Fisură anală

O fisură anală, numită şi ulcer anal, este o crăpătură superficială, unică, la nivelul mucoasei anusului (ultima dintre regiunile intestinului, care se deschide şi la exterior). Fisura începe imediat deasupra orificiului anal şi se extinde pe o distanţă de 0,5-2 cm de-a lungul peretelui anal.

Fisura anală poate fi cumplit de dureroasă. Defecaţia o irită, iar muşchii sfincterului anal de la orificiul anal pot reacţiona intrând în spasm. Combinate, aceste efecte provoacă dureri extreme, care se agravează şi mai mult dacă scaunele sunt fie tari, fie apoase. În ciuda durerii, fisura nu este periculoasă şi se va vindeca, probabil, printr-un tratament simplu. Nu o ignoraţi, totuşi: dacă fisura se cronicizează, se poate forma un ţesut cicatricial ce împiedică defecaţia. Este posibil să aveţi nevoie de o intervenţie chirurgicală pentru a corecta problema.

Simptome

Simptomele sunt următoarele:

  • picături de sânge roşu-deschis pe materiile fecale, hârtia de toaletă sau lenjerie; ocazional, hemoragia este mai abundentă;
  • durere tip junghi sau arsură în regiunea anală în timpul defecaţiei; durerea surdă poate continua timp de mai multe ore;
  • o mică bucăţică de piele la capătul fisurii (numit „hemoroidul santinelă”) ce poate fi vizibilă în afara anusului;
  • scaune tari sau rare, datorate de obicei reţinerii deliberate a defecaţiilor dureroase.

Chemaţi medicul dacă:

  • observaţi o hemoragie anală de orice fel; puteţi avea o afecţiune gravă precum cancerul colorectal, diverticulul Meckel sau ciroza; hemoragia anală nu trebuie niciodată ignorată;
  • medicul v-a confirmat deja că aveţi o fisură anală, însă, după o lună de tratament, fisura nu s-a vindecat; cauza fisurii sau a întârzierii vindecării poate fi alta, precum cancerul colorectal.

Cauze

Deseori nu este clar de ce a apărut o fisură anală. Fisurile posterioare, de-a lungul peretelui anal posterior, sunt probabil rezultatul eforturilor de defecaţie în caz de constipaţie. Eliminând scaune voluminoase şi tari, mucoasa anală se întinde prea mult şi se rupe. Fisurile anterioare, de-a lungul peretelui anterior, sunt de obicei legate de formarea de ţesut cicatricial în urma unei intervenţii chirurgicale anterioare sau de presiunile extreme suportate de regiunea anală în timpul naşterii. Fisurile anale pot reprezenta de asemenea un efect secundar al unei alte afecţiuni, precum proctita (inflamaţia rectului), boala Crohn sau cancerul colorectal.

Procedee şi teste diagnostice

Deoarece orice atingere în această zonă sensibilă poate provoca dureri extreme, medicii încearcă să facă pe cât posibil mai puţine manevre pentru a diagnostica fisura anală şi a exclude afecţiunile grave, cum sunt cancerul colorectal, sifilisul, tuberculoza, boala Crohn şi SIDA. O examinare vizuală - inspectarea atentă a regiunii anale - este deseori suficientă. Medicul dumneavoastră poate introduce un deget înmănuşat şi lubrifiat pentru a examina manual anusul sau poate introduce un instrument mic şi subţire, numit anoscop, pentru a obţine o imagine mai clară şi mai de aproape (cu anestezie locală, dacă este necesar).

Tratament

Practicarea unei bune igiene anale, pentru a evita infecţiile, şi menţinerea consistenţei moi a scaunelor, pentru a reduce la minimum durerea şi spasmul, vor ajuta fisura să se vindece spontan. Totuşi, deseori fisurile anale reapar. Chirurgia este singurul tratament cunoscut ce poate rupe acest ciclu, reprezentând astfel cea mai bună opţiune terapeutică în cazul fisurilor persistente.

Medicina convenţională

Cremele anestezice aplicate direct pe fisură reprezintă prima linie de apărare, împreună cu băile de şezut calde şi modificări în alimentaţie pentru a evita constipaţia. Această combinaţie are de obicei succes dacă fisura este tratată precoce. Dacă fisura nu răspunde la aceste tratamente şi totuşi nu este foarte severă, medicul poate aplica un anestezic local, după care introduce în anus un deget înmănuşat, pentru a dilata sfincterul anal, creând un mediu mai propice pentru vindecare.

