Guşă endemică

Caracteristici esenţiale

  • frecventă în regiunile cu alimentaţie săracă în iod
  • rată crescută a hipotiroidismului congenital şi a cretinismului
  • uneori, guşile devin multinodulare şi pot atinge dimensiuni impresionante
  • majoritatea adulţilor cu guşă endemică sunt eutiroidieni; totuşi, unii sunt hipotiroidieni sau hipertiroidieni
  • afectare cognitivă şi a auzului de diverse grade

Date generale

Aproximativ 5% din populaţia lumii are guşă. Dintre aceştia, aproape 75% sunt persoane care provin din arii geografice caracterizate printr-un deficit iodat semnificativ. Zone cu deficit de iod se întâlnesc în 115 ţări, majoritatea în curs de dezvoltare, dar şi în alte state europene. În anumite regiuni înalt endemice, peste 50% din populaţia respectivă prezintă guşă. Dintre aceste persoane, mai mult de 0,5% pot avea cretinism guşogen de tip adult, cu manifestări mai puţin severe de hipotiroidism dar mult mai frecvente (surditate izolată, hipostaturalitate sau retard mental).

Coeficientul de inteligenţă la adulţii cu deficit de iod este, în medie, cu 13 puncte sub cel aşteptat. Deşi deficienţa de iod este cea mai frecventă cauză a guşei endemice, anumite alimente (de exemplu, sorgul, meiul, porumbul, manioca) şi unele poluante ale apei pot determina apariţia sau agravarea unei guşi preexistente (secundară deficitului de iod). Unii indivizi sunt în mod special predispuşi la guşă, datorită unor defecte congenitale parţiale în activitatea enzimatică a tiroidei.

Elemente de diagnostic

Semne şi simptome

Guşa endemică are uneori aspect multinodular şi poate atinge dimensiuni semnificative. Creşterea guşei pe parcursul sarcinii se poate solda cu apariţia unor simptome datorate fenomenelor compresive. Unii pacienţi cu guşă endemică devin hipotiroidieni. Alţii dezvoltă tireotoxicoză, deoarece guşa creşte şi devine autonomă, mai ales lă pacienţii cărora li s-a suplimentat iodul din alimentaţie.

Investigaţii de laborator

În general, tiroxinemia este normală, iar hormonul tiroidostimulant seric este normal sau uşor crescut. În prezenţa unui hipertiroidism, hormonul tiroidostimulant scade dacă guşa multinodulară a devenit autonomă, datorită unei cantităţi suficiente de iod pentru sinteza hormonilor tiroidieni. Radioiodocaptarea tiroidiană este de obicei crescută, dar poate fi normală dacă aportul de iod nu este adecvat. La majoritatea pacienţilor, anticorpii antitiroidieni în ser sunt fie nedecelabili, fie scăzuţi. Tireoglobulina serică este adesea crescută.

Diagnostic diferenţial

Guşa endemică trebuie diferenţiată de toate celelalte forme de guşă nodulară, care se pot întâlni concomitent cu aceasta în regiunile endemice.

Profilaxie

Înaintea de introducerea suplimentării alimentaţiei cu iod, regiunea Marilor Lacuri din Statele Unite era cunoscută ca „regiunea guşilor”. În anumite cantoane ale Elveţiei, 30% din bărbaţii tineri au fost declaraţi inapţi pentru stagiul militar din cauza guşilor de mari dimensiuni. În Elveţia, suplimentarea cu iod a început în anul 1922, iniţial prin adăugarea a 5 mg de iodură de potasiu la fiecare kilogram de sare, urmată de creşterea la 20 mg/kg de sare. Această măsură a eliminat, teoretic, guşa endemică şi cretinismul.

Din păcate, multe ţări în care deficitul de iod este o realitate, au programe necorespunzătoare de suplimentare a iodului. Necesarul alimentar minim de iod este de aproximativ 50 μg pe zi, cu un aport optim de 150-300 μg de iod pe zi. Aportul de iod se apreciază prin determinarea excreţiei urinare a iodurilor, care trebuie să fie mai mari de 100 μg de iod pe gramul de creatinină. Iniţierea suplimentării cu iod în ariile geografice afectate, determină în primul an de la administrare o creştere a frecvenţei hipertiroidismului, urmată apoi de scăderea accentuată a frecvenţei guşei toxice nodulare şi a bolii Graves.

Tratament

În regiunile endemice, suplimentarea alimentară cu iod previne cu succes guşa datorată deficitului de iod şi cretinismul, dar este mai puţin eficientă pentru involuţia guşelor deja formate. De cele mai multe ori, tentativele de a produce involuţia acestor guşi (prin administrare de tiroxină) eşuează şi pot determina chiar tireotoxicoză, deoarece guşele nodulare tind să devină autonome în timp.

Adulţii cu guşă multinodulară voluminoasă solicită uneori tiroidectomie din raţiuni estetice sau pentru rezolvarea simptomelor compresive sau specifice tireotoxicozei. În zonele geografice cu deficit de iod, există o rată crescută a recurenţelor guşii după tiroidectomie parţială.

Check Also

Vegetaţii veneriene (genitale)

Se estimează că vegetaţiile veneriene (Condyloma acuminata) afectează între 10 şi 20 de milioane de …

Urechea înotătorului

Cunoscută profesioniştilor în domeniul medical sub denumirea de otită externă, urechea înotătorului este o inflamaţie …

Traumatisme sportive

Fiecare familie a avut partea ei de traumatisme legate de eforturile sportive sau, în mod …

Totul despre acupunctură

Secretele medicinei alternative Acupunctura este una dintre ramurile medicinei tradiţionale chineze. Fondată pe o viziune …

O boală „tăcută” poate cauza infertilitate

Chlamydia este una dintre cele mai frecvente infecţii cu transmitere sexuală – dar majoritatea celor …