Durere facială

Nevralgia trigeminală

Nevralgia trigeminală („ticul dureros”) are incidenţă maximă la persoanele de vârsta a doua şi a treia. Afectează mai frecvent femeile decât bărbaţii. Afecţiunea este caracterizată prin episoade scurte de durere facială lancinantă cu apariţie bruscă, de obicei în zona comisurilor bucale după care iradiază instantaneu către ureche, ochi sau narina ipsilaterală.

Durerea poate fi declanşată sau precipitată de anumiţi factori, cum ar fi stimularea tactilă, mişcarea, mimica şi masticaţia. De fapt, pentru a evita apariţia factorilor declanşatori şi deci a altor atacuri, mulţi dintre pacienţi fac eforturi de a-şi controla mimica în timp ce vorbesc. Pot apărea remisiuni spontane timp de câteva luni sau mai mult. Pe măsură ce afecţiunea progresează, totuşi, episoadele dureroase devin din ce în ce mai frecvente, perioadele de remisiune sunt mai scurte şi mai rare şi poate persista o durere continuă între episoadele de durere lancinantă. Simptomatologia rămâne cantonată în teritoriul de distribuţie al nervului trigemen (de obicei ramura a maxilară sau mandibulară) strict unilateral.

Trăsăturile caracteristice ale durerii în nevralgia trigeminală o diferenţiază în general de alte etiologii ale durerii faciale. Examenul neurologic nu evidenţiază nici o anomalie, cu excepţia câtorva pacienţi la care nevralgia trigeminală este simptomatică pentru afecţiuni organice subiacente care o provoacă, cum ar fi scleroza multiplă sau neoplasmul de trunchi cerebral, cazuri în care semiologia va depinde de natura şi sediul leziunii. Similar, tomografia computerizată şi examenele radiologice cu substanţă de contrast sunt normale la pacienţii cu nevralgie trigeminală idiopatică.

În cazul unui pacient tânăr ce se prezintă cu nevralgie trigeminală, trebuie suspicionată scleroza multiplă chiar dacă acesta nu prezintă şi alte semne neurologice. În astfel de cazuri, pot fi coroborate rezultatele obţinute la testarea potenţialelor evocate şi la examenul lichidului cefalorahidian. Când durerea facială se datorează unei tumori de fosă posterioară, tomografia computerizată şi rezonanţa magnetică nucleară (RMN) evidenţiază în general leziunea.

Medicamentul cel mai util în tratamentul nevralgiei trigeminale este carbamazepină, administrată în doze de până la 1.200 mg/zi, cu monitorizarea hemoleucogramei şi a probelor funcţionale hepatice. Dacă totuşi carbamazepină este ineficientă sau nu este tolerată, poate fi încercată fenitoină. Baclofenul (10-20 mg de 3 sau 4 ori pe zi) poate fi de asemenea util, fie administrat singur, fie în combinaţie cu carbamazepină sau fenitoină.

În trecut, erau recomandate injecţiile cu alcool, rizotomia sau tractotomia dacă tratamentul farmacologic nu era eficient, în ultimul timp însă, explorarea fosei posterioare a evidenţiat frecvent unele leziuni organice în cazul nevralgiei (în ciuda aspectelor normale evidenţiate prin tomografie computerizată, rezonanţă magnetică nucleară [RMN] sau arteriografie), aşa cum ar fi malformaţii arteriale sau venoase ce comprimă rădăcina nervului trigeminal. În astfel de cazuri, simpla decomprimare şi separarea vasului anormal de rădăcina nervului produce ameliorarea de durată a simptomatologiei.

La pacienţii vârstnici, cu o supravieţuire estimată mai redusă, rizotomia prin radiofrecvenţă este de preferat, deoarece este uşor de efectuat, produce puţine complicaţii şi aduce o ameliorare simptomatică pentru un timp. Secţionarea chirurgicală a rădăcinii nervului prin utilizarea razelor gamma este o altă abordare non-invazivă ce se dovedeşte utilă la 80% dintre pacienţi, fără efecte secundare importante. Controlul chirurgical extins nu evidenţiază nici o anomalie şi este inutil la pacienţii cu nevralgie trigeminală datorată sclerozei multiple.

Durerea facială atipică

Durerea facială, fără caracteristici tipice nevralgiei trigeminale, este în general o durere constantă, adesea cu caracter de arsură ce poate avea la debut o distribuţie restrânsă, dar care se răspândeşte rapid la restul hemifeţei afectate şi, uneori, interesează şi hemifaţa opusă, gâtul sau regiunea nucală. Afecţiunea este în mod special caracteristică femeilor de vârsta medie, multe dintre acestea suferind de depresie psihică, dar nu este încă suficient de clar dacă depresia este cauza sau reacţia la durere. Pot fi testate analgezicele simple ca şi antidepresivele triciclice, carbamazepină şi fenitoină. Răspunsul la tratament este deseori nesatisfăcător. Analgezicele opioide sunt riscante din pricina pericolului de inducere a toleranţei la pacienţii cu această afecţiune. Nu este indicat tratamentul chirurgical.

