Cancer faringian

Faringele, sau gâtlejul, este un tub gol prin care alimentele şi lichidele trec din gură către stomac şi prin care aerul trece spre şi dinspre plămâni. Faringele este împărţit în trei porţiuni distincte: nazofaringele - localizat direct în spatele nasului, orofaringele - spatele gurii - incluzând şi amigdalele, şi hipofaringele sau faringele inferior.

Majoritatea cancerelor faringiene primare îşi au originea în celulele care acoperă mucoasa ce căptuşeşte faringele. Pe măsură ce cancerul se dezvoltă, el are tendinţa de a penetra în ţesuturile înconjurătoare, traversând mucoasa şi straturile musculare. Apoi, cancerul se poate extinde la ganglionii limfatici ai gâtului, iar de aici în plămâni şi în alte organe. Dezvoltarea tumorii poate afecta auzul, mirosul, gustul, vorbirea sau deglutiţia.

Cancerele nazofaringelui şi faringelui inferior se extind deseori rapid înainte de a provoca simptome evidente. Cancerele orofaringelui tind să rămână localizate, însă sfârşesc prin a se extinde dacă nu sunt tratate cu succes.

Cancerul faringian este observat aproape de trei ori mai frecvent la bărbaţi decât la femei şi de obicei nu apare înainte de vârsta de 50 de ani. Ratele de supravieţuire la 5 ani variază între 50-90% atunci când cancerul faringian este diagnosticat precoce şi între 5-25% pentru cancerele extinse în alte părţi ale organismului.

Simptome

Iniţial, cancerul faringian nu provoacă nici un fel de simptome. Semnele de alertă cele mai precoce pot semăna probabil cu simptomele unei „răceli la plămâni”.

Simptomele provocate de prezenţa unei tumori în porţiunea superioară sau cea inferioară a faringelui pot cuprinde:

  • tuse sâcâitoare, răguşeală sau dureri în gât uşoare, dar persistente;
  • dificultăţi sau dureri la deglutiţie;
  • urme de sânge în spută;
  • dureri la nivelul urechii;
  • mărirea în volum a ganglionilor limfatici ai gâtului.

Simptome suplimentare, ce pot fi provocate de o tumoare situată în regiunea direct din spatele nasului, pot fi:

  • pierdere parţială a auzului;
  • obstrucţie nazală sau hemoragii nazale;
  • ţiuituri în urechi (tinitus);
  • simptome de otită medie, cum ar fi durerile sau senzaţia de presiune în urechea medie.

Chemaţi medicul dacă:

  • simptome asemănătoare cu cele ale unei infecţii respiratorii superioare sau „răceală la plămâni” persistă mai mult de două săptămâni;
  • deveniţi brusc sau progresiv răguşit fără nici un motiv evident;
  • sunteţi fumător, aveţi deja o voce aspră şi observaţi o altă modificare a vocii;
  • ganglionii limfatici de la nivelul gâtului se măresc.

Chiar dacă oricare dintre aceste simptome poate avea şi alte cauze, pentru stabilirea diagnosticului corect este necesar să fiţi complet examinat de un specialist ORL.

Posibile localizări ale cancerului faringian

Faringele este împărţit în trei porţiuni, cancerul putând apare în oricare dintre acestea. Porţiunea superioară sau nazofaringele preia aer şi mucus din cavitatea nazală. Sub această porţiune se află orofaringele - o cale de trecere pentru alimente şi aer - partea din faringe care se vede când spuneţi „aaaa”. Hipofaringele sau faringele inferior, transportă alimente către esofag şi aerul către trahee.

Cauze

Fumatul sau mestecatul de tutun şi consumul abundent de alcool provoacă majoritatea cancerelor de orofaringe şi hipofaringe. Fumătorii au o probabilitate de 6 ori mai mare decât nefumătorii de a face cancere ale acestor regiuni, iar aproape toţi indivizii diagnosticaţi cu cancer de faringe sunt - sau au fost în trecut fumători. Dimpotrivă, principalul factor de risc cunoscut al cancerului de nazofaringe este infecţia cu virusul Epstein-Barr (E-B), un tip de virus herpetic mai frecvent întâlnit în Africa decât în Statele Unite.

