Disfuncţii sexuale

Pentru cuplurile de orice vârstă, disfuncţia sexuală - incapacitatea ambilor parteneri de a se bucura pe deplin de viaţa sexuală - poate fi un obstacol nu numai în a avea copii, ci şi în menţinerea unei relaţii pozitive, plină de dragoste.

Problemele de acest tip sunt frecvente, afectând peste jumătate din cupluri la un moment dat, conform unor studii. Chiar dacă rareori disfuncţia sexuală ameninţă sănătatea fizică, ea ia un greu tribut psihologic, aducând cu sine depresie, anxietate şi sentimente debilitante de inferioritate. Problemele pot fi dificil de rezolvat fără un ajutor de specialitate, mai ales fiindcă informaţiile eronate reprezintă una din principalele cauze ale disfuncţiei sexuale.

Un exemplu de informaţie eronată este că impotenta este o consecinţă inevitabilă a îmbătrânirii. În realitate, bărbaţii sănătoşi se pot bucura de intimitate sexuală până la vârste foarte înaintate. Totuşi, obţinerea unei erecţii poate necesita între 5 şi 15 minute de stimulare sexuală.

O altă credinţă eronată este aceea că femeile nu mai au interes pentru viaţa sexuală după o histerectomie. Chiar dacă poate exista o diminuarea a lubrifierii vaginale dacă ovarele sunt îndepărtate odată cu uterul, libidoul (dorinţa sexuală) rămâne intact - şi, din cauza dispariţiei oricăror îngrijorări referitoare la sarcină, poate chiar să crească.

Pe măsură ce oamenii trăiesc mai mult şi concepţiile se schimbă, mai multe cupluri vârstnice doresc să prelungească anii de sexualitate deplină. Viaţa sexuală la bătrâneţe a fost în trecut considerată nepotrivită şi chiar imorală. Astăzi, atât intimitatea de ordin fizic, cât şi cea emoţională sunt considerate la fel de importante pentru împlinirea individuală, pe toată durata vieţii!

Chiar dacă dorinţa sexuală şi frecvenţa contactelor sexuale scad cu vârsta, nu la fel se întâmplă cu împlinirea şi satisfacţia sexuală! La cuplurile sănătoase, activitatea sexuală, ce cuprinde şi atingerile şi mângâierile, poate continua şi după 80 şi chiar 90 de ani! Disfuncţia sexuală îmbracă forme diferite la bărbaţi şi la femei.

La bărbaţi

La partenerul de sex masculin dintr-un cuplu, disfuncţia sexuală se asociază deseori cu anxietatea. Dacă un bărbat acţionează sub imperiul concepţiei greşite că orice activitate sexuală trebuie să conducă la contact sexual şi la obţinerea orgasmului de către parteneră, iar aceste aşteptări nu se realizează, el poate considera actul respectiv un eşec. O astfel de atitudine se poate transforma într-o profeţie ce se îndeplineşte de la sine.

Cea mai prevalentă disfuncţie fizică la bărbaţi este ejacularea prematură, în care orgasmul se instalează înainte sau imediat după pătrunderea penisului în vagin. Această problemă, deosebit de frecventă la bărbaţii tineri, poate conduce la o anxietate de performanţă, frustrare pentru parteneră, îndoieli cu privire la propria masculinitate şi poate impotenţă - şi aceasta în sine o disfuncţie frecvent întâlnită.

O problemă mai neobişnuită este ejacularea tardivă, în care orgasmul este atât de mult întârziat, încât nu mai satisface pe nici unul dintre parteneri. Un număr mic de bărbaţi suferă de ejaculare retrogradă - în care sperma, în loc de a fi eliminată pe capătul penisului, este împinsă înapoi în vezică în timpul orgasmului. Şi mai rar este priapismul, o erecţie prelungită neînsoţită de dorinţă sexuală. Această tulburare este potenţial periculoasă şi necesită atenţie medicală promptă.

