numite canale semicirculare, care sunt umplute cu un lichid esenţial menţinerii simţului de echilibru şi mişcare al corpului. O cantitate excesivă din acest lichid poate tulbura orientarea şi duce la vertij.

Simptome

Simptomele sunt următoarele:

  • ameţeală intermitentă (vertij), uneori însoţită de greaţă şi vărsături, paloare şi extenuare;
  • probleme de auz, printre care scăderea auzului, tinitus (un sunet ca un târâit, sforăit sau bâzâit în urechi), sensibilitate la zgomote prea puternice şi senzaţia de a nu auzi aceleaşi sunete în ambele urechi;
  • senzaţie de plin în ureche, uneori începând înaintea crizei de ameţeală;
  • durere de cap.

Chemaţi medicul dacă:

  • bănuiţi că aveţi boala Meniere, care necesită evaluare medicală;
  • aveţi episoade recidivante de ameţeală; dificultăţile de menţinere a echilibrului pot indica probleme ale urechii interne, necesitând atenţie medicală;
  • auziţi din ce în ce mai greu; o pierdere treptată a auzului poate indica o problemă în orice parte a urechii (internă, medie sau externă) sau la nivelul creierului;
  • sunetele sunt diferite în cele două urechi; acesta poate fi semnul altor tipuri de boli ale urechii interne, în afară de boala Meniere.

Cauze

Crizele de boală Meniere pot fi declanşate de anxietate, tensiune sau de consumul excesiv de sare. Deşi oamenii de ştiinţă încă dezbat cauza exactă a afecţiunii, ei ştiu că ea implică o supraabundenţă a endolimfei, lichidul conţinut în urechea internă, în labirint.

Urechea internă este formată, de fapt, dintr-o pereche de organe senzoriale cuprinse în osul temporal, un mic compartiment al părţii laterale a craniului. Unul dintre componentele urechii interne, cohleea spiralată, converteşte sunetele în impulsuri electrice şi le trimite creierului. O altă parte conţine o serie de inele, numite canalele semicirculare.

În interiorul acestor inele se află un lichid care răspunde la modificarea poziţiei corpului (de exemplu, întins la orizontală, în picioare sau pe o parte). Semnalele de la canale, alături de informaţiile care pornesc de la ochi şi terminaţiile nervoase din piele, ajută creierul să îşi imagineze dacă trupul se ţine drept sau cade. Dintr-un motiv necunoscut, în boala Meniere urechea internă se umple cu prea mult lichid, dezorientând simţul echilibrului. Uneori, lichidul se poate chiar scurge din cohlee şi afectează auzul.

Persoanele cu ureche internă sau os temporal anormal conformat, fie din naştere, fie ca urmare a unui traumatism, au risc mai mare de a face boala Meniere. Forma şi nivelul de lichid din urechea internă pot fi de asemenea modificate de anumite boli şi stări, printre care infecţiile urechii mijlocii (otita medie), sifilisul, leucemia, otoscleroza (întărirea oaselor din urechea medie) şi problemele imune.

Procedee de testare şi diagnostic

De cele mai multe ori, un otolaringolog (specialist în nas, gât şi urechi) poate spune dacă aveţi boala Meniere prin simpla examinare a istoricului medical şi efectuarea unor teste simple în cabinet. Totuşi, deoarece ameţeala şi problemele de auz pot fi provocate de o mare varietate de afecţiuni - unele lipsite de consecinţe, altele destul de grave - stabilirea diagnosticului corect poate fi destul de delicată.

Pentru a elimina alte afecţiuni, medicul poate efectua o examinare amănunţită. Medicul poate indica unele procedee diagnostice dintre care audiometria (care testează modelele auzului în cele două urechi), radiografii pentru a determina forma craniului sau traumatisme vechi şi electro-cohleografia, în care un electrod este introdus prin timpan, pentru a testa caracteristicile electrice ale urechii interne ce pot indica natura problemelor de auz.

Tratament

Deoarece oamenii de ştiinţă nu au descoperit încă o metodă de vindecare pentru boala Meniere, majoritatea tratamentului este dirijată spre ameliorarea simptomelor şi echilibrarea impactului psihologic al afecţiunii. Intervenţiile chirurgicale sunt rezervate cazurilor foarte grave, ca ultim resort.

