Creatinină crescută

Context

Creatinina crescută este definită ca o creatinină serică > 1,2 mg/dl la bărbaţi şi > 1,1 mg/dl la femei. Creatinina este produsul de scindare a creatinei din metabolismul muscular şi se excretă în urină. Principala utilizare a creatininei este ca o măsură a funcţiei renale prin calcularea ratei de filtrare glomerulară.

Fiziopatologie

Creşterea creatininei este rezultatul insuficienţei renale şi poate fi împărţită în trei grupe etiologice: prerenală, boală intrinsecă renală şi postrenală. Acestea pot fi, de asemenea, defalcate în acute (zile sau săptămâni) şi cronice (luni până la ani) cauze. Leziunile renale acute sunt definite ca o creştere acută a creatininei peste 0,5 mg/ dL faţă de valoarea iniţială sau mai mare de 1,5 ori faţă de valorile iniţiale sau oligurie (volum de urină mai puţin de 400 ml/zi).

Cauzele prerenale numără 60-70% din cazuri şi includ scăderea perfuziei rinichilor din cauza deshidratării, fie absolută sau relativă sau scăderea volumului intravascular. Cauzele intrinseci reprezintă 25-40% dintre cazuri şi pot fi defalcate în continuare în domeniul bolilor vasculare, boli glomerulare şi boli tubulointerstiţiale. Cauzele postrenale reprezintă 5-10% dintre cazuri şi sunt cauzate de obstacole oriunde între rinichi şi partea terminală a ureterului.

Falsele creşteri ale creatininei pot apărea ca urmare a medicamentelor care interferează cu tehnica de analiză (cefoxitin sau alte cefalosporine, flucitozină, metildopă, levodopă, vitamina C şi barbiturice), medicamente care blochează excreţia tubulară a creatininei (cimetidina, pirimetamină şi trimetoprim), ingestia de toxine (metanol şi alcool izopropilic), suplimentele nutritive cu creatină şi cetoacidoza.

Evaluare

Creatinina trebuie monitorizată la pacienţii cu anumite afecţiuni cronice medicale (diabetul zaharat, hipertensiunea arterială etc.) şi anumite medicamente (inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA), blocanţi ai receptorilor de angiotensină (ARB), diuretice etc.). Aproape toţi pacienţii internaţi în spital ar trebui să aibă creatinina evaluată. Trebuie monitorizată zilnic la pacienţii trataţi cu tratamente cunoscute a avea efect asupra creatininei (fluide i.v., antibiotice nefrotoxice şi diuretice).

Diagnostic

Creatinina crescută este de obicei asimptomatică în stadiile incipiente. Diagnosticul se face prin verificarea creatininei serice. Evaluarea cauzei funcţiei renale scăzute ar trebui să fie realizată şi poate include comparaţia cu creatinina precedentă, clearance-ul creatininei (calculat pe baza formulei Cockcroft-Gault sau sumarul pe 24 de ore), sumarul de urină, sedimentul urinar, măsurarea diurezei pe 24 de ore (în cazul anuriei), colectarea urinei pe 24 de ore pentru a testa clearance-ul creatininei şi proteinele, ureea, electroliţii, hemoleucograma, glucoza, bicarbonatul, calciul şi fosforul, proteinele şi albumină, ecografia renală sau biopsia renală.

Excreţia fracţionată de sodiu (FENA) poate fi utilizată pentru a diferenţia între cauzele prerenale, intrinseci şi postrenale. FENA se calculează folosind sodiul din ser şi urină şi creatinina. Cauzele prerenale vor avea un rezultat mai mic de 1%, iar cauzele intrinseci şi cauzele postrenale vor fi mai mari de 2%. Ecuaţia FENa este dată ca: FENa = Una x PCr x 100 / PNa x UCr.

Check Also

Vegetaţii veneriene (genitale)

Se estimează că vegetaţiile veneriene (Condyloma acuminata) afectează între 10 şi 20 de milioane de …

Urechea înotătorului

Cunoscută profesioniştilor în domeniul medical sub denumirea de otită externă, urechea înotătorului este o inflamaţie …

Traumatisme sportive

Fiecare familie a avut partea ei de traumatisme legate de eforturile sportive sau, în mod …

Totul despre acupunctură

Secretele medicinei alternative Acupunctura este una dintre ramurile medicinei tradiţionale chineze. Fondată pe o viziune …

O boală „tăcută” poate cauza infertilitate

Chlamydia este una dintre cele mai frecvente infecţii cu transmitere sexuală – dar majoritatea celor …