Degerătură

Degerătura reprezintă leziunea tisulară datorată procesului de îngheţare. În cazurile uşoare, sunt interesate numai pielea şi ţesuturile subcutanate. Simptomatologia include amorţeală, usturimi şi prurit. Pe măsură ce severitatea expunerii creşte, sunt implicate structuri din ce în ce mai profunde, cu apariţia paresteziilor şi a rigidităţii. Expunerea ulterioară la căldură induce hiperestezie cutanată şi dureri cu caracter de arsură.

Tegumentul afectat este alb sau gălbui, îşi pierde elasticitatea şi devine imobil. Pot surveni edeme, vezicule, necroze şi gangrena. Pentru a evalua severitatea degerăturii şi pentru a distinge graniţa dintre ţesutul viabil şi cel neviabil, se utilizează rezonanţa magnetică nucleară (RMN) cu angiografie de rezonanţă magnetică sau scintigrafia.

Tratament

Măsuri terapeutice de urgenţă

Trataţi hipotermia sistemică asociată.

Reîncălzirea

În teren, degerăturile superficiale ale extremităţilor pot fi tratate prin aplicarea unei presiuni continue cu mâna caldă pe zona afectată (fără a masa), plasând degetele îngheţate ale mâinilor în fosa axilară, iar în cazul degetelor de la picioare şi a călcâielor schimbând şosetele şi încălţămintea ude cu unele uscate, reîncălzirea şi uscarea picioarelor.

Expunerea rapidă la temperaturi ce depăşesc cu puţin temperatura corpului poate reduce semnificativ riscul necrozei tisulare. Dacă pericolul refrigeraţiei se menţine, zona degerată nu va fi supusă acţiunii căldurii, chiar dacă aceasta înseamnă mersul prelungit cu picioarele îngheţate, deoarece reîngheţarea are ca rezultat accentuarea necrozei tisulare. Reîncălzirea se realizează cel mai bine prin imersia părţii afectate a corpului în apă încălzită la 40-42°C, timp de câteva minute, până când zona distală a părţii încălzite se înroşeşte.

Apa având această temperatură pare călduţă şi nu fierbinte pentru pielea normală a mâinii. Căldura uscată (soba fierbinte sau focul) nu este indicată, fiind mai dificil de reglat. După ce temperatura zonei afectate a revenit la normal (în aproximativ 30 de minute), se stopează aplicarea metodei de reîncălzire externă. Victimele şi personalul care acordă primul ajutor vor fi instruite să nu aplice ca metode de reîncălzire exerciţiul fizic sau masajul cu zăpadă şi cu gheaţă.

Măsuri de protejare a zonelor afectate

În stadiile iniţiale sunt contraindicate masajele, presiunea şi fizioterapia. Pacientul va sta în repaus la pat, cu zonele corporale afectate ţinute neacoperite şi situate într-un plan mai ridicat decât cel al corpului. Nu se aplică bandaje, pansamente sau aţele. Pentru prevenirea ischemiei dermice se administrează ibuprofen, 200 mg de patru ori pe zi, precum şi aloe vera.

Măsuri antiinfecţioase

După reîncălzire, este foarte importantă prevenirea infecţiei. Formaţiunile buloase cutanate formate trebuie să fie ferite de contactul fizic. Infecţiile locale pot fi tratate cu soluţii apoase de săpun sau cu povidon-iod. Terapia cu băi turbionare la temperaturi uşor inferioare celei corporale, efectuată de două ori pe zi timp de 15-20 minute pe o perioadă de trei săptămâni, curăţă pielea şi înlătură ţesutul superficial necrozat. În cazul infecţiilor profunde, este necesară antibioterapia.

Asistenţa de continuare

Va fi instituită cât mai repede posibil fizioterapia blândă, progresivă, necesară îmbunătăţirii circulaţiei.

Tratamentul chirurgical

Simpatectomia regională precoce, efectuată în interval de 36-72 de ore de la instalarea leziunilor, s-a dovedit a fi protectoare împotriva sechelelor degerăturilor. Valoarea acestei metode este însă controversată. În general, alte intervenţii chirurgicale trebuie evitate. Amputarea nu va fi efectuată până când nu se stabileşte cu certitudine lipsa de viabilitate a ţesuturilor implicate. Necroza tisulară, chiar în cazul formării escarelor negre, poate fi superficială, astfel încât structurile cutanate subiacente se pot vindeca uneori spontan, chiar după luni de zile.

Prognostic

Restabilirea funcţională după degerătură este de cele mai multe ori completă. Poate însă persista o sensibilitate crescută a extremităţii implicate în reexpunerea la frig.

Check Also

Vegetaţii veneriene (genitale)

Se estimează că vegetaţiile veneriene (Condyloma acuminata) afectează între 10 şi 20 de milioane de …

Urechea înotătorului

Cunoscută profesioniştilor în domeniul medical sub denumirea de otită externă, urechea înotătorului este o inflamaţie …

Traumatisme sportive

Fiecare familie a avut partea ei de traumatisme legate de eforturile sportive sau, în mod …

Totul despre acupunctură

Secretele medicinei alternative Acupunctura este una dintre ramurile medicinei tradiţionale chineze. Fondată pe o viziune …

O boală „tăcută” poate cauza infertilitate

Chlamydia este una dintre cele mai frecvente infecţii cu transmitere sexuală – dar majoritatea celor …