Medicină convenţională

Tratamentul bolii Meniere începe deseori prin medicaţii care încearcă să reducă presiunea şi să scadă lichidul din urechea internă. Dintre medicamentele prescrise de obicei fac parte diureticele (pentru creşterea excreţiei de lichid) şi sedativele (pentru calmarea pacientului şi scăderea senzaţiei de ameţeală). Meclizina şi diazepamul sunt două medicamente prescrise frecvent pentru reducerea ameţelii.

Unii medici utilizează şi antihistaminice, de exemplu prometazina şi dimenhidrinatul, pentru a reduce senzaţiile de vertij. Recent, medicii au introdus ca recomandare şi plasturii cutanaţi cu scopolamină, utilizaţi pentru combaterea răului de mare. Aceste medicamente pot fi de ajutor anumitor pacienţi, dar studiile ştiinţifice nu susţin în mod uniform utilizarea lor. Înainte de toate, multe dintre aceste medicamente pot provoca efecte secundare nedorite şi nici unul nu va vindeca boala.

Unii medici prescriu şi tratamente la „camera de presiune”, încercând să amelioreze presiunea din ureche prin modificarea presiunii din afara ei. Dacă un pacient are ameţeală intensă, medicul poate prescrie un tip de medicamente numite aminoglicozide, încercând să distrugă funcţia labirintică a echilibrului pentru a menţine capacitatea de auz a pacientului. Acest tip de medicament este de obicei prescris când un pacient are boala la ambele urechi.

Au fost puse la punct o serie de procedee chirurgicale cu scop similar-distrugerea intenţionată a labirintului urechii interne pentru a opri ameţeala debilitantă. Tehnicile chirurgicale includ neurectomia vestibulară (care implică secţiunea nervilor care merg la partea ţinând de echilibru a urechii interne) şi labirintectomia sau îndepărtarea labirintului. Aceste procedee drastice, care afectează serios echilibrul şi distrug complet aparatul auditiv, sunt în general rezervate pacienţilor cu vertij sever.

Într-o altă operaţie, numită intervenţie pe sacul endolimfatic, medicul încearcă să păstreze atât echilibrul, cât şi auzul prin drenarea urechii interne sau instalarea în labirint de mici valve sau şunturi, pentru micşorarea presiunii. Rezultatele sunt, de obicei, bune după primul an, dar unii pacienţi raportează reapariţia ameţelii mai târziu.

Medicină alternativă

Ca majoritatea remediilor convenţionale pentru boala Meniere, tratamentele alternative caută să amelioreze stresul şi alte simptome.

Acupunctură

Pentru ameţeală, consultaţi un acupunctor pentru stimularea următoarelor puncte ale urechii: neurogate, simpatic, rinichi, occiput, suprarenal şi inimă. Pentru cazurile cronice, un acupunctor poate trata puncte ale corpului de pe meridianele rinichi, splină şi triplul încălzitor.

Aromoterapie

Pentru liniştirea stresului, faceţi băi cu uleiuri esenţiale de lavandă, geranium şi santal. Puteţi încerca şi un masaj blând cu esenţă de lavandă şi ulei de muşeţel.

Reflexologie

Pentru a ameliora simptomele, stimulaţi zona urechii prin plimbarea degetului mare al mâinii de-a lungul bazei degetelor mici şi a corpului degetelor doi şi trei ale picioarelor. Plimbaţi-vă degetul mare al mâinii în sus şi în jos pe porţiunea superioară a zonei coloanei vertebrale şi masaţi zona gâtului de pe degetul mare. Stimulaţi apoi zona plexului solar.

Manipulate fizică

Pentru cazurile cronice de boală Meniere, consultaţi un osteopat sau chiropractician pentru ajustări ale capului, mandibulei, gâtului şi părţii inferioare a spatelui, adresate unor restricţii ale mişcărilor care pot afecta urechea internă. Pentru cazurile acute de ameţeală, un reflexolog poate sugera masarea zonei urechii.

Plante chinezeşti

Deşi unii practicieni ai medicinei chinezeşti disting mai multe tipuri de ameţeală, un remediu general, adecvat oricărui scop, cuprinde ghimpe (Xanthium sibiricum), flori de magnolie (Magnolia liliflora), lemn dulce (Glycyrrhiza uralensis), flori de caprifoi (Lonicera japonica) şi alte plante. Vizitaţi un practician al medicinei chinezeşti pentru o prescripţie adecvată. Reţineţi că puteţi fi alergic la anumite plante chinezeşti.

