Histoplasmoză

Caracteristici esenţiale

  • asocierea cu expunerea la lilieci şi excrementele păsărilor, frecvent întâlnită de-a lungul văilor râurilor
  • majoritatea pacienţilor sunt asimptomatici; afectarea respiratorie este cea mai frecventă formă clinică
  • forma sistemică apare rar în cazul unui status imun normal, manifestându-se cu hepatosplenomegalie, adenopatii şi ulceraţii bucale
  • frecventă la cei cu SIDA sau alte stări de imunodepresie, la care prognosticul este prost
  • testele cutanate şi serologice pun rareori diagnosticul, care este confirmat, de cele mai multe ori, prin biopsia organelor afectate cu însămânţarea pe medii de cultură şi identificarea antigenului urinar polizaharidic

Date generale

Histoplasmoza este produsă de Histoplasma capsulatum, o ciupercă dimorfă izolată din solul regiunilor endemice (centrul şi estul Statelor Unite, estul Canadei, Mexic, America Centrală, America de Sud, Africa şi Asia de Sud-Est). Infecţia se produce prin inhalarea sporilor din mediul extern. Aceştia se transformă în celule mici înmugurite ce sunt fagocitate de macrofagele pulmonare. Microorganismul proliferează şi invadează alte organe pe cale hematogenă.

Elemente de diagnostic

Simptome şi semne

Majoritatea cazurilor de histoplasmoza sunt asimptomatice sau uşoare, nerecunoscute clinic. Infecţiile vechi sunt diagnosticate pe baza testului cutanat pozitiv la histoplasmină şi pe identificarea întâmplătoare, la un examen radiologic, a calcificărilor pulmonare sau splenice. De obicei, semnele şi simptomele de afectare pulmonară sunt absente, chiar şi la cei ce prezintă ulterior calcificări evidenţiate radiologic.

Forma simptomatică seamănă cu o infecţie gripală uşoară, cu durata de 1-4 zile. Formele mai severe sunt frecvent diagnosticate ca pneumonii atipice. Pacienţii au, în aceste cazuri, febră, tuse şi dureri toracice moderate care durează între 5 şi 15 zile. Examenul clinic este de obicei nesemnificativ. În faza acută modificările radiologice sunt variabile şi nespecifice. Boala poate apărea, de asemenea, şi sub alte forme clinice:

Histoplasmoza acută

Histoplasmoza acută apare frecvent sub formă de epidemii. Este o formă severă, caracterizată prin prostraţie, febră şi puţine manifestări pulmonare, chiar şi atunci când modificările radiologice sunt specifice unei pneumonii. Boala durează între o săptămână şi 6 luni, dar evoluţia este, în general, bună.

Histoplasmoza diseminată progresivă

Histoplasmoza diseminată progresivă are, de obicei, o evoluţie fatală în cel mult 6 săptămâni. Se manifestă cu febră, dispnee, tuse, pierdere ponderală şi prostraţie. La copii apare, de obicei, diareea. La examenul obiectiv sunt descoperite ulceraţii ale mucoasei orofaringiene, hepato şi splenomegalie, dar frecvent sunt interesate toate organele, în special glandele suprarenale.

Histoplasmoza pulmonară evolutivă cronică

Histoplasmoza pulmonară evolutivă cronică se întâlneşte la pacienţii vârstnici cu bronhopneumopatie obstructivă cronică şi la cei cu uşoară imunosupresie. Evoluţia pulmonară este cronică progresivă, adesea cu formarea unor cavităţi apicale.

Boala generalizată la gazdele imunodeprimate

Boala generalizată la gazdele imunodeprimate poate fi urmarea reactivării unor focare anterioare sau poate să se prezinte ca boală acută. Apare, frecvent, la bolnavii infectaţi cu HIV şi se caracterizează prin afectare pluriorganică. Aspectul radiologic este caracteristic diseminării miliare. În lipsa instituirii tratamentului, evoluţia poate fi fulminantă, ducând la deces.

Investigaţii de laborator

Cei mai mulţi pacienţi cu boală pulmonară progresivă au anemie datorată infecţiei cronice. În formele diseminate, afectarea medulară duce la pancitopenie. Laboratorul relevă frecvent creşterea lactat dehidrogenazei, fosfatazei alcaline şi feritinei. Cu excepţia formei pulmonare cronice, examenul sputei este, în general, negativ, în timp ce la imunodeprimaţii cu boală acută generalizată, agentul patogen este identificat în peste 80% din cazuri în hemoculturi şi culturi de măduvă osoasă.

În formele generalizate ale pacienţilor cu SIDA, testul pentru identificarea antigenului urinar are o sensibilitate de peste 90%, fiind un marker al recăderilor. Folosit ca screening în histoplasmoza pulmonară, testul imunodifuziei are o sensibilitate de 50% în forma acută, iar reacţia de fixare a complementului - de 80%. La pacienţii cu imunodeficienţe, asocierea celor două metode de screening are o sensibilitate de 80%.

Tratament

Atât la imunodeprimaţi, cât şi la cei cu sistem imunitar normal, în histoplasmoza localizată cu evoluţie progresivă şi în forma diseminată fără afectare meningeală se foloseşte, de elecţie, itraconazolul, 200-400 mg/zi, per os, circa 80% din cazuri răspunzând la acest tratament. Durata administrării variază de la câteva săptămâni la câteva luni, în funcţie de gravitatea bolii.

Amfotericina B este rezervată cazurilor ce nu tolerează medicaţia orală, celor care nu răspund la itraconazol, meningitelor şi bolii generalizate la imunodeprimaţi. În ultimele două situaţii, pot fi necesare doze totale de până la 2,5 grame. Pacienţii cu histoplasmoza asociată cu SIDA necesită tratament cronic cu itraconazol, 200-400 mg pe zi, per os.

Check Also

Vegetaţii veneriene (genitale)

Se estimează că vegetaţiile veneriene (Condyloma acuminata) afectează între 10 şi 20 de milioane de …

Urechea înotătorului

Cunoscută profesioniştilor în domeniul medical sub denumirea de otită externă, urechea înotătorului este o inflamaţie …

Traumatisme sportive

Fiecare familie a avut partea ei de traumatisme legate de eforturile sportive sau, în mod …

Totul despre acupunctură

Secretele medicinei alternative Acupunctura este una dintre ramurile medicinei tradiţionale chineze. Fondată pe o viziune …

O boală „tăcută” poate cauza infertilitate

Chlamydia este una dintre cele mai frecvente infecţii cu transmitere sexuală – dar majoritatea celor …