Inhalarea de cărbune sau alte pulberi minerale, azbest şi vapori de motorină poate creşte riscul de cancer faringian. Nerespectarea igienei orale şi consumul regulat de carne sărată pot avea de asemenea o contribuţie. În unele cazuri, cancerul faringian se dezvoltă din unele proeminenţe tisulare anormale.

Procedee de testare şi diagnostic

Dumneavoastră sau medicul dumneavoastră puteţi eventual vedea proeminenţe anormale în orofaringe, însă nu şi în nazofaringe sau hipofaringe, care trebuie examinate cu oglinzi sau cu un fibroscop. Orice leziune suspectă, tumoare sau ganglion limfatic mărit în volum, trebuie biopsiată sau trebuie făcut un test pentru virusul E-B. Dacă se detectează un cancer, explorările imagistice pot contribui la determinarea extinderii bolii.

Tratament

Cu condiţia ca neoplazia faringiană să nu se fi extins dincolo de ganglionii limfatici la momentul diagnosticului, tratamentul îndepărtează orice urmă de boală, se obţine remisiunea şi, în cel puţin jumătate din cazuri, cancerul este vindecat. Însă, în mod tipic, tratamentul cancerului faringian este riscant şi complex. În funcţie de localizarea şi stadiul de dezvoltare a tumorii, medicii trebuie să ia în considerare impactul tratamentului asupra vorbirii şi alte funcţiuni esenţiale ale pacientului.

Medicină convenţională

Tratamentul specific al cancerului faringian depinde în primul rând de localizarea tumorii. Pacienţii cu cancer al nazofaringelui primesc în mod tipic radioterapie în doze mari la nivelul capului şi gâtului, eventual după chimioterapie, pentru a reduce volumul tumorii. Acest tratament vindecă mai mult de 80% din cancerele precoce şi peste jumătate din cazurile moderat avansate.

Tumorile mici ale orofaringelui sunt de obicei tratate prin radioterapie pentru a evita desfigurarea şi alte complicaţii. În cazul în care cancerul nu răspunde în mod adecvat sau este prea avansat, este indicată intervenţia chirurgicală, precedată uneori de chimioterapie sau urmată de radioterapie.

Chiar dacă tumorile mici ale hipofaringelui pot fi tratate numai prin radioterapie, cele mai multe cancere hipofaringiene localizate necesită intervenţie chirurgicală, posibil precedată de chimioterapie sau urmată de radioterapie. Porţiunea canceroasă a faringelui este extirpată, după care urmează o intervenţie chirurgicală reconstructivă.

După o intervenţie chirurgicală în sfera faringelui, mulţi pacienţi au nevoie de fizioterapie pentru a-şi recâştiga capacitatea de a vorbi, înghiţi sau mesteca. Radioterapia poate fi utilizată pentru a ameliora simptomele şi pentru a încetini evoluţia bolii în cancerele avansate ce nu pot fi tratate chirurgical.

Ce puteţi face acasă

Dacă radioterapia la nivelul capului şi gâtului provoacă disconfort la nivelul cavităţii bucale, dureri şi senzaţie de zgârietură în gât, încercaţi următoarele:

  • întrebaţi oncologul despre medicamentele adecvate şi cereţi-i sfatul despre cum se pot calma efectele secundare;
  • mâncaţi alimente moi sau semilichide şi beţi lichide pe tot parcursul zilei, pentru a menţine umede cavitatea bucală şi faringele;
  • cereţi sfatul dentistului cu privire la îngrijirea corectă a gurii în timpul şi după tratament.

Prevenire

Dacă fumaţi sau mestecaţi tutun, renunţaţi. Dacă aveţi tendinţa de a abuza de alcool, solicitaţi consiliere sau ajutor medical pentru a menţine problema sub control.

Check Also

Gripă

Gripa este o boală virală extrem de contagioasă care apare cel mai frecvent iarna şi …

Leucemie

Leucemia este un cancer al sângelui. Spre deosebire de alte cancere, leucemia nu produce tumori, …

SIDA

Pentru o persoană care a contractat virusul ce provoacă SIDA, prognosticul pe termen lung este …

Hemoroizi

Hemoroizii sunt, în fond, venele dilatate ale rectului. Venele hemoroidare se află în porţiunea inferioară …

Artrită

Muncitorii americani lipsesc mai multe zile de la lucru din cauza durerilor articulare decât din …