Dacă fisura anală este extraordinar de dureroasă, rezistentă la alte forme de tratament sau de lungă durată, cea mai bună opţiune este intervenţia chirurgicală. Aceasta implică secţionarea sfincterului anal inferior, astfel încât acesta să nu se mai poată contracta şi provoca apariţia de fisuri anale. De asemenea, chirurgul poate extirpa fisura şi pielea din jurul ei, inclusiv hemoroidul santinelă, dacă este prezent. Această procedură are durata de 20 minute şi poate fi efectuată în ambulator, sub anestezie locală sau rahidiană, fiind deosebit de eficientă.

De obicei, fisura se vindecă, iar recidivele sunt improbabile. Peste 90% dintre cei supuşi intervenţiei chirurgicale nu fac recidive dacă menţin după aceea o dietă bogată în fibre. Recuperarea durează 3-4 zile şi este posibil să aveţi dificultăţi în controlarea flatusurilor după intervenţia chirurgicală.

Medicina alternativă

Deseori vă puteţi vindeca o fisură anală prin reglarea tranzitului intestinal şi prin menţinerea stresului şi anxietăţii la niveluri scăzute. Dacă puteţi menţine aceste schimbări ale stilului de viaţă, este improbabil ca fisura să recidiveze.

Fitoterapia

Ceaiul de păpădie (Taraxacum officinale), luat de trei ori pe zi, poate contribui la menţinerea consistenţei moi a scaunelor. Amestecaţi 2-3 linguriţe de rădăcină de păpădie cu o ceaşcă de apă şi fierbeţi timp de 10 minute.

Homeopatia

Unul dintre următoarele remedii, în diluţia 12C, luat de patru ori pe zi timp de până la 7 zile, poate fi util. Dacă unul dintre remedii nu are efect, încercaţi altul. Aesculus poate contribui la alinarea arsurilor anale însoţite de dureri lombare şi scaune voluminoase, uscate, tari. În caz de defecaţii dureroase cu scaune de mici dimensiuni şi mucus, încercaţi Graphites. În caz de dureri ascuţite în timpul şi după defecaţie, în condiţii de constipaţie, ce dau senzaţia de rupere a anusului, folosiţi acid nitric. Când durerea provocată de fisura anală este ascuţită şi arzătoare, de parcă ar fi cioburi de sticlă în anus, folosiţi Ratanhia.

Ce puteţi face acasă

  • Aplicaţi o cremă eliberată fără prescripţie medicală, ce conţine hidrocortizon 1% sau vitaminele A şi D, imediat în interiorul anusului (în acest scop există la dispoziţie mici acoperitori de cauciuc pentru degete). Hidrocortizonul poate reduce edemul şi durerea, iar crema vitaminizată ameliorează durerea şi stimulează vindecarea. Supozitoarele ajung prea sus în rect pentru a fi de vreun ajutor.
  • De mai multe ori pe zi, faceţi băi calde de şezut, cu durata de 20 minute. Acestea relaxează sfincterul anal, reducând spasmele şi durerea asociate acestora.

Prevenire

Prevenirea implică evitarea constipaţiei şi diareei prin alimentaţie şi exerciţii fizice. Printre alte beneficii, o alimentaţie sănătoasă şi exerciţiile fizice regulate promovează o bună stare de sănătate a intestinelor şi oferă protecţie împotriva fisurilor anale.

Check Also

Cauzele şi caracteristicile scăderii în greutate

Cauză: hipoactivitatea glandei suprarenale Caracteristici comune: dureri abdominale, oboseală, zone de piele închise la culoare …

Cauzele şi caracteristicile anizocoriei

Cauzele şi caracteristicile anizocoriei sunt următoarele: pupila Adie (tonică) (pupilă care nu se contractă normal …

Cauzele şi caracteristicile pruritului anal

Boli rectale anale Cauză: boala inflamatorie intestinală (de exemplu, boala Crohn) Caracteristici comune: eliminare de …

Cauzele şi caracteristicile pruritului

Afecţiuni cutanate Cauză: dermatită de contact Caracteristici comune: eritem şi, uneori, vezicule cu localizare care …

Când pielea este uscată

Textura moale şi elastică a tegumentului normal este determinată de conţinutul de apă. Pentru a …