La femei

Incapacitatea de a simţi plăcere sexuală, cunoscută sub numele de disfuncţie de excitare, este una dintre cele mai frecvente disfuncţii la femei. Ea este dificil de tratat şi trebuie discutată atât cu un profesionist, cât şi cu partenerul.

Unele femei devin excitate, însă sunt incapabile să ajungă la orgasm. Fapt este că numai aproximativ una din trei femei atinge în mod regulat orgasmul numai prin contact sexual, fără o stimulare suplimentară a clitorisului. Aproximativ 10% din femei nu ajung niciodată la orgasm. Însă este posibil şi chiar obişnuit să poată duce o viaţă sexuală plăcută fără orgasm. Absenţa orgasmului poate fi considerată disfuncţie numai dacă reprezintă o modificare sau generează anxietate.

Durerea în timpul contactului sexual (dispareunia) poate apare din motive foarte variate, de la o simplă problemă anatomică sau infecţie vaginală, până la temeri complexe şi adânc înrădăcinate şi se poate accentua la menopauză, când lubrifierea vaginului se diminuează. Dacă durerea persistă, ea poate provoca o contractură involuntară a muşchilor vaginali înainte de contactul sexual, reacţie cunoscută sub denumirea de vaginism. La unele femei, această contractură este declanşată de conştientizarea faptului că activitatea sexuală este pe punctul de a începe.

Femeile şi bărbaţii homosexuali prezintă de asemenea un risc de apariţie a disfuncţiilor sexuale. Problema SIDA, strădaniile de obţinere a „sexului protejat” şi efectele psihologice ale discriminării sunt numai câţiva dintre factorii ce pot genera anxietate ce deprimă funcţionalitatea sexuală.

Simptome

Disfuncţia sexuală este, în sens larg, definită ca incapacitatea de a te bucura pe deplin de viaţa sexuală.

La bărbaţi, poate fi vorba de o problemă sexuală dacă:

  • ejaculaţi înainte ca partenera să dorească acest lucru (ejaculare prematură);
  • nu ejaculaţi sau ejacularea este târzie (ejaculare tardivă);
  • sunteţi incapabil de a avea o erecţie suficientă pentru un contact sexual plăcut;
  • simţiţi durere în timpul contactului sexual;
  • nu aveţi sau aţi pierdut dorinţa sexuală.

La femei, poate fi vorba de o problemă sexuală dacă:

  • nu aveţi sau aţi pierdut dorinţa sexuală;
  • aveţi dificultăţi în a ajunge la orgasm;
  • simţiţi anxietate în timpul contactului sexual;
  • simţiţi dureri în timpul contactului sexual;
  • simţiţi cum muşchii vaginului sau alţi muşchi se contractă involuntar înainte sau în timpul actului sexual;
  • aveţi o lubrifiere insuficientă.

Chemaţi medicul dacă dumneavoastră sau partenerul dumneavoastră aveţi:

  • îngrijorări cu privire la viaţa dumneavoastră sexuală;
  • dureri în timpul contactului sexual; acestea pot indica o infecţie sau o altă boală;
  • aţi suferit o expunere la substanţe chimice sau maladii transmisibile pe cale sexuală;
  • aţi suferit un abuz sau o agresiune sexuală;
  • o erecţie prelungită, neînsoţită de dorinţă sexuală; această tulburare, numită priapism, este gravă şi necesită atenţie medicală imediată.

Cauze

Numeroşi factori, de natură atât fizică, cât şi psihologică, pot afecta sensibilitatea şi performanţa sexuală. Traumatismele, bolile organice şi medicamentele se numără printre influenţele fizice. De asemenea, există din ce în ce mai multe dovezi că substanţele chimice şi alţi poluanţi din mediul înconjurător deprimă funcţionalitatea sexuală, în ceea ce priveşte factorii psihologici, disfuncţia sexuală îşi poate avea rădăcinile în evenimente traumatizante precum violul sau incestul, sentimente de vinovăţie, o imagine proastă despre propria persoană, depresie, oboseală cronică, anumite credinţe religioase sau probleme conjugale.

