Fascioloză (gălbează)

Fasciola hepatica este un parazit frecvent întâlnit la ovine, dar o mare varietate de ierbivore sunt gazde intermediare. Omul se infectează prin consumul de salată sălbatică crescută pe marginea apelor sau prin apa contaminată cu metacercari. Infecţia este larg răspândită, dar apare mai frecvent în ţările în care se cresc ovine sau unde se mănâncă salată sălbatică. Infecţia s-a semnalat în Europa, Statele Unite, Hawai, Indiile de Vest, Orientul Mijlociu, China, Siberia şi în nordul, estul şi sudul continentului african.

Ouăle din fecalele gazdei ajung în apă unde eliberează o larvă numită miracidium ce înnoată în căutarea gazdei intermediare (melcii din genul Limnea). În aceşti melci, parazitul îşi completează ciclul de viaţă, transformându-se în cercări. De obicei, aceştia părăsesc melcul şi se închistează sub formă de metacercari, ataşându-se de vegetaţie (anumiţi cercări se transformă în metacercari direct în apă).

Viermii adulţi au un aspect foliaceu şi măsoară 3 x 1,5 cm. La om (gazda definitivă), metacercarii ies din chiste, penetrează capsula hepatică, stabilindu-se în căile biliare, unde produc focare localizate de necroză a parenchimului şi microabcese. Deşi infecţia este, în mod obişnuit, benignă, se pot distinge trei căi de evoluţie a bolii: acută, cronică latentă şi cronică obstructivă.

Boala acută, asociată cu migrarea larvelor imature prin ficat, se manifestă prin: hepatomegalie dureroasă, febră, leucocitoză, eozinofilie marcată (până la 90%), dureri în epigastru sau hipocondrul drept, cefalee, anorexie şi vărsături. În boala severă, se constată mialgii, urticarie sau alte reacţii alergice, icter, caşexie. Anemia şi hipogamaglobulinemia sunt frecvente, dar şi alte teste funcţionale hepatice pot fi anormale. Diagnosticul precoce este dificil în faza acută a bolii, deoarece ouăle nu apar în fecale decât după 3-4 luni de la infectare.

Faza cronică latentă poate fi asimptomatică sau se poate manifesta prin hepatomegalie şi alte modificări caracteristice fazei acute. Obstrucţia căilor biliare extrahepatice prin fasciolele adulte, în faza cronică obstructivă, produce un tablou clinic similar celui din colangita sclerozantă, ciroza biliară sau coledocolitiaza. Ocazional, viermii adulţi migrează în alte organe, producând o simptomatologie specifică.

Diagnosticul se stabileşte prin decelarea ouălelor caracteristice în materiile fecale. În acest scop, pot fi necesare examinări repetate. Uneori, diagnosticul se pune numai pe decelarea ouălelor în aspiratul duodenal şi, rareori, după biopsia hepatică sau explorarea intraoperatorie. Starea de purtător poate apărea în cazul ingestiei de ficat de vită sau de oaie infestat cu ouă. Eozinofilia este caracteristică diagnosticului. La acestea, se adaugă datele furnizate de metodele imagistice şi de colangiografie.

Testele serologice sunt utile în cazul unui diagnostic prezumtiv, în special în faza acută a bolii. Testele tip ELISA sunt foarte sensibile şi specifice pentru detectarea antigenelor şi anticorpilor, dar există şi reacţii încrucişate cu schistosomiaza. Tratamentul corect se corelează cu o scădere a titrului de anticorpi. Se citează utilizarea triclabendazolului, un medicament de uz veterinar, în tratarea cazurilor de fascioloză umană.

Eficienţa tratamentului, dozele ce trebuie utilizate şi efectele secundare ale acestui medicament sunt în studiu. Un raport recent arată că o doză unică de 10 mg/kg a dat o rată de vindecare de 80%, fără efecte adverse. Bithionolul este o alternativă de tratament, dar deficienţele sale sunt legate de durata lungă a tratamentului (administrarea se face ca şi în paragonimiază), de rata eşecurilor (până la 50%) şi de reacţiile adverse frecvente.

Studiile asupra eficacităţii albendazolului în tratamentul fasciolozei sunt în desfăşurare, dar şi în cazul acestui drog s-au semnalat procentaje scăzute de vindecare. Părerile asupra prazi-quantelului sunt împărţite, dar specialiştii sunt de acord că are o eficacitate scăzută dacă este administrat în doză de 25 mg/kg (în 3 prize) pentru circa 7 zile.

Bithinolul şi dihidroemetina sunt disponibile în Statele Unite numai la Serviciul Medicamentelor pentru Boli Parazitare, Centrele pentru Controlul îmbolnăvirilor. În zonele endemice se recomandă ca plantele de apă să nu fie consumate crude. Spălarea nu poate distruge metacercarii aşa cum o face prepararea termică. Apa de băut trebuie fiartă (1 minut) sau filtrată.

Check Also

Vegetaţii veneriene (genitale)

Se estimează că vegetaţiile veneriene (Condyloma acuminata) afectează între 10 şi 20 de milioane de …

Urechea înotătorului

Cunoscută profesioniştilor în domeniul medical sub denumirea de otită externă, urechea înotătorului este o inflamaţie …

Traumatisme sportive

Fiecare familie a avut partea ei de traumatisme legate de eforturile sportive sau, în mod …

Totul despre acupunctură

Secretele medicinei alternative Acupunctura este una dintre ramurile medicinei tradiţionale chineze. Fondată pe o viziune …

O boală „tăcută” poate cauza infertilitate

Chlamydia este una dintre cele mai frecvente infecţii cu transmitere sexuală – dar majoritatea celor …