Nevralgia glosofaringiană

Nevralgia glosofaringiană este o afecţiune mai puţin frecventă în care durerea, cu trăsături similare celor din nevralgia trigeminală, apare la nivelul faringelui, fosei amigdaliene şi uneori în profunzimea urechii şi la baza limbii. Durerea poate fi precipitată de deglutiţie, masticaţie, vorbit sau căscat şi este uneori însoţită de sincopă. În multe cazuri, nu există nici o patologie organică subiacentă. Carbamazepina este tratamentul de elecţie şi trebuie încercat (în doze zilnice de până la 1.200 mg) înainte de a avea în vedere orice procedură chirurgicală.

Nevralgia postherpetică

Herpesul zoster se datorează infecţiei sistemului nervos cu virusul varicelo-zosterian. Aproximativ 15% dintre pacienţii care fac herpes zoster suferă de nevralgie postherpetică. Această complicaţie are tendinţa să apară în special la vârstnici şi când este afectat primul ram al nervului trigemen. Un istoric pozitiv de herpes zoster şi prezenţa cicatricelor rezultate din erupţie sunt de ajutor în diagnostic. Durerea severă din herpes este corelată cu intensitatea simptomatologiei postherpetice.

Incidenţa nevralgiei postherpetice nu este redusă de utilizarea corticoterapiei sistemice, a aciclovirului sau famciclovirului în tratamentul herpesului. Tratamentul complicaţiilor apărute este esenţialmente medical. Dacă analgezicele simple nu au efect, proba terapeutică cu un compus triciclic (de exemplu, amitriptilină, până la 100-150 mg/zi) în combinaţie cu un fenotiazinic (de exemplu, perfenazin, 2-8 mg/zi) este adeseori eficientă. Alţi pacienţi răspund la carbamazepina (până la 1.200 mg/zi) sau fenitoina (300 mg/zi). Aplicaţiile topice de cremă cu capsaicin (de exemplu, Zostrix, 0,025%), pot fi de asemenea benefice, probabil datorită depleţiei de peptide mediatoare ale durerii din neuronii senzitivi periferici.

Dureri faciale de alte cauze

Durerile faciale pot fi cauzate de disfuncţia articulaţiei temporo-mandibulare la pacienţii cu malocluzie, anomalii de masticaţie sau dentiţie deficitară. Există o sensibilitate a musculaturii masticatorii şi este consemnată o asociere între debutul durerii şi mişcările de masticaţie. Tratamentul constă în corecţia tulburării subiacente.

O corelare între durerea facială şi masticaţie sau modificările de temperatură poate fi sugestivă pentru o afecţiune dentară. Cauza nu este întotdeauna evidentă iar diagnosticul necesită o examinare minuţioasă precum şi o radiografie dentară. Durerea la masticaţie mai poate apărea şi în arterita cu celule gigante. Sinuzită şi infecţiile otice care dau dureri faciale sunt de obicei recunoscute prin prezenţa în anamneză a afecţiunilor respiratorii, febrei şi, uneori, a secreţiilor auriculare. Poate exista hiperestezie localizată. Evidenţierea radiologică a infecţiei sinusale sau a mastoiditei confirmă diagnosticul.

Durerea facială de origine oculară, localizată de obicei în regiunea periorbitală, recunoaşte ca principală etiologie glaucomul. Uneori, durerea mandibulară poate fi manifestarea principală a anginei pectorale Precipitarea acesteia prin efort sau iradierea ei către zonele tipice stabilesc originea cardiacă a durerii.

Check Also

Vegetaţii veneriene (genitale)

Se estimează că vegetaţiile veneriene (Condyloma acuminata) afectează între 10 şi 20 de milioane de …

Urechea înotătorului

Cunoscută profesioniştilor în domeniul medical sub denumirea de otită externă, urechea înotătorului este o inflamaţie …

Traumatisme sportive

Fiecare familie a avut partea ei de traumatisme legate de eforturile sportive sau, în mod …

Totul despre acupunctură

Secretele medicinei alternative Acupunctura este una dintre ramurile medicinei tradiţionale chineze. Fondată pe o viziune …

O boală „tăcută” poate cauza infertilitate

Chlamydia este una dintre cele mai frecvente infecţii cu transmitere sexuală – dar majoritatea celor …