La bărbaţi

În cazul ejaculării premature, cauzele fizice sunt rare - chiar dacă problema este uneori legată de o boală neurologică, o infecţie a prostatei sau o uretrită. Printre posibilele cauze psihologice se numără anxietatea, sentimentele de vinovăţie cu privire la viaţa sexuală şi ambivalenţa faţă de femei.

Când bărbaţii resimt dureri la contactul sexual, cauza este de obicei fizică - o infecţie a prostatei, uretrei sau testiculelor sau o reacţie alergică la spermicide sau prezervative. Infecţiile pot fi iniţiate de maladii transmisibile pe cale sexuală, precum chlamydia şi herpesul genital. Erecţiile dureroase pot fi provocate de boala Peyronie, plăci fibroase pe partea superioară a penisului ce produc deseori o încovoiere în erecţie. Cancerul penisului sau testiculelor şi artrita coloanei lombare pot de asemenea provoca dureri.

Ejacularea retrogradă apare la bărbaţi ce au suferit intervenţii chirurgicale asupra prostatei sau uretrei, iau medicamente ce menţin vezica deschisă sau suferă de diabet - o boală ce poate leza nervii care au în mod normal rolul de a închide vezica în timpul ejaculării.

La femei

Disfuncţiile de excitare şi cele de orgasm pot avea cauze similare. Acestea pot fi fizice (medicamente, boli, dezechilibre hormonale, factori ginecologici, stimulare insuficientă) sau psihologice (stres, oboseală, depresie, anxietate de performanţă, probleme în cadrul relaţiei). Printre cele mai frecvente se numără certurile de zi cu zi cu partenerul şi stimularea insuficientă de către partener. În sfârşit, dorinţa sexuală se poate diminua din pricina îmbătrânirii, însă acest fenomen variază mult de la o persoană la alta.

Durerea în timpul contactului sexual poate apare din motive foarte numeroase, localizarea durerii reprezentând uneori un indiciu în vederea elucidării cauzei. Durerea în regiunea vaginală poate fi datorată unei infecţii, precum uretrita. De asemenea, ţesuturile vaginale pot deveni mai sensibile şi mai fragile în perioada de alăptare şi după menopauză.

Durerea mai profundă poate proveni dintr-o sursă pelviană, precum endometrioza, aderenţele pelviene sau anomaliile uterine. Durerea poate avea de asemenea o cauză psihologică, precum teama de un traumatism, sentimente de vinovăţie cu privire la viaţa sexuală, teama de sarcină sau de a leza fătul în timpul sarcinii sau amintirea unei experienţe dureroase anterioare.

Vaginismul poate fi de asemenea provocat de aceste cauze psihologice sau poate debuta ca o reacţie la durere, continuând şi după dispariţia acesteia. Ambii parteneri trebuie să înţeleagă că această contractură vaginală este o reacţie involuntară, pe care femeia nu o poate controla. În mod asemănător, lubrifierea insuficientă este şi ea involuntară şi poate face parte dintr-un ciclu complex: un răspuns sexual slab poate conduce la o insuficientă lubrifiere, ceea ce poate duce la disconfort şi apoi o reacţie şi mai negativă şi aşa mai departe.

Tratament

Indiferent care dintre parteneri suferă de o disfuncţie sexuală, este important ca aceasta să fie înţeleasă de amândoi. Ambii parteneri pot contribui la apariţia problemei - şi la soluţionarea ei.

La bărbaţi

Ejacularea prematură este frecvent controlată prin tehnica „strângerii”, un tip de biofeedback. Această metodă are o rată înaltă de succes, iar practicarea ei repetată conduce de obicei la un mai bun control natural. Atunci când simţiţi că orgasmul este iminent, retrageţi penisul din vaginul femeii sau semnalaţi-i să întrerupă stimularea. Apoi, dumneavoastră (sau ea) strângeţi cu blândeţe vârful penisului între degetul mare şi cel arătător, stopând climaxul. După 20-30 de secunde, începeţi din nou să faceţi dragoste. După mai multe cicluri, permiteţi ejacularea.