Homeopatie

Un pacient cu boala Meniere are mai multe opţiuni homeopate - toate administrate în doze 12x la fiecare 4-6 ore. Pentru ameţeala din timpul unei faze acute, care se agravează de la sensibilitatea la mişcare şi care este însoţită de durere de cap şi sforăit sau bâzâit în urechi, încercaţi Bryonia. Pentru ameţeală şi greaţă într-o criză utilizaţi Cocculus. Iar pentru ameţeală care se agravează în poziţia întins sau la răsucire şi care este însoţită de sensibilitate la lumină încercaţi Conium. Dacă nu vă simţiţi mai bine într-una sau două zile, sau dacă aveţi boală Meniere cronică, trebuie să căutaţi sfatul unui homeopat.

Medicină psihosomatică

În boala Meniere, pacienţii sunt supuşii unui ciclu vicios de crize urmate de anxietate şi stres, care, la rândul lor, pot provoca o criză. O serie de comunităţi din Statele Unite sponsorizează grupuri de susţinere pentru boala Meniere, unde oamenii îşi pot discuta problemele cu ascultători binevoitori. Diferite forme de terapie prin masaj şi yoga sunt, de asemenea, căi foarte bune de reducere a stresului.

Alimentaţie şi dietă

Unii nutriţionişti recomandă o dietă pentru boala Meniere care caută să mărească grăsimile, caloriile şi proteinele, deşi nu există dovezi că un astfel de regim ar putea vindeca boala. Specialiştii mai recomandă şi un aport zilnic de:

  • 2.000 mg de vitamina C;
  • câte 50 mg de vitamină B1, B2 şi B6;
  • 20 mg de zinc şi alte vitamine şi substanţe minerale.

Dacă aveţi boala Meniere, ar trebui să vă abţineţi de la sare - care provoacă reţinerea de lichide în organism - şi să vă limitaţi consumul de lichide. Unii experţi speculează că scăderea nivelului de lichid din organism ajută reducerea presiunii din urechea internă, dar aceasta nu este dovedit. Un nutriţionist sau un dietetician poate prescrie o dietă pentru orice probleme specifice pe care le-aţi avea.

Ce puteţi face acasă

  • În timpul unei crize de boală Meniere, staţi întins, nemişcat şi încercaţi să vă relaxaţi.
  • Încercaţi să vă reduceţi consumul de lichide şi sare. Unii cred că scăderea nivelului de lichid din organism poate ajuta reducerea presiunii datorate acumulării de lichid din urechea medie.
  • Evitaţi cofeina, fumatul şi alcoolul, care pot creşte stresul şi interferează cu o odihnă adecvată.
  • Încercaţi să dormiţi bine noaptea.
  • Evitaţi să şofaţi, să înotaţi, să urcaţi pe scări sau alte activităţi în care o criză de ameţeală poate determina răniri grave.

Prevenire

Cea mai bună cale de prevenire a unei crize de boală Meniere este reducerea stresului din viaţă. Căutaţi să vă distraţi, poate cu un hobby sau un sport. Luaţi-vă timpul necesar obţinerii lucrurilor care vă fac plăcere: ascultaţi muzică, beţi un ceai relaxant - muşeţelul (Matricaria recutita) este o bună alegere - sau permiteţi-vă momente în care să staţi pur şi simplu fără să faceţi nimic. Dacă stresul şi anxietatea continuă, vă puteţi adresa unui psihoterapeut.

Check Also

Gripă

Gripa este o boală virală extrem de contagioasă care apare cel mai frecvent iarna şi …

Leucemie

Leucemia este un cancer al sângelui. Spre deosebire de alte cancere, leucemia nu produce tumori, …

SIDA

Pentru o persoană care a contractat virusul ce provoacă SIDA, prognosticul pe termen lung este …

Hemoroizi

Hemoroizii sunt, în fond, venele dilatate ale rectului. Venele hemoroidare se află în porţiunea inferioară …

Artrită

Muncitorii americani lipsesc mai multe zile de la lucru din cauza durerilor articulare decât din …