Reţineţi că ejacularea prematură poate semnala o tulburare mai complexă, ale cărei aspecte psihologice trebuie explorate prin psihoterapie. Bazându-vă numai pe controlul fizic, puteţi masca simptomele fără a rezolva cauza. Ejacularea tardivă este deseori tratată prin reducerea anxietăţii şi învăţarea controlării momentului ejaculării. Exerciţiile de focalizare asupra simţurilor, descrise în caseta de la finalul acestui articol, pot fi de ajutor. Trebuie să vă abţineţi de la penetrare până când simţiţi că ejacularea este inevitabilă.

Ejacularea retrogradă poate fi corectată printr-o intervenţie chirurgicală ce permite închiderea valvei de la baza vezicii urinare. Însă aceasta este în principiu o problemă inofensivă, generând neplăceri în principal dacă se doresc copii. În astfel de situaţii, este posibilă recuperarea spermei din vezică, pentru inseminare artificială. Când unui bărbat îi lipseşte dorinţa sexuală, cauza poate fi o tulburare fizică, o anomalie hormonală sau medicamentele ce afectează libidoul. Pot exista de asemenea şi cauze psihologice, precum depresia sau problemele interpersonale, pe care un terapeut le poate identifica.

La femei

Problemele de excitare pot fi dificil de rezolvat dacă satisfacţia sexuală nu a fost niciodată atinsă. Terapiile sunt astfel concepute încât să ajute pacienta să se relaxeze, să-şi conştientizeze sentimentele despre sex şi să-şi elimine vinovăţia şi teama de respingere. Exerciţiile de focalizare asupra simţurilor, descrise la finalul acestui capitol, pot fi de asemenea de ajutor.

După menopauză, lubrifierea insuficientă poate fi corectată cu uşurinţă cu ajutorul lubrifi-antelor eliberate fără prescripţie medicală, albuşului de ou sau salivei. Reţineţi totuşi că produsele pe bază de ulei pot provoca infecţii. Lubrifierea insuficientă la o femeie sănătoasă, înainte de menopauză, poate reflecta fie un răspuns sexual slab, fie o stimulare insuficientă de către partener. Exploraţi-vă sentimentele legate de sex şi căutaţi să eliminaţi vinovăţia şi teama de respingere. Prelungirea preludiului, masturbarea şi tehnicile de relaxare pot fi de ajutor.

În cazul incapacităţii de a atinge orgasmul, comunicarea cu partenerul în ceea ce priveşte dorinţele dumneavoastră referitoare la preludiu şi actul sexual este un prim pas esenţial către obţinerea satisfacţiei. Chiar dacă tratamente precum terapia empirică, psihanaliza sau modificarea comportamentală pot fi benefice, trebuie să înţelegeţi că orgasmele (şi încă şi mai puţin orgasmele simultane) nu sunt necesare pentru o relaţie sexuală de calitate.

În ceea ce priveşte durerea în timpul contactului sexual, asiguraţi-vă în primul rând că există o stimulare şi o lubrifiere adecvate. Un examen fizic poate decela necesitatea de a trata medicamentos o infecţie, de a îndepărta cicatricile din jurul himenului sau de a întinde cu blândeţe cicatricile dureroase de la nivelul orificiului vaginal. Endometrioza şi aderenţele pelviene pot fi deseori tratate cu laser, pentru a ameliora aşa-numita durere profundă.

Problemele legate de menopauză şi modificările acesteia pot fi ameliorate cu ajutorul terapiei de substituţie hormonală. Dacă durerea persistă, psihoterapia poate descoperi temeri ascunse legate de contactul sexual. Exerciţiile de focalizare asupra simţurilor vă pot învăţa tehnici adecvate de preludiu şi cum să deplasaţi accentul de pe contactul sexual până când ambii parteneri sunt pregătiţi. Educaţia poate diminua frica de sarcină.

Vaginismul este dificil de depăşit fără ajutor. Grupul de sprijin în problema vaginismului, Resolve, recomandă psihoterapia sau terapia de grup. Dacă aveţi un partener, căutaţi să fiţi trataţi împreună, într-un mediu plin de siguranţă şi înţelegere. Pentru a vă obişnui corpul cu senzaţia penetrării, terapeutul poate recomanda introducerea unei serii de dilatatoare vaginale, fiecare puţin mai gros decât precedentul.

Veţi avansa în propriul dumneavoastră ritm, până când vă veţi simţi confortabil introducând un dilatator de dimensiunile penisului erect al partenerului dumneavoastră. Exerciţiile de contracţie şi relaxare vă pot învăţa cum să controlaţi muşchii vaginului şi pot mări sensibilitatea sexuală. Psihoterapia poate de asemenea creşte dorinţa, îmbunătăţi abilităţile de comunicare şi rezolva conflictele de fond privitoare la sexualitate. Cu tratament şi sprijinul partenerului, rata de ameliorare este bună.

Medicină alternativă

Unele probleme de funcţionalitate sexuală sunt fireşti. De exemplu, femeile care încep prima sau o nouă relaţie pot simţi dureri sau o sensibilitate în zona genitală după contactul sexual. Folosiţi un lubrifiant eliberat fără prescripţie medicală sau albuş de ou. Pentru relaxare, cufundaţi-vă într-o baie caldă. Adăugaţi 5 picături de ulei esenţial de lavandă sau de iarba Sf. Ion.

Yoga şi meditaţia asigură relaxarea necesară, mentală şi fizică, pentru ameliorarea multor afecţiuni, precum vaginismul. Relaxarea facilitează tratamentul şi ameliorează anxietatea legată de disfuncţie. Masajul este extrem de eficient în reducerea stresului, mai ales dacă este făcut de partener.

Exerciţii de focalizare asupra simţurilor

Exerciţiile de mai jos sunt valoroase nu numai în caz de disfuncţie, ci şi pentru revitalizarea interesului sexual şi reînnoirea sexualităţii după o perioadă de inactivitate. Rămâneţi în fiecare zonă focus până când obţineţi satisfacţia.

Focus 1

Ambii parteneri pe rând: unul este total receptiv timp de aproximativ 15 minute, în timp ce celălalt explorează, stimulează şi mângâie toate părţile corpului, cu excepţia regiunii genitale şi sânilor. Stimularea manuală trebuie să varieze de la atingeri uşoare la mângâieri şi masări. Buzele sau alte părţi ale corpului pot fi de asemenea folosite.

Focus 2

Continuaţi diversele forme de stimulare şi extindeţi-le, astfel încât să cuprindă şi organele genitale şi sânii. Partenerul receptiv trebuie să furnizeze informaţii cu privire la cele mai plăcute stimulări. Contactul oral - genital este permis, însă abţineţi-vă de la penetrare şi orgasm.

Focus 3

În timp ce stimularea continuă, treceţi la penetrare şi activităţile ce conduc la orgasm.

Check Also

Gripă

Gripa este o boală virală extrem de contagioasă care apare cel mai frecvent iarna şi …

Leucemie

Leucemia este un cancer al sângelui. Spre deosebire de alte cancere, leucemia nu produce tumori, …

SIDA

Pentru o persoană care a contractat virusul ce provoacă SIDA, prognosticul pe termen lung este …

Hemoroizi

Hemoroizii sunt, în fond, venele dilatate ale rectului. Venele hemoroidare se află în porţiunea inferioară …

Artrită

Muncitorii americani lipsesc mai multe zile de la lucru din cauza durerilor articulare decât din …